Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Spitalele groazei: I-au găurit genunchii cu bormaşina pe viu. Tortura prin care a trecut Daniel Jurje până și-a dat ultima suflare

I-au găurit genunchii cu bormaşina să-i bage nişte greutăţi să-i tragă şoldurile la loc. Pe viu. L-au pus în salon, nu i-au dat nici măcar o cană cu apă. După aceea mi-a spus tati că a venit un doctor, care le-a spus asistentelor să-i dea o cană cu apă”, a continuat tânăra în lacrimi.

Daniel Jurje, jandarm în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Mureş, a fost victima unui accident rutier produs vineri, 13 noiembrie, în timp ce se deplasa într-o misiune, alături de un coleg, la Sovata. Într-o postare video, distribuită live de Facebook, fiica acestuia, Denisa, povesteşte despre clipele de groază trăite de părintele său până când şi-a dat ultima suflare.

Dacă cineva crede că poliția și jandarmeria ajută acești descreierați care impun ”protocoale” criminale, se înșeală amarnic. Sunt cazuri în care jandarmi și polițiști sau membri ai familiilor lor au fost ”măcelăriți” în spitale, un cuvânt pe care l-a folosit chiar Denisa-Bianca Jurje în mesajul ei plin de durere. Oamenii din forțele de ordine, din toate instituțiile de forță doar aparent aplică măsurile aberante, -sau poate mai sunt câteva excepții din exces de zel-, însă majoritatea lor își fac datoria acolo unde este cu adevărat important, nu sprijinind acești escroci pandemici.

Spitalele groazei – I-au găurit genunchii cu bormaşina pe viu

Mesajul tinerei este sfâşietor. Fiica jandarmului a decis să-şi strige revolta pe Facebook, spunând că îşi doreşte ca niciun copil să nu mai ajungă să-şi plângă părinţii din cauza indiferenţei şi ignoranţei din sistemul sanitar.

Denisa-Bianca Jurje a rămas singură dar tatăl ei o veghează de acolo de sus, pentru că rostul unui tată este de a-și ocroti puii. Noi nu-l putem înlocui pe Dan. Nimeni nu poate fi tăticul ei. Dar suntem datori să spunem adevărul. Și adevărul este că se fac crime în spitale, așa cum deja am văzut în nenumărate reportaje ieșite la iveală de curând.

Tânăra povesteşte că sâmbătă, duminică şi luni tatăl ei acuza dureri cumplite, îi anunţa la telefon că nu mai rezistă de durere şi că nimeni nu îl bagă în seamă: „L-am sunat şi pur şi simplu plângea de durere la telefon, îmi zicea că nu mai poate, nu mai rezistă. Voiam să îl ajut, dar nu aveam cum eram legată de mâini şi de picioare. Nu puteam să fac absolut nimic pentru el, iar cei care ar fi trebuit să-l îngrijească, respectiv asistentele, nici măcar nu se apropiau de el (..) Nu mai ieşise la baie de trei zile. Asistenta ne-a spus să-i luăm laxative. Ne-am dus la farmacie am luat. Apoi am sunat de la poarta spitalului. Asistenta mi-a spus că am nevoie de răbdare, de multă răbdare că nu are cine să vină. Am sunat din nou după jumătate de oră, iar doamna asistentă mi-a spus să nu o mai deranjez că dacă nu a murit încă mai rabdă încă zece minute. Ce să rabde că după trei zile de chin el nu mai avea nicio putere. Nu mai putea nici să ridice mâna să mai apese pe butonul ăla nenorocit să vină cineva să-i facă un calmant”.

Pentru a afla toate detaliile despre acest act de-a dreptul criminal, aveți atașat articolul cu descrierea cazului:

  • Un jandarm de 48 de ani, victima unui accident, a murit aşteptând cinci zile să fie operat. Fiica: Medicii pe care îi ridica în slăvi, au ajuns călăi!

”Aveți și voi familii. Să nu uitați asta, că nu vă puteți clădi fericirea și “averile” pe lacrimile unei familii, și pe suferințele unui om. Niciodată. Dumnezeu nu doarme niciodată! Atât să rețineți, voi toți ăia care ați devenit măcelari deghizați în sfinți, voi toți ăia care v-ați vândut sufletele pentru 3000-4000 de euro/ decedat, în abatoarele din România!
Pentru 3000-4000 de verzișori voi distrugeți familii, mă? Trebuia să spuneți că atât mă costă viața tatălui meu.
Vai de voi, lepădăturilor, când se va întoarce roata…abia atunci o să realizați cum e să te simți “distrus”. Dar de fapt, nici atunci. Că nu aveți voi inimă ca să aveți sentimente, sau să simțiți ceva. Mi-e scârbă!”, scrie fiica lui Dan Jurje pe contul da facebook.
Se va întoarce roata, Denisa-Bianca Jurje și toți acei măcelari vor plăti. Să îi ținem minte și să-i chemăm să plătească pentru atrocitățile la care au supus oameni nevinovați. Încăsunt oameni care luptă pentru adevăr, încă sunt mulți alături de tine și suferința ta. Sufletul și destinul tău au fost strivite de acești criminali pe care trebuie să-i deconspirăm și să-i aducem în fața unui tribunal așa cum deja se creează în lume.

Tot ea dă un mesaj către toți românii în debutul zilei de 1 Decembrie 2020

”2 săptămâni. 1 Decembrie 2020. Atât a trecut de când tati nu mai e printre noi. Atât a trecut de când măcelarii deghizați în sfinți, l-au luat cu mâinile lor de lângă noi. Coincidență? Ironie? Toți cei care l-au cunoscut pe tati, știu că a fost un patriot în adevăratul sens al cuvântului, trup și suflet pentru România, pentru lege și pentru dreptate.
De-abia aștept să văd toți ” patrioții” și “românii” ( de la televizor, că ne este interzis să participăm la parada militară dedicată zilei țării noastre) având cocarde tricolore în piept, salutând nonșalanți și “decorând” criminali. De-abia aștept să văd din fața ecranului cum le iese patriotismul prin toți porii. De-abia aștept să văd toți neghiobii spunând “Mândru că sunt român!”.
De-abia aștept să văd “conducătorii” și “oamenii de seamă” cum își aduc brusc aminte că sunt români ( dar de altă nație, evident…că românul e incapabil de a-și cârmui țara), pentru câteva ore…că în rest, pauză de la patriotism. Interesele primează. Absolut patetic.
Chiar mă întreb dacă cei pe care îi votați au măcar habar de versurile Imnului Național, atunci când își duc cu atâta dorință mâna în dreptul inimii, zâmbind ca niște criminali la cameră. Mă întreb dacă ei realizează că trăiesc în România, că de simțit românește nici nu se pune problema. Și mă întreb dacă voi realizați în ce hal s-a ajuns datorită propriilor alegeri.
Păi de 31 de ani, oamenii tot cu frica în sân stau. De 31 de ani, tot tinerii ies să își ceară drepturile, cu prețul vieții lor chiar, idem 1989. Și cer drepturile și pentru cei care la ’89 s-au ascuns în case și așteptau să facă alții ceva. Cer drepturile și pentru ăia care abia așteptau să pună țara pe butuci. Au făcut din proști conducători, și se miră că s-a ajuns aici.
România despre care am învățat eu, era o țară mândră, falnică, plină de oameni curajoși și viteji. De MARTIRI și de EROI. Dar trebuie să admit, că nu am învățat niciodată de țara asta amărâtă, chinuită, șubredă, ținută sub papucul unor interese mizerabile.
Deșteaptă-te, române! Mascarada asta a ajuns. A fost suficientă!
La Mulți Ani, România! Deschideți-vă ochii, dragi “români”!?
“Un drapel ridicat deasupra unui lagăr de sclavi nu arată independența lor, ci naționalitatea sclavilor.” – Iuliu Maniu”
  • Un jandarm de 48 de ani, victima unui accident, a murit aşteptând cinci zile să fie operat. Fiica: Medicii pe care îi ridica în slăvi, au ajuns călăi!


Spitalele Groazei: Strigătele de salvare ale unei fete. Nu a mai ieșit vie din Spitalele groazei

ȘOCANT! Polițiști din Arad i-au interzis unei bătrâne să participe la înmormântarea soțului său deși avea 4 teste Covid negative

Distribuie acest articol Oficial Media
Share