Golemul, autor Gheorghe Piperea. Acești ”copii țicniți” vor să împlinească visul lui Hitler

4. Suntem în postura bulversantă și angoasantă de a nu mai ști ce anume făceam, gândeam, speram sau plănuiam acum doi sau douazeci de ani. Nu mai stim ce țeluri, ce idealuri si ce vise aveam, abandonând in mod auto-destructiv o parte din propria identitate. Mai mult chiar, nu mai suntem capabili să ne “mobilăm” viața cu idealuri, să fixăm un sens al rutei pe care urmeaza sa ruleze viața noastră în următorii doi sau douăzeci de ani. De fapt, nu mai suntem apti nici măcar să estimăm așa ceva, cu toate că ne împrumutam pe zeci de ani, amanetându-ne viitorul, si ne suprasaturăm corpul cu tot felul de substante care ne marchează si ne schimbă ireversibil compoziția (micro)organică pe tot restul vietii. Nu stăm tolăniți sub smochin, ci sub-viețuim, plutind in derivă, lipsiți de azimut, concentrați pe prezent, pe „necesitatea” de a achiziționa primii ultimul model de smatphone și pe panica achizionată permanent de la tv, de pe net si din mediile de socializare online – teroriștii, indunațiile, incendiile de pădure și molimele ne amenință permanent, deși afectează mici părți ale umanității.

Dincolo de bulversare și angoasă, există o certitudine terifiantă – cineva sau ceva știe absolut tot ceea ce am facut si cum am fost in ultimii ani și poate estima, cu o precizie înspăimântătoare, tot ceea ce ne-am putea dori, toate nevoile si toate idealurile pe care le-am putea plasmui. Este vorba de colectivitatea noastra interconectată, o creatură colectivă care creaza permanent, prin input-uri (in)voluntare de la noi, baze de date și depozite de emoții sau trăiri conținând trecutul nostru faptic sau ideatic, prezentul aparent continuu al consumului hedonist pe credit si viitorul achizitiilor noastre, artificial inserate in subconstientul colectiv. Este o creatură care se constituie în exact opusul ființei collective benefice din noi.

Este un golem tehnologic care știe cum sa ne influenteze dorintele, inclusiv cele bovarice, cum sa ne ticluiasca nevoile si sa ne stârneasca și fricile, și dorintele si, deci, cum sa ne fabrice consimtamantul pentru achizitiile viitoare, de orice fel, comerciale, politice sau religioase. Acest golem care acoperă întreaga lume ca o plasă ne stie mai bine decât ne stim noi înșine si, de aceea, știe cum sa ne controleze (mai ales acolo unde noi nu ne pricepem la auto-control), sa ne facă sa ne conformam voluntar, sa ne supunem autoritatii.

Nu puteți identifica urmele golemului informatic? Gândiți-vă câte decizii aparent inexplicabile luați după ce ați dat câteva click-uri pe internet sau like-uri pe facebook. La fel, faceți comparația între ceea ce credeți că știți și aveți după ce ați accesat un site sau ați dat un search și ceea ce știți și aveți cu adevărat.

Sub tirania golemului colectiv, devenim o lume a clonelor noastre informatice, a avatarurilor noastre tehnologice.

5. Într-o societate totalitară, nou-normală, descrisă în nou-vorbe, identitatea omului obișnuit, concret, cu însușiri, atribute și moștenire epigenetică este ștearsă.

Întrucât natura umană are oroare de vid, acest gol se cere “umplut” cu ceva.

Suntem, rând pe rând și pas cu pas, înlocuiți de acel doppelgänger care ni s-a alocat, de copia care ni se „potrivește”, de avatarul nostru informatic “personal”, compus din colectivitatea inter-conectată și din datele cu caracter personal, plus emoțiile colectate de la fiecare om care utilizează instrumente digitale, internet și pagini de socializare.

„Noi, aici, te stoarcem de tot ce ai în tine și te umplem cu noi înșine*”.

Fiind construit, de regulă, fără voia și fără cunoștința noastră, acest avatar este obiect al dreptului de proprietate al creatorilor și nu numai că va rămâne rămâne stocat în bazele lor de date (chiar și post-mortem), dar va putea fi oricând și „fructificat”, din varii motive, prin varii metode, inclusiv prin re-aducerea la “viață”, oricând și ori de câte ori le va fi fost util**.

O mare parte din umanitate s-a „umplut” deja cu golemul colectiv, devenind o recoltă de sosii (re)modelabile ale omului, docile, corecte politic, dispuse să intre în trendul cancel culture. Pentru păstrare în vederea utilizării la nevoie nu mai este nevoie de un podul de sinagogă din Praga. Golemul tehnologic este la un click distanță. Cu acest click, nevoile noastre pot fi canalizate, dorintele si capriciile noastre pot inlocui nevoile naturale și spirituale (inclusiv nevoia de familie si de Dumnezeu), iar consimtamantul nostru la achizitii poate fi fabricat. Nu este vorba doar de o achiziție, ci de orice achiziție, inclusiv de cele ideologice, politice sau neo-religioase. Algoritmii si inteligențele artificiale nu fac altceva decat sa puna mai usor la dispozitia overlorzilor sistemului respectivul click.

Putem fi teleghidați – și nu mai suntem noi înșine, pentru că am fost înlocuiți cu câte un doppelgänger de fiecare, conectat la golemul colectiv.

Identitatea noastră poate fi clonată – și nu numai informatic. Individualitatea noastră poate fi luată în stăpânire, posedată sau furată – și nu în „stilul” filmelor americane, ci la propriu.

Așa cum spunea Nietszche, umanitatea este un concept depășit.