Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Mihai Constantin Ranin semnează scenografia spectacolului ”Dispariții” montat în Bulgaria

Premiera spectacolului ”Dispariții”, de Elise Wilk a avut loc sâmbătă seara la Ruse, în Bulgaria, sub bagheta regizorală a lui Dumitru Acriș. A fost pentru noi o mare bucurie și onoare să fim invitați în țara vecină și să ne regăsim cu prieteni buni, artiști, oameni de teatru. Mihai Constantin Ranin semnează scenografia acestei producții de mare impact emoțional.

Mihai Constantin Ranin semnează scenografia

O scenă ca un manifest, montată dincolo de granița de sud a țării, care poartă spectatorul 70 de ani prin paradigme sociale și istorice pentru a-l aduce în prezent la sirenele de dincolo de granița de nord a țării. Se spune că cine nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete. Imaginea este simplă, profesorul și managerul Teatrului Tony Bulandra, Mc Ranin alege un cadru concentraționar. O colivie ofertantă, cu zabrele largi cât să poți pleca oriunde dar din care nimeni nu pleacă nicăieri. O numește domnia sa, cub sau casă, în care personajele se perindă în toate cele trei generații.

Citește și:

Premiera spectacolului „Dispariții” la Teatrul „Sava Ognyanov” din Ruse, Bulgaria

”Suntem mândri că l-am ales pe domnul Mc Ranin”, spune președintele juriului K-Theater Awards, Mr JeungWoo Son

Trebuie să urmărești cu atenție luminile și umbrele de dinăuntru și de dinafara acestei colivii pătrate, pentru că Mc Ranin îți creează vizual un labirint psihologic. Sticla montată pe anumite segmente vine să inspire spectatorului că protagoniștii se pot lovi oricand de acest ”perete invizibil”. Iar atunci când găsesc ieșirea, nu sunt în stare să părăseacă/depășească starea de captivitate. Costume alese cu atenție pe etape politice și ideologice. O secvență comică se întâmplă ”pe costume”: puținul roșu de la gât ajunge să atârne la fundul bărbatului, este vorba de o cravată. Foarte subtil în alegerea elementelor, un roșu discret și subliminal, eșarfe, și… valizele, să nu uităm valizele cu care începe și se termină povestea. Steme și drapeluri. Fin și răutăcios, bun și haotic. Ca viața.

Mihai Constantin Ranin semnează scenografia pe un fir extrem de subțire

La fel ca la Kafka, ceea ce praghezul a transmis textual, Ranin vine și oferă aceleași coduri existențiale într-un mod vizual, în care tu, pe scaun, nu trebuie și nu ai timp să clipești.

Mihai Constantin Ranin îți arată captivitatea din libertate și falsa senzație de libertate din cub. Deci un labirint kafkian, un lanț psihologic și existențial în care stai să te întrebi: unde? Înăuntru sau afară? Secondat la proiecție de Ionuț Gavrilă, acesta aruncă discret lumina astfel încât vei memora bucăți de chipuri, expresii triste, speriate, poze de buletin, ilustrate și poze nefericite de grup.

Oare aceasta să fie o realitate sau doar halucinație? Hotarul dntre ele este un fir extrem de subțire de-a stânga și de-a dreapta căruia a fost creată scenografia.


La finalul premierei, la cald cum se spune, împreună cu Oana Grigore am avut onoarea să stăm de vorbă cu domnia sa, Mihai Constantin Ranin, managerul Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște. Mihai Constantin Ranin semnează scenografia spectacolului Dispariții, de Elise Wilk.

Mihai Constantin Ranin semnează scenografia
Premiera spectacolului Dispariții de Elise Wilk. In imagine: Mihai Constantin Ranin semnează scenografia, Dieter Topp – specialist in retele de teatru, jurnalist german, Dumitru Acriș- regizorul producției.

Oficial Media: Cum s-a ajuns la acest proiect?

Mc Ranin: Eu l-am cunoscut pe Dumitru Acriș în 2008 la Babel, era actor pe atunci. După ce m-au dat afară de la Târgoviște și-am ajuns la teatrul din Deva, a venit Acriș să mă întrebe, ”tata vreau să fiu regizor, ce fac?, mă duc la Moscova?” I-am zis, ”hai du-te, o să te ajutăm”. Și a ajuns un regizor important la Moscova, a fost nominalizat la Masca de aur de mai multe ori iar cu ”Hitler in love” a luat premiul II la Festivalul de Teatru de la Praga.

Noi ne-am propus să lucrăm de mai multe ori împreună, dar nu am apucat să colaborăm decât la Târgoviște și a apărut ideea asta de teatru extrem contemporan. Eu nu mă pricep la teatrul contemporan pentru că nu trăiesc în realitate, trăiesc în vis după cum bine știți. Dar mi-am imaginat cum arată o realitate estetică, estetizată și până la urmă textul ăsta –Dispariții- pentru mine a devenit pretext de exercițiu imagistic. Am construit cu pexiglas și proiecții video.

S-a lucrat destul de mult, a fost cu veniri și plecări foarte multe

O.M. Apropo de scenografie, acum poate fi interpretat foarte ușor, se poate rezuma la scenă, poate cuprinde lumini, decor, recuzită…

M.R. Este o scenografie extrem de simplă dar de fapt nu este simplistă, este minimalistă care permite o dezvoltare a actorilor. O multiplicare a lor folosind plexiglas și un anumit tip de lumină, reflexiile sunt mai importante decât imaginea actorului. Aici lucrează o echipă intotdeauna, decorul nu e al meu sau al regizorului. Întâi se pornește de la o structură care se află ori pe hârtie, în cazul meu a fost o machetă. Am folosit o machetă cu filtre transparente și colorate și de aici s-a pornit și s-a redus din ce în ce mai mult până la structura asta care poate să fie si casă, poate să fie și cub, poate să fie orice.

S-a lucrat destul de mult, a fost cu veniri și plecări foarte multe. Am lăsat schițele și am discutat cu atelierele și am venit apoi să perfecționăm ceea ce au construit ei. Și la croitorie și la ateliere.

Uitați acum ce atmosferă de împlinire, ne îmbrățișează, suntem de-ai lor

O.M. Ce ne puteți spune despre primirea de către echipa de aici:  conducere, actori, oamenii din proiect?

M.R. Primirea a fost destul de prudentă, au fost prudenți pentru că veneam cu lucruri destul de noi și din afară. Dar uitați acum ce atmosferă de împlinire, ne îmbrățișează, suntem de-ai lor. De fapt a fost o primire absolut normală pentru că atunci când ești primit cu brațele deschise riști să faci greșeli.

O.M. Ei au un teatru cu tendințe spre clasic sau futurist?

M.R. Nu, ei au teatru muzical în general și de divertisment și e foarte complicat să-i pui un asemenea tip de spectacol, cu problematică nouă și asupra istoriei și asupra relațiilor din cuplu.

Teatrul vorbește despre politică, despre supraviețuire

O.M. Mi s-a părut că a fost și un teatru social…

M.R. A fost, textul este de teatru social, dar este și teatru istoric în același timp, este și teatru psihologic pentru că Dima a dus în zona psihologică a realismului. Dar nu-mi plac etichetele și cred că ar fi greșit. E clar că Dima lucrează  în zona asta stanislavskiană realistă foarte puternică pentru că el încearcă să declanșeze emoții.Adică trebuie să pleci absolut bulversat de la un spectacol. Nu te lasă indiferent.

Mă gândeam la toate alarmele pe care le aud ucrainienii în fiecare zi, dacă pe noi ne-a deranjat alarma la un spectacol.  E comod să stai pe scaun să vezi așa ceva, să trăiești ce spune în text și se vede pe scenă, adică deportarea, dictaturile una după alta, nu e simplu să supraviețuiești în condițiile astea. Și teatrul vorbește despre politică, despre supraviețuire…

O.M. Au fost impresionați că la ei vine un scenograf care este un mare profesor și managerul unui  teatru renumit?

M.R. Nu știu dacă au fost, eu voiam să fiu cât mai anonim în povestea asta și au aflat până la urmă cum stau lucrurile. Cred că am făcut mai mult aici decât pot să fac în România tocmai pentru că nu mă cunoștea nimeni și m-am dezvoltat altfel. Adică nu exista nici un nivel de așteptare.

Ambasadorul Bulgariei în România a făcut efortul să vină de la București

O.M. Pentru dumneavoastră nu știu dacă este un plus neapărat, nu știu dacă ”vânați” să puneți în scenă, să regizați să faceți scenografii în diverse locuri din lume, dar pentru teatrul târgoviștean este chiar foarte mult pentru că duceți imaginea orașului peste hotare.

M.R. Da, mai ales că e un oraș -Târgoviște- și în Bulgaria cu care vreau să reiau legăturile, adică suntem și înfrățiți, cred. Noi trebuie să căutăm să ne înfrățim cu cei care sunt foarte asemănători cu noi și sunt foarte aproape. Deja am declanșat aceste legături și am construit o rețea.

O.M. Despre întâlnirea de astăzi cu Excelența Sa, Ambasadorul Bulgariei în România și cu domnul primar al orașului Ruse ce ne puteți spune.

M.R. Ambasadorul Bulgariei în România a făcut efortul să vină de la București să vadă acest spectacol, mi se pare remarcabil. A venit și la Târgoviște la teatru, a venit și aici să vadă spectacolul. A venit ca să-i indemne pe aleșii locali de aici să susțină cultura și teatrul. Pentru că prin teatru poți să deschizi și alte căi legate de economie, de armată, de orice tip de colaborare.

Spectacolele lui Dima s-au jucat ani de zile și cu casa închisă

Acesta este un prim pas, pentru că în momentul în care culturile se apropie și oamenii se înțeleg mult mai bine. Dincolo de limbă, practic. Și teatrul are propriul lui limbaj după cum bine știm, care facilitează comunicarea.

O.M. Și pe viitor ca și proiecte, în afară de spectacolul acesta, vor să vină și în Babel cu ceva spectacole?

M.R. Vor veni cu acest spectacol în Babel, am hotărât acum câteva zile când am văzut cum iese spectacolul. Ei ar fi vrut să vină cu altceva, dar eu zic că e mai bine să vină cu acest spectacol mai ales că actorii din Târgoviște și publicul îl așteaptă pe Dima cu ceva. Și gândiți-vă că spectacolele lui Dima s-au jucat ani de zile și cu casa închisă, deci e un lucru foarte bun să avem acest spectacol la Târgoviște.

Citește și:

Evita-Tango, la fel ca şi Evita Péron, este un tur de forță. Un spectacol în regia lui Mc Ranin

Ambasadorul Republicii Bulgaria, Radko Vlaykov alături de managerul Mc Ranin – Consolidarea relațiilor culturale româno-bulgare

https://www.kfe.de/news/mitteillungen.php?mitteillung_id=184

Distribuie acest articol Oficial Media
Share