„Calea Eroilor” este o necesară recunoaștere a moștenirii spirituale a lui Brâncuși

Institutul Național al Patrimoniului, prin Direcția Monumentelor Istorice – Secția Patrimoniul Mondial, a participat la procedurii de evaluare în vederea înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, misiunea tehnică a ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) de evaluare în teren,  pentru Ansamblul monumental „Brâncuși” de la Târgu Jiu.

Misiunea organizată de INP în strânsă colaborare cu autoritățile locale de la Târgu Jiu a urmărit modul în care Ansamblul îndeplinește condițiile de autenticitate și integritate, managementul bunului cultural, implicarea comunității locale în protejarea și punerea în valoare a Ansamblului și atitudinea acesteia față de înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial.

 

                                                                     

În cele patru zile de lucru, au avut loc atât o analiză judicioasă a situației în teren a Ansamblului și a zonei sale de protecție, precum și întâlniri cu reprezentanți ai autorităților publice și instituțiilor centrale, județene și locale, cu reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, cu profesioniști în domeniul conservării patrimoniului cultural care și-au prezentat implicarea în protejarea și punerea în valoare a operelor sculpturale și poziția față de demersurile de înscriere în Lista Patrimoniului Mondial și au răspuns întrebărilor raportorului ICOMOS.

Au fost discutate istoricul restaurărilor și monitorizarea stării fizice de conservare, justificarea delimitării sitului și a zonei sale de protecție, aspecte ce țin de întreținerea și monitorizarea ansamblului, interpretarea și comunicarea semnificației acestuia, contextul urban, viziunea și proiectele autoriăților centrale și locale, instrumentele legale de protecție, implicarea actuală și proiectele de viitor ale comunității locale.

La acest moment, procedura UNESCO stabilește că nu pot fi făcute publice rezultatele analizei efectuate în cadrul misiunii tehnice de evalare în teren, acestea nefiind transmise statului care a făcut nominalizarea pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial. Potrivit procedurii UNESCO, descrise în Ghidul operațional pentru implementarea Convenției Patrimoniului Mondial, informațiile furnizate de România în cadrul dosarului de nominalizare fac obiectul analizei de către mai mulți experți care analizează justificarea valorii universale excepționale. Analizele Comisiei pentru patrimoniul mondial a ICOMOS vor avea loc mai întâi în noiembrie 2023, în cadrul unor întâlniri la care va participa și o delegație tehnică din partea României și ulterior, în martie 2024, în urma cărora concluziile evaluării și recomandarea ICOMOS vor fi transmise către UNESCO înainte de sesiunea Comitetului Patrimoniului Mondial din luna iulie 2024. În urma analizei din luna noiembrie a.c., România va fi informată cu privire la rezultatele preliminare ale analizei ICOMOS și va fi invitată, dacă este necesar, să aducă unele clarificări sau informații suplimentare.

„Calea Eroilor” este un ansamblu sculptural ridicat între anii 1937 – 1938, constituit treptat, mai întâi din Coloana fără Sfârşit închinată eroilor căzuţi în 1916 pe malul Jiului şi Poarta Sărutului, care a fost desăvârșită cu Masa Tăcerii înconjurată radial de 12 scaune rotunde, completate de alte 30 de scaune cu tăblia pătrată, toate aşezate direct pe pământ, ca soclu natural.

Aşa cum mărturisea însuși Constantin Brâncuşi, proiectul este alcătuit din elemente arhitecturale cu valoare simbolică: „o alee, care plecând de pe digul Jiului, este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră”.

Aleea din Parc a fost deschisă în octombrie 1937, având amenajate şi cele 10 nişe (după indicaţiile lui Brâncuşi ea a fost întretăiată şi de alte alei secundare).Pe marginea ei au fost plantaţi douăzeci de plopi piramidali.

Portalul (numit apoi Poarta Sărutului) a fost asamblat în octombrie 1937 şi sculptat în 1938, fiind terminat până pe 20 septembrie.

 Masa (numită Masa Tăcerii) este alcătuită din tăbliile mari ale celor două variante ale meselor.

Prima a fost cioplită sub supravegherea lui Brâncuşi, fie în iunie-iulie 1937 (cu o probabilitate mai mare) fie la sfârşitul lui octombrie–începutul lui noiembrie 1937. A doua variantă a fost realizată la atelierele „Pietroasa” din Deva, probabil în august 1938 (după ce cu un an înainte, în noiembrie 1937, se realizase platforma ei de lângă digul Jiului).

 Băncile de piatră ce flanchează Poarta au fost cioplite şi terminate la 20 iulie 1938, iar scaunele de piatră cu feţe pătrate şi rotunde au fost turnate la atelierele “Pietroasa” din Deva şi aduse la 1 august 1938. Atât băncile cât şi scaunele sunt intervenţii târzii, cu semnificaţii suplimentare, ce vin doar să întărească semantica celor două piese principale din Parcul Public.

 Parcul nou din jurul Coloanei a fost început la 1 octombrie 1937 şi definitivat la 26 august 1938. Aici Brâncuşi a dorit plantarea de plopi piramidali şi iarbă.

 Toate sculpturile din Parcul public sunt din travertin de Banpotoc, posibil cu excepţia piciorului Mesei care este tot din calcar, dar nu se ştie sigur dacă e adus de la  Banpotoc.  Coloana este din fontă alămită, realizată la ateliere din Petroșani.