Gabor Mate: Când îți reprimi permanent emoțiile și nu ești tu însuți, te supui stresului, fie că-ți dai seama de asta sau nu

Gabor Mate: ”Putem să luăm cobai și să le injectăm în abdomen celule de cancer ovarian. Apoi cu o parte dintre cobai ne purtăm frumos, pe ceilalți îi stresăm. Cei stresați vor face metastaze. Cei nestresați nu vor face, ba chiar vor elimina cancerul din corpul lor. De ce? Fiindcă stresul nu e doar ceva psihologic, este ceva fiziologic. Hormonii de stres eliberați în corp afectează sistemul imunitar.”

Rep: Există o afirmație peiorativă foarte dăunătoare – ”Totul e în mintea ta” iar unii medici folosesc această expresie.

Gabor Mate: Da, fiindcă atunci când doctorul spune așa ceva, e ca și cum ar spune că pacientul își închipuie totul. Ceea ce e ceva înjositor și descurajant. Dar partea interesantă e că, într-un fel, e adevărat. Nu în sensul că omul respectiv își închipuie lucruri, ci in sensul că procesele fiziologice se petrec în cap. Pot să vă demonstrez asta. Dacă să zicem vă insult acum, într-un mod care să vă rănească foarte tare, întregul dvs corp s-ar schimba, nu? V-are crește pulsul, tensiunea..vi s-ar încorda mușchii, vi s-ar strânge stomacul, și totul din cauza unei convingeri din cap. Așadar, creierul are un rol fiziologic uriaș. Să ne gândim, de exemplu la sindromul colonului iritabil. Ți se spune că nu are cauze fiziologice și totul e în mintea ta. Nu e adevărat. Ce se întâmplă în minte are un efect uriaș asupra fiziologiei întregului corp. Doar pentru că nu se vede la radiografie sau la CT, nu însemană că nu se întâmplă nimic. Așa că doctorul ar trebui să spună nu că totul e în mintea ta ci cu ”cunoștințele mele limitate, nu am nicio explicație pentru ce ți se întâmplă. Nu că ar fi ceva în neregulă cu tine, ci că mintea mea nu e suficient de perceptivă ca să poată să explice ce se întâmplă. Îmi pare rău, am limitele mele.” Asta ar trebui să spună doctorul.

Rep: În cartea dvs. vobiți și despre puterea gândirii negative, puteți să ne spuneți mai multe?

Gabor Mate: Există o mulțime de cărți care îți spun să gândești pozitiv. ”Imaginează-te puternic, gândește-te ce minunat ești..”, e ceea ce se numește puterea gândirii pozitive. Există o carte cu titlul ăsta. De aceea eu am scris un capitol numit ”puterea gândirii negative”. Dar de fapt voiam să vorbesc despre puterea gândirii. Înțelegând prin asta capacitatea de a recunoaște și pozitivul și negativul. Nu vreau să spun că oamenii ar trebui să gândească negativ, ci că oamenii trebuie să fie suficient de curajoși ca să cerceteze ce nu merge și ce le provoacă suferință, în loc de a se preface că totul e în ordine. Asta am vrut să spun prin ”puterea gândirii negative”.

Rep: Există și un capitol care își dă fiori. Un capitol despre stres, hormoni, reprimare și cancer. E un capitol foarte științific.

Gabor Mate: Am scris această carte acum aproape 20 de ani. De când am scris-o au apărut mii de lucruri științifice care confirmă adevărul a ceea ce spun acolo. Acum 2-3 ani s-a făcut un studiu la Universitatea Harvard care a arătat următoarele: cu cât o femeie are mai multe simptome de stres posttraumatic, cu atât mai mare este riscul de cancer ovarian. Cu cât simptomele sunt mai blânde, cu atât riscul e mai mic. În cartea mea, eu vorbisem deja despre relația dintre stres și cancerul ovarian. Putem să luăm cobai și să le injectăm în abdomen celule de cancer ovarian. Apoi cu o parte dintre cobai ne purtăm frumos, pe ceilalți îi stresăm. Cei stresați vor face metastaze. Cei nestresați nu vor face ba chiar vor elimina cancerul din corpu lor. De ce? Fiindcă stresul nu e doar ceva psihologic, este ceva fiziologic. Hormonii de stres eliberați în corp afectează sistemul imunitar. La fel, hormonii feminini, estrogenul și progesteronul, sau hormonii masculini, precum testosteronul, ultimii sunt implicați în boli ale pelvisului. De exemplu, când cineva are cancer de prostată, medicul îi dă tratament ca să suprime producerea de testosteron. În cazul cancerului la sân se dau medicamente ca să suprime estrogenul, un hormon feminin. Deci există o legătură puternică între stres, hormoni și cancer. Și poate interveni și reprimarea. Când îți reprimi permanent emoțiile și nu ești tu însuți, te supui stresului fie că-ți dai seama de asta sau nu. Iar stresul acesta are impact asupra hormonilor. Și hormonii au impact asupra sistemului imunitar și a capacității organismului de a face tumori maligne. E foarte simplu, toate sunt legate. Trebuie doar să ne dăm seama că nimic nu există separat.

Rep: ”Există o personalitate canceroasa?”

Gabor Mate: E o întrebare interesantă. Mult studii arată că anumite caracteristici precum reprimarea emoțiilor, despre care am vorbit, efortul de a le face permanent pe plac celorlalți, tendința de a-ți suprima furia, predispun persoana respectivă la cancer, îți crește riscul de a face cancer. Răspunsul depinde de felul cum definim personalitatea. Nimeni nu s-a născut cu aceste trăsături. Ați întâlnit vreun copil în vârstă de o zi care să-și suprime emoțiile? Unul care să nu arate când e furios? Care să mănânce ceva ce nu vrea?  O sî vedeți cât de repede își manifestă furia. Prin urmare, nimeni nu se naște așa. Însă acestea sunt trăsături pe care ni le formăm ca reacție la mediul din jur. Deci nu există o personalitate canceroasă, în sensul că dacă ai aceste trăsături, faci automat cancer. Nu e adevărat. Apoi, aceste trăsături nu arată cine ești cu adevărat. Sunt adaptări făcute involuntar și inconștient pentru a supraviețui mediului din copilăria timpurie. Și putem să ne schimbăm aceste caracteristici, iar asta ne poate face mai sănătoși. Văd asta tot timpul.

Citește și seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Rep: În ce categorie vă încadrați? Sunteți doctor sau psihoterapeut?

Gabor Mate: Trebuie să mă încadrez într-o categorie? Am făcut facultatea de medicină, mi-am luat licența și am practicat meseria asta 32 de ani. În acest interval, pentru că am început să observ respectivele conexiuni, mi-am dat seama că, atunci când vorbeam cu oamenii despre boala lor nu mă puteam concentra asupra aspectului fizic, trebuia să discut și despre viața lor emoțională. Despre copilăria lor, despre trecutul familiei lor, despre relația lor cu ei înșiși, ce simțeau față de partenerul lor etc. Așa că mi-am dezvoltat aptitudinile psihoterapeutice pe care le predau acum la nivel internațional. Se pare că oamenii cred că știu despre ce vorbesc, așa că le predau diverse metode psihoterapeutice. Am studenți și în România. Dar sunt și om, firește, și am concepțiile mele despre lume. Tocmai am terminat de scris o altă carte cu titlul ”Mitul normalului: Traumă, boală și vindecare într-o cultură toxică”. E o carte în care analizez societatea, nu doar indivizii și problemele individuale, și am scris-o puțin și ca un filosof. În concluzie fac ceea ce fac. Nu cred că există o etichetă anume. Însă toate aspectele sunt legate, social, politic, economic, psihologic, fiziologic. Așa cum spunea un medic american în 1977, suntem creaturi bio-psiho-sociale. Partea noastră biologică e inseparabilă de cea psihologică și de cea socială. În 1938 cineva a ținut o prelegere la Universitatea Harvard, un doctor din România din Transilvania, pe numele lui Soma Weiss. Iar textul prelegerii a fost publicat în The Journal of American Media Association. El a spus că factorii emoționali sunt la fel de importanți precum cei fizici în cauzarea bolii și că trebuie să fie cel puțin la fel de importanți în vindecarea ei. Asta se spunea în 1938 la Harvard, unde o zi din an este dedicată amintirii acestui doctor. Însă oamenii au uitat ce spunea el. Această conștientizare a unității dintre toate lucrurile, n-am inventat-o eu, este o idee care circulă demult. Dar noi ca doctori și societate o tot uităm, asta e problema.

Sursa: Emisiunea Garantat 100% moderată de Cătălin Ștefănescu, TVR1

(Partea a IV-a)

Citește și:

Gabor Mate: Pentru copii e chinuitor să fie ei înșiși, dacă mediul din jur nu-i vede, nu-i aude, nu-i acceptă și nu-i prețuiește exact așa cum sunt

Am trăit și raiul și iadul. Acum am renunțat la tot ce nu îmi cere universul

Gabor Mate: Boala este un mod prin care corpul spune ”nu” atunci când omul nu spune

Cele trei izbânzi pentru o viață nouă – Calea către noi înșine

Gabor Mate: ”Ia o pastilă și sună-mă peste două săptămâni!”. În domeniul psihiatriei nici măcar nu se vorbește despre vindecare.

Cine ne învață să trăim?

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media