Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Pera Novacovici: Pentru părinții care își trimit copiii la psiholog sau psihoterapie

Pentru părinții care își trimit copiii la psiholog sau psihoterapie.

Vă rog să țineți cont de următoarele:

Dacă un copil are azi are probleme de orice natură, este ca rezultat al mediului în care a crescut, și asta înseamnă acasă și la școală, dar în primul rând acasă.

Fără 6 luni sau 24 de ședințe personale la psiholog sau psihoterapie, niciun părinte nu ar trebui să își trimită copilul să facă acest lucru din câteva motive.

În primul rând, motivul pentru care copilul nu te ascultă sau are probleme de comportament este pentru vede mesaje contradictorii acasă.

Dacă părintele e deprimat, ia pastile, este afundat în dependențe și profund nefericit, cum poate copilul să ia de bun vreun sfat sau sugestie?

Dacă tu ca părinte ai ajuns să fii nefericit, copilul își imaginează cu groază că asta îl așteaptă și pe el și e normal să se revolte și să caute o scăpare și de obicei se refugiază în anturaje, pentru că acolo cel puțin sunt alții ca el care și ei caută soluția la ce se întâmplă acasă.

În al doilea rând, motivul pentru care copilul suferă acum e probabil ceva pe bază emoțională.

De când își începe existența în burta mamei și până la vârsta adultă, există niște stadii ale dezvoltării foarte importante care necesită diferite tipuri de grijă, iubire și atenție.

Dacă ești părinte și nu știi care sunt aceste stadii, probabil că cel puțin anumite nevoi emoționale ale copilului nu au fost hrănite corespunzător și astfel au apărut problemele.

Citește și:

TRAUMELE DIN COPILARIE ne urmaresc si cand suntem adulti

Gabor Mate: Dacă în copilărie nu ți se permite să fii furios și îți înăbuși furia, o îngropi, este normal?

Exemplu scurt: Dacă unul dintre părinți sau amândoi lucrează mult și/sau sunt dependenți de alcool, droguri, jocuri, pastile și nu pot să fie cu adevărat prezenți și bucuroși cu copilul, să petreacă timp de calitate cu el, acest lucru va fi interpretat de copil “eu nu contez atât de mult, nu produc bucurie părinților mei pentru că nu petrec timp cu mine deci probabil nu mă plac, așadar probabil nimeni nu poate să mă placă.”

Imaginează-ți un adolescent cu rana asta mergând în lume, la școală, apoi la un loc de muncă sau căutând relatii romantice. E o bombă emoțională cu ceas.

De ce nu știu părinții care sunt stadiile dezvoltarii emoționale, ce nevoi au copiii lor și cum să le satisfacă?

Pentru că la rândul lor, părinții lor nu au știut și nici generațiile din urmă.

Asta este trauma transgenerațională.

Dar poți ca părinte să recuperezi o parte din aceste lucruri pierdute, făcând tu terapie, înțelegând nevoile tale emoționale, care apoi îți vor face căsnicia sau relația mai bună, te vor ajuta să mai diminuezi depresia și poate chiar într-o zi să devii fericit și bucuros cu viața ta de zi cu zi.

ȘI DE ABIA ACUM când vei vorbi, poate copilul tău te va asculta un pic altfel pentru că ești un om cool pe care poate să îl admire și nu doar un părinte care proiectează munca nefăcută pe propriul copil urlând ordine și amenințări dintr-un loc lipsit de legitimitate.

Citește și:

Gabor Mate: Tensiunea din casă nu este bună pentru copii. Trebuie să vă asumați răspunderea pentru starea de bine a copiilor

Părintele narcisist are nevoie de copii lipsiți de putere, obedienți și docili pentru a-și satisface nevoile egotice

Dacă nu ai știut să îți iubești copilul cum a avut nevoie la timpul potrivit, e ok, toți părinții greșim și a fi părinte înseamnă a te simți vinovat într-un anumit grad, dar trebuie să accepți că regulile pe care acum vrei să le impui nu au nicio putere și vor fi contestate.

De aceea avem plin de adolescenți total revoltați împotriva familiei.

Iubire prima oară și apoi reguli.

În al treilea rand, să îți trimiți copilul la psiholog și terapie fără să fi început tu personal procesul tău de vindecare înseamnă pur și simplu LENE și DESCONSIDERARE.

Știi cum sună asta pentru copil?

“Eu nu am chef să fac munca asta interioară de vindecare a traumelor ce ne urmăresc familia de multe generații pentru că asta ar însemna să mă schimb și să mă transform profund, și mi-e frică de asta.

Citește și:

Ce este abuzul de tip gaslighting și cât de periculos este?

Dar știi ce? Ia tu toată povara asta, inclusiv a mea, și muncește tu. Găsește tu soluția la nefericirea neamului nostru, rupe tu lanțul traumelor, schimbă-te tu, transformă-te tu și apoi vino înapoi și binecuvântează-ne și pe noi cu bogăția ce poate o descoperi. ”

E doar un copil! Și la 8 ani și la 15 ani și la 25 de ani e tot un copil neiubit cum ar fi avut nevoie.

Vrei să îl ajuți și să repari? Du-te tu la terapie. Înțelege ce ți s-a făcut ție greșit când erai copil. Înțelege apoi ce ai greșit tu ca părinte. Și apoi începe cu iubire și răbdare și blândețe să recuperezi ce se poate recupera.

Și poate copilul tău va face și el terapie sau nu. Poate va învăța să fie fericit sau nu. Poate va avea succes în viață sau nu.

Dar dacă tu faci terapie, vei avea cel puțin un mare beneficiu.

Dacă dai peste un terapeut decent, chiar dacă nu se va întâmpla nimic altceva, poate te va ajuta să mai diminuezi senzația de vinovăție ce se află în fiecare părinte de pe planetă.

Și asta poate însemna enorm.”

Psiholog Pera Novacovici

Distribuie acest articol Oficial Media
Share
">