TERMOCENTRALA DE LA MINTIA – O PRIVATIZARE DUBIOASĂ

”Ultima analiză a Băncii Naţionale a României o spune foarte clar. Şocul inflaţionist vine din şocul pieţelor de energie. Peste jumătate din creşterea ratei inflaţiei în România provine din preţurile mari ale energiei.

Cum a luat naştere această criză? Politicile stimulative din perioada pandemiei, efortul de a menţine lanţurile de aprovizionare şi războiul au creat circumstanţele favorabile unei transmisii rapide a preţurilor mari la energie în restul preţurilor, în principal în cele ale alimentelor.

Desigur nu numai la noi a apărut acest fenomen. Mecanismul inflaţionist a funcţionat similar în toată Europa.

Ceea ce a făcut diferenţa a fost maniera în care guvernele au decis să facă faţă acestei provocări.

Ce a făcut Germania când criza energetică a apărut şi a cuprins întreaga economie germană? În Germania, care doreşte intens să-şi “înverzească” economia, cărbunele acoperă încă,  până la un sfert din energia utilizată. În prezent, mai sunt conectate la rețeaua electrică 151 de termocentrale pe cărbune. Iar ultima termocentrală pe cărbune a fost pusă în funcţiune anul trecut, lângă Dortmund. Guvernul german dorește ca așa-numita rezervă de rețea, adică centralele electrice care sunt de fapt destinate situațiilor de urgență și care nu fac parte din piața obișnuită a energiei electrice, să producă în această perioadă de criză.

Cum a răspuns România în faţa crizei energetice? Închizând unităţi de producere a energiei electrice fără să se pună mare lucru în loc. Ceea ce am putea numi o politică de declin economic garantat.

Un exemplu devenit clasic în acest sens este cazul Termocentralei de la Mintia.

După 50 de ani de activitate, deși este obiectiv strategic, Termocentrala Mintia a intrat în insolvență din noiembrie 2019, a fost oprită în februarie 2021 și a intrat în conservare în iunie 2021. La sfârşitul lunii august a.c., a a fost vândută prin administrator judiciar cu 91 de milioane de euro. Dar , nu înainte ca să fie investiţi în retehnologizare peste 150 de milioane de euro.

Rămâne complet neclar de ce a fost aleasă această formă de privatizare prin închiderea termocentralei. De asemenea, este greu de înţeles de ce nu s-a ales ca soluţie alternativă pentru transformarea termocentralei iniţierea unui demers de finanţare cu bani din Fondul de Modernizare? Termocentrala ar fi putut continua să producă energie cu grupul retehnologizat până la sfârşitul crizei din energie şi până când ar fi fost realizate centrala pe gaze sau parcurile fotovoltaice. Dar în România, politica de criză energetică înseamnă, pe scurt, să închizi capacităţi de producţie fără să pui ceva nou în loc.

În recentul proiect “Strategia energetică a României 2022-2030, cu perspectiva anului 2050”, pus în dezbatere publică, primul dintre cele opt obiective strategice enumerate este “asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii”. Din acest punct de vedere, măsura practică a închiderii Termocentralei de la Mintia nu se potriveşte deloc cu teoria strategică a Ministerului Energiei. De aici şi până la o evidentă absenţă de viziune nu mai este decât un pas. Dacă ar fi existat o viziune în interesul naţional al României,  atunci această termocentrală ar fi fost menţinută în reţeaua energetică de rezervă pentru a fi reactivată în situaţii de urgenţă,  cum este şi criza de acum.

În acelaşi timp, trebuie să constatăm că, între materiile prime, cărbunele ocupa încă o poziţie importantă. Ponderea sa în mixul energetic al lumii doar s-a redus, de la 40% în 2010 la 35% în 2020, în condiţiile în care consumul de energie a urcat cu un sfert. În tot acest timp, datorită marilor consumatori, lumea şi-a dublat capacitatea de producere de energie prin arderea cărbunelui.

De asemenea, dacă ar trebui să gândim în termeni strategici, producerea de energie prin arderea cărbunelui este un proces constant şi predictibil, ceea ce face din acest combustibil sursa potrivită pentru a acoperi nivelul minim de electricitate de care are nevoie o ţară sau regiune. Spre comparaţie, eolienele nu pot produce energie când vântul nu bate, funcţionarea panourilor solare este afectată de cerul plin de nori sau de întuneric, iar hidrocentralele depind de nivelul apei din râuri.

În aceste condiţii, să nu te pripeşti cu închiderile marilor unităţi producătoare de energie, devine un test de maturitate şi discernământ politic.

Vrem că România să fie un important jucător regional în piața de energie? Vrem să obţinem independența energetică a României şi să transformăm țara într-un hub energetic pentru regiune? Atunci este obligatoriu să nu diminuăm capacitatea de producţie existentă, fără să punem mai întâi altceva mai bun în loc.

O remarcă se impune aici. În Europa, presiunile sunt ca statele emergente precum România şi Polonia să renunţe rapid la cărbune. Dar, aici este rolul guvernelor de a găsi mereu soluţii, în beneficiul naţiunilor ale căror destine le gestionează”  se arată în declarația politică a deputatului hunedorean.