27/02/2021

Golemul, autor Gheorghe Piperea. Acești ”copii țicniți” vor să împlinească visul lui Hitler

1. În ciuda avertismentelor profeților sau ale oracolelor antice, omul a fost tentat dintotdeauna să imite creația ultimă a naturii și a lui Dumnezeu și să spargă cifrul creației. Adică, să se joace de-a Dumnezeu. În arta plastică, în teatru, în practica ritualică sau în tehnologie, omul a creat replici (còpii) ale omului, măști și personaje teatrale, avataruri și entități antropomorfe cu utilitate simbolică sau practică. Imitația zeilor creatori este un mit comun multor religii și culturi antice, fie că s-a numit avatar, Pygmalion sau golem.
Potrivit legendei iudaice, golemul este o ființă vie antropomorfă creată în întregime din materie neînsuflețită (de obicei, piatră și lut), un automaton creat de rabinul unei comunități pentru a-i proteja pe membri de persecuții. Golemul este o entitate cu o formă brută, o creatură incompletă, embrionică (potențială), fără individualitate proprie. Deși este antropomorf, golemul este lipsit de atribute și de însușiri care să îl poată califica drept persoană.
Golemul este evocat în Biblie prin sintagma plod fără chip*, ceea ce semnifică precaritatea, incompletitudinea sa ca ființă cu individualitate proprie.
În folclorul medieval evreiesc cuvântului „golem” i s-a adăugat și înțelesul de om artificial, creat prin magie.
Conceptul de golem este prezent explicit în scrierile talmudice medievale și în folclorul evreiesc european. Există numeroase povești diferite modul în care un golem este adus la viață și apoi controlat. Există, de asemenea, un ritual special prin intermediul căruia golemul devenit primejdios poate fi distrus de autor. În linii mari, dacă golemului i se șterge numele sacru înscris pe frunte, este neutralizat.

Citește și:Nu există nicio molimă! Se lucrează la reeditarea omului Nou-Normal, omul 2.0

Cea mai cunoscută poveste despre golem a fost scrisă de Judah Loew ben Bezalel, un rabin din Praga sfârșitului de secol al XVI-lea. Împăratul Rudolf al II-lea al Boemiei, un creștin exaltat și mistic, care practica alchimia și arheologia, ajunsese să îi persecute pe evreii din Praga. Golemul din povestea lui Loew este consecința temerilor oamenilor și depozitarul speranțelor lor de salvare, un recipient comun al emoțiilor și stereotipurilor lor, adică o creatură comună, colectivă, fără individualitte și însușiri proprii, menită să îi apere de persecuțiile antisemite, sub controlul rabinului, dar și cu aptitudinea de a-i vătăma, prin dobândirea accidentală a independenței de acțiune. Golemul din Praga a devenit independent pentru că creatorului i-a fost din ce în ce mai dificil să îl „programeze”. Rabinul care l-a creat a fost nevoit să îl distrugă.
2. Conform lui Isaac Bashevis Singer, autorul unui editorial pe această temă publicat în cursul anului 1984 în ziarul New York Times**, creatorul golemului este, esențialmente, un artist și, de vreme ce arta nu se poate întemeia pe rațiune, ci pe emoție, artistul se leagă emoțional de materia pe care o formează – o crede, îi dă viață, o vrăjește și se lasă vrăjit de ea. Artistul, care crează din nimic, din haos sau din lucruri indeterminate, materie ordonată (cu formă, sens, înțeles și mesaj), este un magician.
Isaac Bashevis Singer afirma încă de pe atunci că trăim într-o lume a creatorilor de golemi – computerul și roboții sunt golemi în opinia lui Singer. Afirmația este de-a dreptul profetică. În anul 1984, când a fost publicat acest editorial, încă nu apăruse internetul, iar la paginile de socializare pe internet lumea nici măcar nu se putea gândi (în ciuda succesului enorm al distopiei lui George Orwell, intitulată chiar 1984).
Multe curente filosofice sau artistice, precum și extensiile lor în literatură, politică, economie, sociologie sau psihologie, au negat și încă neagă libertatea de voință a omului. Singer susține că, din această perspectivă, toată umanitatea este compusă din golemi, controlați de creatorii lor (supraveghetori, confrerii sau societăți secrete, Fratele cel Mare – n.n., Gh. P.) iar istoria umanității este o poveste cu și despre golemi, cu final pre-programat***. Libertatea este și va rămâne o iluzie. În unele regimuri politice, acest tip de gândire este obligatoriu, fiind decretat de super-golemi și pus la baza întregii științe și a artei. Sloganul ubicuu al distopiei lui George Orwell, 1984, este „libertatea este sclavie, ignoranța este putere, războiul este pace”.

Citește și: Avocat renumit: A apărut documentul șoc, cel care a interzis tratarea unor pacienți. Asta a dus la adevărate tragedii.

* Psalmul 139, versetul 16: „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau/ şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,/ mai înainte de a fi fost vreuna din ele. În Psaltirea ortodoxă, psalmul corespondent este 138 și are un conținut oarecum diferit.
**A se vedea, în arhiva electronica a ziarului The New York Times, acest articol scris de Isaac Bashevis Singer: https://www.nytimes.com/…/the-golem-is-a-myth-for-our…
***In filmul Hotul de carti, facut dupa cartea omonima a lui Markus Zusak (publicata in Romania de editura Rao, in 2014), o carte despre cel de-a doilea razboi mondial, a carei poveste se deruleaza in Germania nazista, copiii, tinerii si oamenii simpli pareau sinceri entuziasmati de faptul ca Germania pleaca la razboi. Probabil ca ei aveau convingerea ca razboiul va dura citeva saptamini, dupa care soldatii germani victoriosi se vor fi intors in glorie la caminele lor. Din documentarele de pe BBC sau Viasat History rezulta ca acelasi entuziasm de neînțeles il aveau soldatii francezi care plecau la razboi in 1914. Cabaliștii susțin că toate războaiele sângeroase sunt războaie ale golemilor, în care luptă și mor golemi. Cel mai important război, cel real, este cel care se duce între tentația cărnii și aspirațiile sufletului, între simțul sublim al libertății și fatala sclavie de a fi și a te comporta ca un golem.
3. Nu numai artistul, ci și omul de știință a ajuns un creator de golemi. Separația dintre știintă și magie a devenit atât de incertă încât nu li se mai pot distinge granițele. Omul de știință al epocii noastre nu mai poate fi precis. Isaac Bashevis Singer sesizase deja, în anul 1984, că omul de știință operează uneori cu obiecte de ale căror existență, caracteristici și traiectorii nu mai este sigur, cu funcții pe care nu le mai poate defini. De exemplu, fizicianul nu mai poate spune dacă lumina este undă, particulă sau și undă, și particulă, în același timp. Atomul, care a fost mii de ani ultima bornă a materiei, a devenit o fantomă*.

Citește și: Planul malefic: „Noul Normal”, omul remodelat, de tip neo-comunist și fără Dumnezeu

Universul, conform teoriei Big Bang-ului, a explodat ca o bombă cosmică acum cca 15 mld de ani și s-a depărtat de el însuși, dar expansiunea sa nu mai poate fi elucidată prin nicio teorie plauzibilă. Galaxiile explodează, se devorează una pe alta, smulg piese consistente din fiecare și o iau la fugă către nicăieri. Ni s-a spus că Universul se destramă treptat, în goana către haosul total, care este și echilibrul final (entropia), dar încă este ținut laolaltă de un fel de „lipici” cosmic … Materia se transformă în energie, energia în materie, iar materia poate fi anihilată de anti-materie (dacă există, că nu e clar …). Particulele în care se divizează și se sub-divizează atomul se multiplică an de an, prin teorii care le estimează sau le intuiesc, fără proba indubitabilă a existenței lor. Ceea ce fac aceste particule sub-sub-atomice, funcțiile sau atributele lor, comportamentul lor în timp, pot fi doar statistic estimate, dar nu și precis cunoscute.
Din perspectiva mecanicii lui Newton și a determinismului, faptul că o particulă sub-sub-atomică există sau nu există în funcție de percepția observatorului (ca în experimentul ipotetic cu pisica lui lui Schrödinger) este un scandal. Albert Einstein a spus că Dumnezeu nu joacă zaruri, dar se pare că natura, conform teoriilor (astro)fizicienilor, exact asta face. Singer mai adaugă că unii oameni de știință atribuie evoluției oarbe (naturale, în afară designului inteligent) mai multe coincidențe improbabile decât și-au putut imagina toți teologii la un loc, în întreaga istorie a religiei**.
În prezent, nu numai genetica a pătruns în zona „aproape-magicului” (expresia îi aparține lui Susan Lindquist, genetician american), ci aproape întreaga medicină (care nu se mai bazează pe dovezi, ci pe estimări, pe intuiții educate, pe protocoale oficiale edictate prin acte normartive sau pe statistici), chimie și biologie moleculară. Iar internetul și tehnologia informației au adus lumii realitatea virtuală, inteligența artificială și avatarurile informatice. „Nimicul” din butada lui Carl Sagan („la nivel atomic, materia este compusă, în principal, din nimic”) a devenit apt să modifice realitatea fizică.

Citește și: Avocatul Gheorghe Piperea transmite un mesaj medicilor „Cât încă îmi mai permit SRI, Arafat și facebook”

*Unda nu este nici energie, nici materie, ci o formă, un tipar prealabil al agregării materiei, o anticipare a mișcării; atom înseamnă, literalmente, „ceea ce nu mai poate fi divizat”; Carl Sagan spunea, în cartea sa, Cosmos, publicată în 1980: la nivel atomic, materia este compusă, în principal, din nimic.
**Foarte interesant este că Isaac Bashevis Singer pune această involuție a științei cu acumulările de milenii ale „ocultei” cabbalistice. Universul cabbalistilor nu a fost creat prin Big Bang, ci prin planul înțelept și milostiv al lui Dumnezeu. Omul a fost dotat cu cel mai mare dar – liberul arbitru, libertatea de voință. Omul este și cea mai slabă, dar și cea mai puternică za a lanțului emanației lui Dumnezeu. Orice lume sau sferă depinde de puterea sa morală, de alegerile sale. Păcatele omului aduc tristețe îngerilor și amână venirea lui Mesia și salvarea umanității. În schimb, virtuțile omului întăresc și îmbunătățesc Creatia, dând sens divinelor experimente ale lui Dumnezeu. Până și demonii și lumea lor au un scop în acest plan. După Rabbi Isaac Luria, Dumnezeu a trebuit să-și estompeze lumina și să creeze un vid în infinitul Său pentru a face loc lumii. Acest vid a devenit umbra răului, fundalul întunecat al imaginii luminoase a lumii. Fără rău, libera alegere nu ar avea sens.
Golemii tehnologici sau sanitari pe care oamenii de știință „aproape magicieni” îi crează ”pentru confortul nostru” sau „pentru siguranța noastră” pot deveni independenți, și sunt cu mult mai riscanți decât golemul din Praga, pentru că își pot crea propria identitate și voință, pot căpăta răutate sau nebunie și își pot trăda creatorii. Cu mult mai grav este că noii golemi informatici pot ajunge pe mâna unor controlori nebuni, care ar putea dispune de prea multă putere asupra noastră, în căutarea amortalității lor.
Ray Kurzweil, gurul scientolog de la google și, în același timp, unul dintre cei mai cunoscuți transhumaniști, susține că trendurile tehnice și științifice urmează curbe exponențiale de evoluție și că acum am fi la apogeul acestui trend exponential. Așa că, „filosofia” de bază a celui ce tinde la amortalitate este aceea de a trăi azi și de a rămâne în viață suficient timp, în așa fel încât această dinamică să îl prindă din urmă și să îl depășeacă – și nu va mai muri. Pe scurt, cam asta este explicația faptului că ultramiliardarii din IT și Pharma susțin cu atâta ardoare “lupta” contra pandemiei, vaccinurile, antinatalismul și infertilitatea indusă prin virus (ca în romanul Inferno, de Dan Brown) sau vaccin (ca în reveriile eugenice ale lui Bill Gates). Acești copii țicniți ai lumii noastre vor, pur și simplu, să își prelungească la nesfârșit patetica și insipida lor viață, utilizând munții de miliarde acumulați și jucăriile lor informatice, globale, inevitabile.

Citește și: Negaționiștii Noica și Steinhardt, conspiraționiștii Ierunca și Țuțea în ordinea de drept a lui Rafila și Arafat

Genetica nu este despre stârpirea bolilor ereditare și nici despre programarea copilului perfect, blond și cu ochi albaștri. Țelul real al geneticii este nemurirea*. Să nu mori înainte de singularitate – acesta este esențialul pentru acești aspiranți la amortalitate.
Dar amortalitatea este cel mai greu păcat dintre toate și aduce cu el cea mai grea pedeapsă posibilă – singurătatea și ruperea de trecut și viitor.
*A se vedea, pentru mai multe și mai pasionante detalii, Andreas Esbach, Aurul Diavolului, editura Rao, București, 2017, p. 214 și urm.
4. Suntem în postura bulversantă și angoasantă de a nu mai ști ce anume făceam, gândeam, speram sau plănuiam acum doi sau douazeci de ani. Nu mai stim ce țeluri, ce idealuri si ce vise aveam, abandonând in mod auto-destructiv o parte din propria identitate. Mai mult chiar, nu mai suntem capabili să ne “mobilăm” viața cu idealuri, să fixăm un sens al rutei pe care urmeaza sa ruleze viața noastră în următorii doi sau douăzeci de ani. De fapt, nu mai suntem apti nici măcar să estimăm așa ceva, cu toate că ne împrumutam pe zeci de ani, amanetându-ne viitorul, si ne suprasaturăm corpul cu tot felul de substante care ne marchează si ne schimbă ireversibil compoziția (micro)organică pe tot restul vietii. Nu stăm tolăniți sub smochin, ci sub-viețuim, plutind in derivă, lipsiți de azimut, concentrați pe prezent, pe „necesitatea” de a achiziționa primii ultimul model de smatphone și pe panica achizionată permanent de la tv, de pe net si din mediile de socializare online – teroriștii, indunațiile, incendiile de pădure și molimele ne amenință permanent, deși afectează mici părți ale umanității.
Dincolo de bulversare și angoasă, există o certitudine terifiantă – cineva sau ceva știe absolut tot ceea ce am facut si cum am fost in ultimii ani și poate estima, cu o precizie înspăimântătoare, tot ceea ce ne-am putea dori, toate nevoile si toate idealurile pe care le-am putea plasmui. Este vorba de colectivitatea noastra interconectată, o creatură colectivă care creaza permanent, prin input-uri (in)voluntare de la noi, baze de date și depozite de emoții sau trăiri conținând trecutul nostru faptic sau ideatic, prezentul aparent continuu al consumului hedonist pe credit si viitorul achizitiilor noastre, artificial inserate in subconstientul colectiv. Este o creatură care se constituie în exact opusul ființei collective benefice din noi.

Citește și: Statul ne crede niște sclavi inculți care pot fi jecmăniți la drumul mare toată viața

Este un golem tehnologic care știe cum sa ne influenteze dorintele, inclusiv cele bovarice, cum sa ne ticluiasca nevoile si sa ne stârneasca și fricile, și dorintele si, deci, cum sa ne fabrice consimtamantul pentru achizitiile viitoare, de orice fel, comerciale, politice sau religioase. Acest golem care acoperă întreaga lume ca o plasă ne stie mai bine decât ne stim noi înșine si, de aceea, știe cum sa ne controleze (mai ales acolo unde noi nu ne pricepem la auto-control), sa ne facă sa ne conformam voluntar, sa ne supunem autoritatii.
Nu puteți identifica urmele golemului informatic? Gândiți-vă câte decizii aparent inexplicabile luați după ce ați dat câteva click-uri pe internet sau like-uri pe facebook. La fel, faceți comparația între ceea ce credeți că știți și aveți după ce ați accesat un site sau ați dat un search și ceea ce știți și aveți cu adevărat.
Sub tirania golemului colectiv, devenim o lume a clonelor noastre informatice, a avatarurilor noastre tehnologice.
5. Într-o societate totalitară, nou-normală, descrisă în nou-vorbe, identitatea omului obișnuit, concret, cu însușiri, atribute și moștenire epigenetică este ștearsă.
Întrucât natura umană are oroare de vid, acest gol se cere “umplut” cu ceva.
Suntem, rând pe rând și pas cu pas, înlocuiți de acel doppelgänger care ni s-a alocat, de copia care ni se „potrivește”, de avatarul nostru informatic “personal”, compus din colectivitatea inter-conectată și din datele cu caracter personal, plus emoțiile colectate de la fiecare om care utilizează instrumente digitale, internet și pagini de socializare.
„Noi, aici, te stoarcem de tot ce ai în tine și te umplem cu noi înșine*”.
Fiind construit, de regulă, fără voia și fără cunoștința noastră, acest avatar este obiect al dreptului de proprietate al creatorilor și nu numai că va rămâne rămâne stocat în bazele lor de date (chiar și post-mortem), dar va putea fi oricând și „fructificat”, din varii motive, prin varii metode, inclusiv prin re-aducerea la “viață”, oricând și ori de câte ori le va fi fost util**.
O mare parte din umanitate s-a „umplut” deja cu golemul colectiv, devenind o recoltă de sosii (re)modelabile ale omului, docile, corecte politic, dispuse să intre în trendul cancel culture. Pentru păstrare în vederea utilizării la nevoie nu mai este nevoie de un podul de sinagogă din Praga. Golemul tehnologic este la un click distanță. Cu acest click, nevoile noastre pot fi canalizate, dorintele si capriciile noastre pot inlocui nevoile naturale și spirituale (inclusiv nevoia de familie si de Dumnezeu), iar consimtamantul nostru la achizitii poate fi fabricat. Nu este vorba doar de o achiziție, ci de orice achiziție, inclusiv de cele ideologice, politice sau neo-religioase. Algoritmii si inteligențele artificiale nu fac altceva decat sa puna mai usor la dispozitia overlorzilor sistemului respectivul click.

Citește și: A apărut adevărul. Numărul de decese nu este cel anunțat de massmedia. Centrul pentru Controlul Bolilor a publicat datele oficiale

Putem fi teleghidați – și nu mai suntem noi înșine, pentru că am fost înlocuiți cu câte un doppelgänger de fiecare, conectat la golemul colectiv.
Identitatea noastră poate fi clonată – și nu numai informatic. Individualitatea noastră poate fi luată în stăpânire, posedată sau furată – și nu în „stilul” filmelor americane, ci la propriu.
Așa cum spunea Nietszche, umanitatea este un concept depășit.
*Aceste vorbe profetice sunt puse de George Orwell în gura unui personaj, din cartea 1984. Era vorba de un agent al sistemului totalitar, care tocmai îi explica eroului principal al cărții cum și de ce i se spală creierul.
**Ceva de acest gen este descris în Împăratul-zeu al Dunei, de Franck Herbert. Personajul Duncan Idaho a fost clonat de mai mult de 30 de ori, pentru a fi companion al Împăratului, o ființă hibrid om – vierme de deșert care a trăit 4000 de ani. La fiecare clonare, personajul afla că este copiat la infinit și încerca să rupă acest șir de reîncarnări, fie prin atentate asupra Împăratului, fie prin tentative de lovitură de stat. De fiecare data, clona era ucisă, iar clona următoare relua ciclul revoltei contra acestei imortalități satanice. Ironic, există deja tehnologia pentru crearea unui avatar post-mortem al fiecăruia, care va prelua nu numai aspectul fizic, ci și amintirile, limbajul și stilul comportamental al originalului decedat. Această achiziție presupune acordul prealabil al originalului sau acordul familiei. A se vedea: https://www.businessinsider.co.za/microsoft-patents-a…; https://www.google.ro/…/microsoft-patents-tech-let-you…
6. Golemii tehnologici sau sanitari pe care îi creem acum pentru confortul sau siguranța noastră pot deveni independenți, și sunt cu mult mai riscanți decât golemul din Praga*, pentru că își pot crea propria identitate și voință, pot căpăta răutate sau nebunie și își pot trăda creatorii. Cu mult mai grav este că noii golemi informatici pot ajunge pe mâna unor controlori nebuni, care ar putea dispune de prea multă putere asupra noastră.
Nenorocirea globală este că, prin mecanismul psihologic al „erorii costului irecuperabil”, cei capturați în această schemă experimentală au puține șanse să scape – ei au investit bani și speranțe în promisiunile științei oficiale, în protocoalele sanitare sau ideologice la care au aderat, în jobul corporatist, în ideologia progresistă etc., așa încât s-au legat emoțional de aceste promisiuni și protocoale și nu mai pot renunța la ele fără a avea sentimentul exproprierii. Dușmanul (sau răpitorul) care a pozat în salvator i-a determinat să se îndrăgostească de el, să îl idolatrizeze. Problema și suferințele cauzate de problemă sunt în totalitate „opera” dușmanului, iar soluția, antidotul, vaccinul, chiar dacă erau pregătite încă de dinainte de declanșarea crizei, îl sfințesc pe dușmanul care pozează acum în salvator.

Citește și: Protestaţi cât încă mai aveţi acest drept! Măsurile aberante provoacă părinţii să îşi ţină acasă copiii

7. Principiul hermetic (comun alchimiei și astrologiei) suține că generalul se reflectă în particular. Trăsăturile generale ale genului se reflectă, desigur, în fiecare specie componentă. Este chiar un principiu al logicii formale. Este greu ca, ascultând la radio sau văzând la tv un horoscop (da, încă este prizată această plăcere, chiar de către persoanele care se consideră foarte raționale și nu cred în „superstițiile” religioase, dar cred în flecăreala citită de pe prompter a realizatorilor radio-tv), individual să nu recunoască măcar o „previziune astrală” în înșiruirea fără noimă a generalităților și banilităților horoscopului zilei. De aceea, oamenii cred în influența stelelor asupra vieții lor cotidiene, una dintre discuțiile ușoare de societate fiind cea referitoare la zodia în care ne-am născut. Chiar dacă este o trivializare a principiului hermetic (cuvântul vine de la înțeleptul egiptean Hermes Trismegistus), discuția despre zodii este inofensivă, ba chiar inocentă. Oricum, nu ne schimbă cu nimic atributele personale, calitățile sau însușirile.
Grav este dacă particularul ajunge să fie anihilat de general, de stereotip, de producția în masă, de chinezărie**.
Re-modelarea, transmutația, este ceea ce urmăreau și alchimiștii medievali – metal nenobil transformat în metal nobil (aurul alchimiștilor); bătrân readus la tinerețe, întru veșnicie; bolnav prefăcut în om sănătos; bărbat transmutat în femeie (sau ceva neutru, androgin). Țelul ultim la alchimiștilor era dispariția contrariilor, în vederea integrării în Marele Tot, în absolut.
Scopul alchimiștilor era înalt, era benefic, pentru că putea duce la depășirea limitărilor impuse de condiția umană, eliberarea de sclavia celor 4 elemente esențiale (lut, apă, aer, foc), pentru a atinge chinesența (Quinta Essentia, al cincilea element), sursa inepuizabilă (spiritul universal, Spiritus Caelestis) care putea duce la Înalțare.
Aparent, acesta este și scopul transhumaniștilor – depășirea limitelor condiției umane, pentru saltul la condiția de ființă superioară, evoluată, adică, la stadiul de om 2.0. Doar că omul 2.0 nu poate co-exista cu homo sapiens (așa cum sapiens nu a putut co-exista cu celelalte specii de hominizi). Va urma o scurtă perioadă de segregare om obișnuit – nou – normal (pe criterii sanitare, de exemplu), o altă perioadă de segregare, puțin mai lungă, nou – normal – transhuman, după care se va instala imperiul de un milion de ani al omului 2.0. Ultra – omul. Visul lui Mussolini și al lui Hitler.

Citește și:AVOCAT GH. PIPEREA: Legea carantinei va declanșa dictatura medicală în România

*Povestea medievală relatează despre golem că, atunci când i s-a comandat să aducă apă la casa rabinului, golemul a continuat să care apă până când casa a fost indundată.
**Acesta este pericolul enorm al new-normalismului. Acesta este lucrul înspăimântator care ni se întâmplă sub impactul golemului colectiv informatic, cea mai puternică armă a capitalismului de supraveghere utilizată contra supravegheaților. Acesta este lucrul oribil care ni se întâmplă prin generalizarea „ratingului de cetățean”, căci putem ajunge să fim oameni fără de însușiri. Fiind lipsiți de însușiri, putem fi re-modelați, re-editați, controlabili, supuși. Acesta este înțelesul real al principalului „ideal” progresist de azi, preluat de președintele SUA, Joe Robinette Biden, ca slogan de campanie electorală, în 2020 – build back better …
Golemul, autor Gheorghe Piperea
Sursa: pagina de facebook a autorului
Golemul autor Gheorghe Piperea

Citește și:

Distribuie acest articol Oficial Media
Share