Odată cu Edictul Sfântului Constantin din anul 313 creştinii s-au bucurat de protecţie şi libertate

Episcopul Devei şi Hunedoarei  Nestor şi un sobor de diaconi şi preoţi au săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în bisericuţa Schitului Straja, care şi-a sărbătorit şi ea cu acest prilej,  unul dintre hramuri.

Lupenenii au  participat în număr mare la hramul Schitului Straja şi au fost alături de sfinţii părinţi şi de ctitorii schitului, Emil şi Marcela Părău la marea sărbătoare religioasă. Schitul Straja este situat la 1450 metri altitudine. La 1485 metri s-a ridicat o cruce metalică în memoria celor care, de-a lungul secolelor s-au jertfit pe aceste meleaguri din Valea Jiului pentru neam, libertate socială şi pentru un trai decent.

Din partea enoriașilor și la inițiativa ctitorilor și starețului Dimitrie Ivașco, Episcopul Nestor a primit în dar, o înainte prăznuire, icoana Sfinților Nestor și  Dimitrie.” V-o oferim cu drag din partea Schitului Straja și vă dorim La mulți ani cu sănătate și să ne păstoriți  mulți ani” a transmis în prezența enoriașilor, starețul Dimitrie Ivașco.

” Mulțumesc din suflet părintelui stareț Dimitrie pentru acest dar minunat, care imi produce mare bucurie și mai ales, așa cum bine știți, Sfântul Dimitrie are o strânsă legătură cu Sfântul Mucenic Nestor. Pentru mine, amândoi sfinții îmi sunt dragi și îmi plec genunchii cu multă smerenie înaintea icoanei lor, mai ales și din faptul că și din botez am primit pe lângă numele de Cristian și numele de Dumitru. Bucuria este cât mai mare, cu cât locul unde m-am întâlnit cu Dumnezeu, a fost Catedrala Mitropolitană din Craiova,  unde ocrotitor al acsteia este chiar Sfântul Dumitru. În toată această perioadă am avut și am o strânsă legătură și evlavie față de Sfântul Dimitrie.(…)Este o legătură tainică sfinți, părinți duhovnicești și ucenici, iar noi nu o putem decât să o privim cu uimire și să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate .

Îi mulțumesc părintelui stareț pentru acest dar și vă îndemn pe toți să chemați în rugăciune pe Sfinții Mucenici și Mărturisitori Dimitrie și Nestor, care și-au petcetluit credința lor prin sângele pe care l-au vărsat și prin viața pe care și-au dăruit-o lui Hristos, dar pentru a dobândi Viața cea Veșnică” a declarat chiriarhul locului, Nestor al Devei și Hunedoarei.

În pisania de la Schitul Straja,  aflată deasupra uşii de la intrare stă scris „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună cu lucrarea Duhului Sfânt s-a zidit şi   pictat această sfântă biserică. Întreaga lucrare a început în 22 mai anul Domnului 1999, cu binecuvântarea chirarhului locului PS Dr. Timotei Seviciu, prin grija, osteneala şi cheltuiala lui Emil Ilie Părău alături de familia sa, soţia Marcela cu fiii Alin şi Dorin. Tot în acest an, biserica a fost împodobită cu pictură în ulei executată de pictorul Petru Dănuţ din Somoşcheş, judeţul Arad, sfinţindu-se în anul Domnului 1999, octombrie 23, de către Prea Sfinţia Sa Dr. Timotei Seviciu, Episcop al Aradului şi Hunedoarei. Pentru grija deosebită de a-şi împlini visurile dintr-o curată şi statornică dragoste faţă de Dumnezeu, primeşte Doamne pe binefăcătorul, ostenitorul şi iubitorul acestui sfânt locaş împreună cu familia sa. Fie această biserică o vie mulţumire adusă lui Dumnezeu de ctitor şi familia sa în veci, Amin. Data 23.X.1999”.

Biserica este din lemn, în formă de navă, pe fundatie de beton. Are lungimea de 10 m şi lăţimea de 7,5 m. Spaţiul este repartizat în altar şi naos. Are şi un pridvor deschis, susţinut în faţă de patru stâlpi din lemn. Pridvorul este împrejmuit cu un grilaj din lemn înalt de 105 cm. Altarul este luminat de o fereastră la sud-est şi alta la nord-est. Catapeteasma este din lemn de paltin, sculptat cu Sf. Apostoli şi Cina cea de Taină sus, îngeri şi Maica Domnului pe Uşile împărăteşti şi diaconeşti. Lângă catapeteasmă, pe peretele nordic, este sculptată în mărime   naturală Sf. Muceniţă Varvara, ocrotitoarea minerilor. În partea vestică a naosului se afla balconul pentru cor, susţinut de patru stâlpi din lemn împodobit cu sculptură, dar şi cu o cruce mare sculptată, care se înalţă de la pardoseală până în partea superioară a balconului.

Este crucea, care este scoasă din biserică în Vinerea Mare, când se organizează în municipiul Lupeni, singura procesiune religioasă care reconstituie drumul Mântuitorului, pe muntele Golgotei.

Și după cum bine știți, accesul către Schitul Straja se face prin TUNELUL SFINȚILOR.  Faimosul tunel a fost construit din dorința oamenilor care își doreau să ajungă și iarna, când troienele ajung chiar şi de trei metri, la schitul din lemn din stațiunea Straja, ridicat la peste 1700 de metri altitudine. Tunelul, construit în anul 2006, a devenit o adevărată atracție turistică, datorită sfinților pictați pe pereții acestuia. În anul 1996, la Cabana Montana, chiar de Sfinții Constantin și Elena, un turist a aprins lumina într-o încăpere. Becul s-a ars, iar flama de la filament a imprimat pe interiorul becului o cruce. Becul a fost spart de către unul dintre turiști, dar după numai două săptămâni fenomenul s-a repetat. Becul acela poate fi văzut la schitul Straja, iar interpretarea dată atunci de starețul de la Lainici,  a fost legată de cei opt sute de ostași ce au murit în zonă în Primul Război Mondial și care nu-și găseau liniștea.  Aşa a fost construită Crucea Eroilor în memoria militarilor români, după care a fost ridicat schitul din lemn şi, mai apoi, tunelul celor 365 de sfinţi.

Prin acesta Împăratul Constantin a acordat libertate creştinilor. Până la acest Edict din anul 313, creştinii îşi trăiau credinţa în catacombe. Erau chinuiţi, persecutaţi, numai pentru faptul că se numeau creştini, pentru faptul că credeau în Iisus Hristos. Mulţi dintre ei erau duşi în arene, în stadioane, şi erau supuşi la chinuri, luându-li-se viaţa. Aşa avem în tradiţia Bisericii noastre pe martirii care, în marea lor parte, au murit în primele patru secole creştine.  Sfântul Constantin cel Mare s-a rugat Domnului să îi deschidă uşa cuvântului spre a vesti taina lui Hristos. Prin toate măsurile legislative pe care le-a luat în favoarea creştinilor, nu a făcut altceva decât să deschidă uşa vestirii tainei lui Hristos şi, desigur, să se comporte cu foarte multă înţelepciune cu cei care erau păgâni. În slujbele Bisericii ni se spune despre convertirea Sfântului Constantin că a fost ca cea a Sfântului Apostol Pavel. A văzut, împreună cu soldaţii săi, pe cer, o lumină în formă de cruce. Cu toate că avea mai puţini ostaşi decât Maxenţie, şi-a pus nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, Căruia se ruga deseori, cu toate că, la acea vreme nu era botezat. Iar ruga sa a fost ascultată. În amiaza mare, I s-a arătat pe cer o cruce mare, închipuită din stele, sub care era scris: „Cu acest semn vei birui”. Noaptea, în somn, i s-a descoperit Mântuitorul Iisus Hristos, care i-a cerut să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaţilor. Cu mare credinţă a poruncit atunci oştenilor să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci atât pe steaguri cât şi pe haine, pe coifuri şi pe arme şi au pornit la luptă. Semnul Sfintei Cruci le-a adus biruinţă. Maxenţie a fost înfrânt şi înecat în apa Tibrului, de lângă Roma.  Constantin a fost primit cu mare bucurie în cetate şi încoronat ca împărat al întregului Imperiu roman de Apus, în anul 313.  În felul acesta a biruit împotriva uzurpatorului Maxenţiu. Din momentul respectiv, Sfântul Constantin cel Mare şi-a asumat această protecţie şi dragoste faţă de creştini. Maica sa – Împărăteasa Elena – este cea care descoperă Cinstita Cruce prin atingerea unui om mort de ea. În anul 313 creştinismul a fost recunoscut de stat, însă a devenit religie mai târziu, în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395). Însă prin Edictul de la Milano episcopii şi preoţii au fost scoşi din închisori, templele idoleşti au fost dărâmate,  iar în locul lor au fost clădite biserici creştine. Au fost aruncate uneltele de tortură, în timp ce cuptoarele în care se ardeau creştinii au fost stinse.

Cei care fuseseră prigoniţi pentru dreapta credinţă îi mulţumeau lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi.

Împăratul Constantin a domnit 42 de ani apoi, în anul 337 a trecut la Domnul, lăsând Imperiul Roman în stăpânirea celor trei fii ai săi. A fost înmormântat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol pe care a ctitorit-o.

Ei bine, întreaga istorie plină de emoții și trăiri ale creștinismului prin personalitățile bizantine deschid larg fereastra mântuirii și perpetuării ortodoxiei în inima și viața fiecărui creștin.

Dimpreună cu orbul vindecat trebuie și noi toți să mărturisim că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, și, luminați de harul lui Iisus, ne închinăm Lui, alături de Sfinții Împărați Constantin și Elena, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea noastră.