Gabor Mate: Stresul emoțional este o cauză majoră a cancerului mamar

Doctor Gabor Mate vorbește în cartea sa, ”Când corpul spune nu, costul stresului ascuns”, despre cancerul mamar și modul în care anumiți pacienți au dezvoltat această maladie. Principala concluzie este că stresul emoțional este o cauză majoră a malignității mamare.

”Cercetările au sugerat de zeci de ani că femeile sunt mai expuse la cancer mamar în cazul în care copilăria lor s-a caracterizat prin deconectarea emoțională de la părinți sau prin alte tulburări în creștere: dacă ele tind să-și reprime emoțiile, în special furia; dacă nu au relații sociale care să le sprijine la maturitate; și dacă sunt de tip altruist, îngrijitoare de tip compulsiv”, spune Gabor Mate.

„Timp de șapte ani, Michele a avut un nodul in piept. Creștea sau se micșora periodic, dar nu îi provocase niciodată vreo grijă ei sau medicilor ei. ”Apoi, dintr-o dată, a devenit greu, s-a înfierbântat și a început să crească aproape peste noapte”, spune femeia din Vancouver în vârstă de 39 de ani. O biopsie a dezvăluit faptul că tumoarea era malignă, iar Michelle crede că știe care era principalul factor: stresul.

”Până când nu m-am șocat al naibii de tare, nu m-am schimbat”, spune ea. ”Mi-am abandonat slujba fără să am o opțiune de rezervă. Starea mea emoțională era îngrozitoare la acea vreme. Eram lovită de mai multe lucruri la un loc, nu doar financiar.” Michelle a făcut o lumpectomie și s-a simțit ușurată să afle că gandele sale limfatice nu fuseseră afectate de cancer. Operația a fost urmată de chimioterapie și radiații, dar niciun medic nu a întrebat-o vreodată ce tensiuni psihice suferise înainte să debuteze malignitatea sau ce probleme nerezolvate avea.

Pacientele cu cancer mamar relatează adesea că medicii lor nu exprimă un interes activ față de ele ca persoane sau pentru contextul social și emoțional în care trăiesc. Se presupune că acești factori nu au un rol semnificativ nici în originea, nici în tratamentul bolilor. (…)

Cu toate acestea, Michelle și multe alte femei care suspectează că există o legătură puternică între stres și cancerul mamar, au informații științifice de partea lor. Niciun alt cancer nu a fost studiat mai atent pentru posibilele legături biologice dintre influențele psihice și apariția bolii. Un ansamblu bogat de dovezi, extras din studii pe animale și din experiența umană, sprijină impresia pacientelor că stresul emoțional este o cauză majoră a malignității mamare.
Numai o mică parte dintre femei prezintă un risc genetic ridicat și doar o mică parte dintre femeile cu cancer mamar – aproximativ 7% – dobândesc boala din motive genetice. Chiar și în cazul celor predispuse genetic, sigur sunt implicați factori de mediu, din moment ce toate femeile care au una dintre cele trei gene asociate cu cancerul mamar vor dezvolta, de fapt, o tumoare malignă. La marea majoritate a femeilor sau bărbaților diagnosticați cu cancer de sân, ereditatea are o contribuție redusă sau inexistentă.

Este forțat să impunem o separare între hormoni și emoții. Producția hormonală este afectată în mod clar de stresul psihic

Citește toată seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Deși este perfect adevărat că hormonii sunt markeri activi sau inhibitori ai malignității, nu este adevărat că acțiunile lor nu au nimic de-a face cu stresul. De fapt unul dintre principalele moduri în care emoțiile acționează biologic în apariția cancerului este efectul hormonilor. Unii hormoni – cei estrogeni – încurajează creșterea tumorilor. Alții sporesc dezvoltarea cancerului prin reducerea capacității sistemului imunitar de a distruge celulele maligne. Producția hormonală este afectată în mod clar de stresul psihic. Femeile au știut întotdeauna să stresul afectează funcția ovariană și ciclurile menstruale – stresul excesiv poate chiar să inhibe menstruația.

Sistemul hormonal al organismului este legat în mod indisolubil de centrii cerebrali unde emoțiile sunt primite și interpretate. La rândul său, aparatul hormonal și centrii emoționali sunt legați de sistemul imunitar și sistemul nervos. Acestea nu sunt patru sisteme separate, ci un super-sistem care funcționează ca un întreg pentru a proteja corpul de invazia externă și de tulburările care ar putea afecta starea fiziologică internă. Este imposibil ca orice stimul stresant, cronic sau acut să acționeze doar asupra unei părți a super-sistemului. Ce se întâmplă cu unul le va afecta pe toate.

Emoțiile influențează direct sistemul imunitar

Studii efectuate la U.S. National Cancer Institute din SUA au constatat că celulele ucigașe naturale, o clasă importantă de celule imune pe care le-am întâlnit deja, sunt mai active în cazul pacientelor cu cancer mamar care sunt capabile să își exprime furia, să adopte o atitudine de luptă și care au mai mult sprijin social. Celulele NK pregătesc un atac asupra celulelor maligne și le distrug. Aceste femei au avut o răspândire semnificativ mai redusă a cancerului mamar în comparație cu cele care au manifestat o atitudine mai puțin încrezătoare sau care au avut mai puține legături sociale. Cercetătorii au constatat că factorii emoționali și implicarea socială au fost mai importanți pentru supraviețuire decât boala în sine.

Multe studii, precum cel menționat în articolul The British Medical Journal, nu înțeleg că stresul nu este doar o chestiune care ține de stimuli externi, ci și de răspunsul individual. Aceasta se produce în viața persoanelor al căror temperament înnăscut, istoric de viață, modele emoționale, resurse fizice și mintale, precum și sprijin social și economic, variază foarte mult. Nu există un stresor universal. În majoritatea cazurilor de cancer mamar, stresul este ascuns și cronic. El provine din experiențele din copilărie, din programarea emoțională timpurie și din stilurile de adaptare psihologică inconștientă. Stresul se acumulează de-a lungul vieții pentru a face pe cineva susceptibil la boală.

Michelle a crescut într-o casă în care ambii părinți erau acoolici. Ea crede acum că malignitatea ei este legată de experiențele timpurii care au transformat modul în care s-a confruntat cu viața.

A încercat să facă față în feluri în care, inconștient, au sporit sarcina de stres pe care a trebuit să o suporte mulți ani – de exemplu, având grijă mai mult de nevoile emoționale ale celorlalți, mai degrabă decât de cele proprii. Ea spune: ”Am fost confuză toată viața și cancerul a avut de-a face cu confuzia… Atât cât cred eu și înțeleg, părinții mei ne-au iubit cum știu ei mai mult. Au fost cele mai confuze relații în mediul acela familial, pentru că erau alcoolici amândoi și încă sunt. Nu știu să iubească, chiar dacă există iubire.„

Cercetările au sugerat de zeci de ani că femeile sunt mai expuse la cancer mamar în cazul în care copilăria lor s-a caracterizat prin deconectarea emoțională de la părinți sau prin alte tulburări în creștere: dacă ele tind să-și reprime emoțiile, în special furia; dacp nu au relații sociale care să le sprijine la maturitate; și dacă sunt de tip altruist, îngrijitoare de tip compulsiv.

Cercetătorii au putut să prevadă prezența cancerului la 94% dintre cazuri, judecând numai pe baza factorilor psihici. Într-un studiu german similar, 40 de femei cu cancer mamar au fost asociate cu 40 de femei din studiul caz control similare ca vârstă, istoric general în materie de sănătate și considerente legate de stilul de viață. Din nou, din motive psihologice, cercetătorii au avut 96% succes în identificarea celor care au fost și care nu au fost diagnosticate cu cancer mamar.„ (Gabor Mate – Când corpul spune nu. Costul stresului ascuns)

Citește și:

Gabor Mate: ”Oamenii trebuie să se trezească, să fie conștienți de traumele lor, de stres, de problemele în care trăiesc”

Gabor Mate: Dezvoltarea începe din pântece, stările emoționale ale mamei afectează creierul copilului

Gabor Mate: Când îți reprimi permanent emoțiile și nu ești tu însuți, te supui stresului, fie că-ți dai seama de asta sau nu

Dr. David R. Hawkins: Celulele canceroase se tem cel mai mult de „dragoste”. Oamenii sunt bolnavi pentru că nu iubesc

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media