Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Scriu cu durere acum. Iubesc Romania asa cum imi iubesc mainile sau picioarele. Sau inima. Pentru ca Romania e parte integranta din trupul si sufletul meu. 


Acestea fiind zise, am ajuns aici cand cazul Caracal era in plina desfasurare, si toate grozaviile pe care doar le banuiam au iesit la iveala. Nimeni, indiferent de nationalitate, nu mai are de spus un cuvant bun despre aceasta tara. Si vad si stiu de ce. Am trecut si trec si eu prin valurile coruptiei generalizate si institutionalizate. Am constatat pe pielea mea ca cetateanul, roman sau ne-roman, este tratat de stat si de institutiile lui ori ca o cantitate neglijabila, ori ca o vaca de muls sau un portofel umblator.
Toate cuvintele rele despre Romania ma dor. Toate gandurile mele despre Romania ma dor.
Chiar nu mai exista nimic de iubit si de respectat aici?
Oamenii dragi si frumosi, romanii mei, apasati de griji si de energia grea de aici, se lasa invinsi de ea si devin deprimati, reactivi si nedrepti. Hurt people hurt people.
Si totusi mi-o asum pentru ca e a mea. Si continui s-o iubesc.
Dar se poate iubi si de la distanta.
Oameni, locuri, atitudini, uneori e mai bine si mai sanatos sa ii/ le iubesti de la distanta.

Gena natiunii romane e si gena mea. Imi place sau nu. Si nu mi-o pot nega si nu vreau sa mi-o neg. Fericirea nu poate veni din negare, ci NUMAI din acceptare neconditionata si actiune pozitiva, de transformare. E valabil la toate nivelurile, deci si la nivel personal. Nu-ti poti nega trupul. Poti doar sa ti-l accepti, sa-l iubesti. Iar daca e prea gras, sa muncesti spre a slabi.

Si mai cred ceva. Subconstientul colectiv sau egregorul este format din toate gandurile, emotiile si actiunile unui grup specific. Deci contribuim cu totii la el. Daca continuam sa emitem doar ganduri si emotii negative, frecventa vibrationala a egregorului va scadea si ne va apasa din ce in ce mai mult. Iar noi vom fi din ce in ce mai deprimati, mai lipsiti de incredere in noi insine ca neam. Si se formeaza un cerc vicios, sau mai degraba o spirala vicioasa.

Eu nu vreau sa contribui la el in felul asta, vreau sa rup acest cerc, de aceea voi continua sa iubesc neamul acesta.

De aproape sau de departe.

Corina Stirb Cooper

Distribuie acest articol Oficial Media
Share