STOP VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR!

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte violenţa astfel: folosirea intenţiontă a forţei sau puterii, reală sau sub formă de ameninţări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui grup sau comunităţi, care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare. Violenţa umană are nenumărate forme de manifestare. Securitatea personală este ameninţată cotidian în diferite locuri şi diferite circumstanţe: acasă sau în alte locuinţe, la şcoală, la locul de muncă, în cursul desfăşurării unor evenimente sportive, pe stradă. La noi, violenţa domestică s-a impus datorită preocupării privind statutul femeii, criticilor aduse sexismului, manifestat în societatea românească în diferite domenii ale vieţii politice, sociale şi culturale. Secundar, ea a inclus şi problemele legate de statutul copilului, de problematica socială a copilului – abandon, copii străzii, absenteism şcolar, abuzul şi exploatarea copilului, situaţia copilului instituţionalizat, drogurile etc,  conturînd un conţinut în care femeile şi copiii se reunesc în mod predilect în categoria victimelor. Cu toate eforturile de a asigura un climat de egalitate între sexe în sfera publică, o privire mai atentă asupra familiei, relaţiilor intrafamiliale şi a relaţiilor în cuplu, a evidenţiat contraste şi realităţi disfuncţionale. Presiunile către modernizarea şi democratizarea relaţiilor intrafamiliale au dus, în mod paradoxal, la supraîncărcarea femeii şi la criminalizarea ei în raport cu statutul parental. Unii autori  conchid, în urma “analizei structurilor actuale de  protecţie a copilului, modurilor lor de funcţionare şi intervenţie”, că “femeia este adesea considerată primul şi adesea unicul părinte, răspunzător de situaţia precară în care se află copilul…de regulă mama…este blamată pentru disfuncţiile familiei, inclusiv pentru violenţa domestică şi acuzată că nu îşi îndeplineşte bine rolul de mamă şi soţie.”

    ”Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor” a fost celebrată în 25 noiembrie în fiecare an începând cu anul 2000. În acestă perioadă,  se desfășoară diferite campanii de sensibilizare prin transmiterea   către populaţie a unui mesaj care afirmă că violenţa împotriva femeii este un comportament indezirabil, anomic şi deviant; promovarea unei legislaţii şi a unor practici legislative adecvate care să ofere protecţie victimelor violenţei în familie, abuzului sexual şi traficului; educarea întregii societăţi prin promovarea unor politici afirmative şi nondiscriminatorii pentru creşterea calităţii vieţii femeilor din România.

MESAJE CHEIE A CAMPANIEI

• Violenţa împotriva femeilor este violarea drepturilor omului.
• Violenţa împotriva femeilor are impact important în progresul multor domenii, ca eradicarea sărăciei, combaterea HIV/SIDA, lupta pentru pace și securitate.
• Violenţa împotriva femeilor continuă să fie o pandemie globală.
• Violenţa împotriva femeilor şi fetelor nu este inevitabilă.
• Prevenţia este posibilă şi esenţială.       (http://www.un.org/en/events/endviolenceday/)

Amploarea violenţei familiale constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă societăţile contemporane, inclusiv în  România!

Violența împotriva femeilor este orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată.  /a patra Conferinţă Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4-15 sept. 1995 /

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

Principalele forme de violenţă asupra copilului sunt: abuzul, neglijarea, exploatarea şi traficul de copii.

La nivel mondial violenţa în familie este o problemă politică şi publică gravă.În ţările din Europa, 1/5 dintre femei au fost cel puţin o dată în viaţă subiectul violenţei fizice.

În România: 

-30% dintre femei spun că au fost afectate de violenţa fizică sau sexuală la un moment dat în viaţă după vârsta de 15 ani;

– 24% dintre femei au suferit violenţă din partea partenerului;

– 14% dintre femei au suferit violenţă din partea unei alte persoane decât partenerul. 24% dintre femei spun că au fost supuse la violenţă fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani;

– violenţa psihologică afectează între 30 şi 39% dintre femei;

– 6% dintre femei au suferit violenţă sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de violenţă sexuală agresorul fiind bărbat.

Consecinţele violenţei în familie asupra sănătăţii victimelor, dar şi asupra demnităţii umane aduc prejudicii grave generaţiilor viitoare.

Din datele statistice oferite de  D.G.A.S.P.C. Hunedoara privind victimele violenţei în familie la nivelul județului Hunedoara reiese că,   foarte puține femei recunosc că sunt abuzate și continuă să trăiască alături de parteneri în condiții de nesiguranță, atât pentru ea, cât și pentru copiii din familie.

NIMENI NU ARE DREPTUL SĂ ABUZEZE DE TINE FIZIC, SEXUAL SAU EMOŢIONAL

Violenţa este arma celor slabi. – Mahatma Ghandi

Violenţa este replica incultului. – Alan Brien

Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei. – Isaac Asimov

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media