Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!

Şi putem înţelege această propoziţie în toate conotaţiile sale: fie că nu ne mai suntem demult propriul nostru stăpân, fie că ne lăsăm manipulaţi şi acceptăm alţi pseudoregi care nu ne dau nimic, aşa cum aminteam la început, fie că, pur şi simplu, dorim să trăim într-o independenţă absolută, de capul nostru, fără a ne supune unor eventuale reguli de viaţă care ne-ar putea ajuta…

Avem nevoie de un stăpân.

Se spune, într-adevăr că tinerii sunt reticenţi faţă de tot ce vine din exterior, nu le place să fie conduşi, să li se spună ce şi cum să facă. Dar în realitate, problema este că, probabil fără să-şi dea seama, şi-au ales un alt stăpân Altcineva/altceva îi conduce, influenţează, motivează îi determină să facă ceea ce fac şi să fie cei care sunt.

Ei nu sunt liberi pentru că stăpânul pe care l-au ales îi constrânge să trăiască după legile impuse de el. Iar acest stăpân, acest rege, poate primi diferite nume: şi aici putem înşira toate viciile pe care le cunoaştem şi care stimulează în noi plăceri de scurtă durată. Aceasta este problema: ne alegem greşit stăpânul, Regele…

Aşadar, care este Stăpânul nostru? Ce anume ne influenţează cel mai mult în viaţă?

Să nu uităm, totuşi, Cristos este singurul stăpân care ne face liberi, este singurul stăpân care ne poate ajuta să devenim oameni în cel mai profund sens al cuvântului.

Cristos trebuie să fie Regele nostru. Ceilalţi stăpâni nu ne dau nimic, dar ne iau totul; Cristos ne dă totul şi nu ne ia nimic.

Solemnitatea lui Isus Cristos, Regele Universului, încoronează anul liturgic şi-l încheie. În mod obişnuit, imaginea pe care o avem despre Isus nu este aceea de rege. El este pentru noi Mântuitorul, Mesia, Emanuel, Profetul, Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoare de astăzi, în esenţa ei, nu are altceva la bază decât episodul evanghelic pe care l-am ascultat cu toţii astăzi la sfânta Liturghie. Mă întreb dacă nu s-ar fi putut alege un alt pasaj evanghelic, cel în care Isus potoleşte furtuna şi lasă să se înţeleagă că el este stăpânul puterilor dezlănţuite ale naturii; sau cuvintele pe care El le rosteşte la finalul evangheliei după sfântul Matei: “mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ”; sau cel în care satură mulţimile de oameni cu câteva pâini. Aşa, cu Isus legat la mâini înaintea lui Pilat, ni se trezeşte mai degrabă compasiunea, mila faţă de un Om care nu are voie să răspundă decât la întrebările care i se pun. La Isus nu regăsim nimic din inventarul însemnelor regale.

Faptul că s-a declarat pe sine rege înaintea guvernatorului roman, care îl reprezenta pe împăratul roman în Israel, l-a costat multă batjocură. Cu o asemenea autodefinire nu a putut decât să trezească ridicolul şi sarcasmul “jandarmeriei” romane din Ierusalim. Însemnele regale le-a primit Isus pe toate în noaptea pătimirii sale, şi acestea l-au durut mult.

Parodia soldaţilor nu a cunoscut margini şi ea a fost prilejuită tocmai de cuvintele pe care Isus le-a rostit înaintea lui Pilat: Da, eu sunt Rege! Rege fiind, i s-a pus în mână trestia, pe cap coroana, pe umeri mantia de purpură. Într-o altă înfăţişare regală nu l-a văzut nimeni pe acest pământ.

 Aşa îl vedem mai departe în milioane de reprezentări iconice. Şi cu toate acestea, El şi numai El este adevăratul nostru rege.

Evanghelistul Ioan acordă un spaţiu foarte larg procesului lui Isus înaintea lui Pilat. O lectură superficială te face să crezi că Pilat ar fi protagonistul acţiunilor, că el ar fi agentul principal, cauza eficientă a tot ce se întâmplă cu Isus. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel: Isus este tot timpul liber, el decide asupra sieşi; el acţionează în mod suveran în orice împrejurare. Pilat este plasat pe niste coordonate de gândire care nu-i permit să înţeleagă nimic din ce spune Isus despre regalitatea lui: împărăţia mea nu este din lumea aceasta! De fapt, aceasta este afirmaţia centrală a întregii scene a lui Isus înaintea lui Pilat. Nu din lumea aceasta este împărăţia lui Isus. Din care lume? După ce indicii am putea recunoaşte acea lume?

Isus Cristos, deşi e conştient că Pilat are o cu totul altă concepţie despre putere şi regalitate decât el şi că este încuiat pentru a înţelege accepţiunea spirituală a cuvintelor sale, nu-l lasă totuşi fără explicaţii. Afirmaţia pe care o face are în sine o forţă revelatoare foarte puternică: “Eu pentru aceasta m-am născut…ca să dau mărturie despre adevăr” (In 18,37).

De aici înţelegem că nu există un alt fundament pentru justificarea Regalităţii sale decât Adevărul.

Un rege autentic este un om care dă mărturie despre adevăr, este de partea adevărului, îl afirmă, îl susţine, îl apără, îl eliberează de măşti, îl aduce la lumină. Isus este Rege pentru că el spune adevărul, iar adevărul în materie de putere nu înseamnă în optica lui niciodată că numai atunci domneşti când îţi arăţi dominaţia.

În realitate, domneşti atunci când umbli cu adevărul şi dai mărturie despre el.

Numai atunci arăţi că ești un domn. Uitându-ne la noi și la felul în care înțelegem să ne raportăm la adevăr, ne apucă rușinea că de multe ori, din prostie sau inconștiență, nu ne-am făcut slujitorii adevărului.

Cine se face slujitorul adevărului, simte că are chiar din partea lui acreditarea să fie domn.

Isus a venit să dea mărturie despre adevăr și să ne arate în acest fel că este Rege. Adevărul Lui este integral, transparent, existențial uman și divin.

La o analiză sinceră, observăm că noi suntem selectivi în privința adevărului, îl promovăm în funcție de conveniență și de profit, îl ascundem în funcție de interes sau îl scoatem pe gură doar dacă ne promovează. Venim la Isus astăzi să învăţăm să fim slujitori. Venim să învăţăm în acelaşi timp să fim şi domni.

Astăzi simt că trebuie să fiu mândru (ă)  de un asemenea rege, de faptul că îi slujesc lui şi implicit adevărului.

Mă bucur împreună cu milioanele de creştini, îndeosebi tineri, care l-au adorat astăzi, şi îmi plec ambii genunchi cu toată tragerea de inimă, cu toată dispoziţia şi încântarea interioară.

Nu mă încearcă niciun sentiment de frică înaintea lui, deşi un altul mai mare decât el nu există. În faţa lui mă cuprinde reverenţa, respectul şi gratitudinea pentru tot ceea ce face pentru mine. Eu nu sunt un nimic pentru el, o marfă umană neglijabilă ci o persoană iubită care nu se simte de nimic şi de nimeni mai valorificată decât de el, Regele prin excelenţă. Pe el îl ador, lui îi cânt şi-i mulţumesc şi cu fiecare rugăciune Tatăl nostru nutresc o dorinţă: să vină Împărăţia Sa!

Adventul va începe duminică 29 noiembrie, în prima duminică de după solemnitatea Isus Cristos Regele Universului și ține până la Crăciun.