3 martie – Ziua mondială a scriitorilor

 Dacă „la început a fost Cuvântul”, atunci Scrisul este nu doar mărturia celor spuse, dar și a celor făcute, descoperite și trăite

„Un scriitor nu își ia niciodată vacanță. Viața înseamnă pentru el fie să scrie, fie să gândească la ce va scrie.”(Eugene Ionesco).

Un scriitor este o profesie care a fost studiată și stăpânită toată viața sa. Scriitorii sunt oameni care doresc și știu să vorbească cu lumea cu un stilou sau mașină de scris. Profesioniștii au o zi, pe care primesc felicitări. Ziua Mondială a Scriitorilor a apărut la sfârșitul secolului al XX-lea. La cel de-al 48-lea congres al clubului scriitorului, sa decis stabilirea unei noi sărbători. De atunci, și anume din 3 martie 1986, această dată a devenit un memorial pentru scriitorii din întreaga lume.

3 martie – Ziua mondială a scriitorilor – o sărbătoare deosebit de frumoasă în cultura internațională, pentru că literatura nu are granițe, iar rolul ei în dezvoltarea societății umane este unul primordial.

Sărbătorită din anul 1986, Ziua Mondială a Scriitorilor a fost propusă de Congresul Internațional al PEN Club.

Cine sunt scriitorii?

În primul rând, scriitorii sunt martori ai existenței, ca cei care reconstituie în profunzime tabloul vieții, consemnându-l.

Tălmăcitori, fiind aceia care citesc însemnele timpului și în devălmășia întâmplărilor, explicându-le și dându-le un sens.

Vindecători, pentru că într-un anumit fel exorcizează răul din inimi și din lume, dezvăluindu-l și învățându-ne să iubim viața și pe noi înșine.

Călăuze în marea aventură a ființei, ca cei care-și pun cele mai mari și îndrăznețe întrebări.

Creatori ai unor realități superioare, un fel de prelungire pe un plan mai înalt a celor ce există, transfigurându-le.

Înnoitori, fiind adevărați agenți ai progresului, datorită libertății de a gândi dincolo de opreliștile timpurilor și ideologiilor.

Toate aceste ipostaze în care se pot găsi scriitorii,  le dau  dreptul la recunoaștere publică și la o zi în care să fie sărbătoriți.

Clubul Internaţional PEN,  în limba engleză Pen este acronimul de la poet-eseist-romancier  a fost înfiinţat la Londra în 1921, pentru a promova prietenia şi sprijinul intelectual printre scriitorii de pe mapamond. Chiar dacă acronimul asociaţiei face referire la poeţi, eseişti şi romancieri, sunt incluşi scriitori ai tuturor formelor literare, jurnalişti şi istorici, etc.

Ideea fondării acestei asociații a venit de la scriitorul englez C. A. Dawson Scott, iar primul președinte a fost John Galsworthy.

ACEASTĂ ORGANIZAȚIE A FOST CONSIDERATĂ DREPT PRIMUL ONG DIN LUME, IAR PRINTRE MEMBRII EI S-AU NUMĂRAT JOSEPH CONRAD, ELIZABETH CRAIG, GEORGE BERNARD SHAW ŞI H.G. WELLS.

În prezent, PEN are filiale în peste 130 de țări și este cea mai mare organizație literară din lume, una din principalele sale preocupări fiind lupta pentru libertatea cuvântului, iar în lume există peste șapte milioane de scriitori.

Cât despre PEN Clubul Român, acesta a fost fondat în 1923, iar printre membri și inițiatori s-au aflat Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu. PEN Clubul Român a participat la congresele interbelice ale PEN de la Berlin, Viena, Dubrovnik și altele, însă, după 1945, după instalarea influenței sovietice în România, acest club ca și multe altele instituții și organizații independente, a dispărut, fiind interzis.

Scriitorul nu este un simplu prestator de servicii, așa cum s-ar putea crede în societatea de azi, ci mai degrabă un factor de progres pentru națiunea din care provine și poate chiar pentru întreaga umanitate. Scriitorul român din zilele noastre, în cele mai multe dintre cazuri încearcă să-și ducă până la capăt menirea, strecurându-se printre multele obstacole care i se aștern în cale, dar plătind și prețul unui asemenea demers.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media