CĂRȚILE TANGO, colecție de suflet și timp liber. Omagiu Simona CATRINA - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

CĂRȚILE TANGO, colecție de suflet și timp liber. Omagiu Simona CATRINA

În colecția Cărțile Tango, au apărut recent încă două cărți: “DAMEN TANGO”, autor Simone Catrina (1967-2017) și “CELE MAI FRUMOASE MIRACOLE”, o antologie relizată de Alice Năstase Buciuta, cu 30 de de autori și tot atâtea povestiri inedite. Nu poți citi “DAMEN TANGO” dacă nu citești “TREI PROASTE” și “SIMONA” ambele scrise de Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta.

Omagiu Simona CATRINA

Simona CATRINA, scriitoare și jurnalistă iubită și citită, a plecat dintre noi, în 23 martie, 2017 într-o dimineață de primăvară, la doar 49 de ani. Mama Simonei, scriitoarea și jurnalista Dara Codescu, împreună cu prietena cea mai bună a Simonei, Alice Năstase Buciuta, la rându-i scriitoare și jurnalistă, i-au dedicat cărțile:  “Simona”, „Trei proaste” și „Damen Tango”. Titurile nu sunt altceva decât viul omagiu celei care a adus și mai aduce încă emoție cititorilor săi prin talentul său sclipitor.

 

Pe Simona Catrina am cunoscut-o  în redacția “Liceenii”, prin 1997 unde publica și Dara Codescu, mama ei. Eram măritată, lucram în Ministerul Culturii, ocupam un loc fruntaș la mai mult la cratiță decât la cratimă. În acea vreme, exista doar presă pe suport de hârtie, iar eu fiind colaborator nu stăteam prea mult prin redacție. Publicam pentru rubrica „Horoscop”. După ce am renunțat la cratiță, a venit teatrul spre mine, m-am apucat de scris despre domeniu fără să renunț la astrologie.

Absolvisem Facultatea de Teatru, lucram într-o bibliotecă și voiam să-mi schimb locul de muncă, să ajung în domeniul meu. Participasem la un concurs la un teatru de copii, însă venise cineva cu recomandare și altă meserie, o mamă divorțată cu copil. N-am luat concursul. Uitasem tristețea aia din toamna lungă, colorată și frumoasă, când am găsit întâmplător, într-o librărie cărțile Simonei Catrina: „Sex în (per)versiune clasică”, „Codul (ne)bunelor maniere”. Apoi am citit Andiamo” de Alice Năstase Buciuta și Simona Catrina.

 

Citind cărțile, am trecut din angoasa prezentului în bucurie. Găsisem în ele o infuzie de energie bună prin cuvânt și un optimism dublat de o asociere de termeni noi din economia de piață, stări sufletești atașate de obiecte, în fraze ce ascundeau plânsul meu și al altora. Eram conectată la tot ceea ce trăisem și mă descopeream  uimită, cu fiecare rând citit din cărțile ei. Nu-mi venea să cred. O citeam cu sufletul la gură, nu mai aveam nicio treabă, fiecare carte a ei devenise prioritatea zilei mele. Citeam și la serviciu ce scria Simona.

 

Mă fascina modul cum în scriitura ei cuvântul devenea imagine, cum ritmul rămânea esența stilului. Toate acestea mi-au arătat, că bogăția înzestrărilor ei s-au adâncit cu trecerea anilor. După prima carte citită, mi-am dat seama cât de bună scenaristă ar fi putut fi, deși era absolventă de Filologie, iar la Facultatea de Film, înveți în mulți ani de studiu și multă practică meseria, apoi nu ai unde profesa ca scenarist. Totul ținea de talentul ei nativ sclipitor, de lecturile pe care le avea, cultura generală uluitoare și conexiunile minunate pe care le făcea când scria.

Apoi am găsit-o în revista „Tango”, pe care o cumpăram lunar și-i urmăream întâmplările și scriitura. Era fenomenală. O citeam pe blogul “Tango”. Aveam un loc de muncă, unde mă cam plictiseam, intram acolo, ca să citesc ce mai scrie Simona. Țin minte, că după ce s-a întors din Canada, i-am scris că are talent de scenaristă, că poate să scrie cu ușurință scenarii de film de ficțiune demne de orice premiu “Oscar”. Nu știu dacă m-a crezut. Pentru că noi nu avem industrie de film, n-avea sens să își facă speranțe. Între timp Dumnezeu a vrut altfel pentru ea.

 

Îmi cumpărasem celelalte cărți de suflet și de viață, nu puteam să las colecția descoperită. Volumul “SIMONA” a apărut la timp. Avem nevoie de încă ceva, care să-mi încarce bateriile pe vreme de ploaie, angoase, neputințe, chef de nimic, sau când nu puteam călători.

Scris de Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta, cu o prefață semnată de o altă prietenă apropiată a Simonei, scriitoarea și traducătoarea Angelica Lambru și cu coperta realizată de talentata Loredana Tufan pe baza unei fotografii de Paul Buciuta, a apărut la început de august 2019, sub egida Editurii “Cărțile Tango”.

Așa că, la doi ani de la trecerea în altă lume a jurnalistei, am pășit în grădina de la Muzeul Literaturii Române unde avea loc lansarea cărții despre Simona, unde avea loc și re-lansarea  Revistei “Tango Marea Dragoste”, pe suport de hârtie. Erau acolo mulți oameni care au îndrăgit-o, au venit că și-au amintit de ea, au cumpărat cartea. Fusese o seară cu multe amintiri și nostalgii. Alături de cele două autoare, au vorbit: doamna Loreta Popa, creatoarea de modă Liza Panait, Cezar Mihai Pârlog, scriitorul de proză scurtă, care i-a dedicat cartea “Electric puzzle”. A cântat o doină răvășitoare Doina Parghel.

Cartea “Simona” e drumul sentimental al oricui, cu suișuri, bolovani și gropi sau ascunzișuri, la del ca în poteca aia din poza de pe copertă, unde nu se vede greul și răul, suspinul și oful. E lumea confesională a unei autoare văzută prin ochii celeilalte, alături de universul viu al Simonei.

* * *

“Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă. Câtă vreme m-am simțit iubită, am suportat frumos toate ploile, lătrăturile și pungășiile din țara mea. Dar atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat.” Citatul din cartea “Simona” parcă e rupt din viața mea.

Spovedania mărturisirii din dragoste continuă în volumul TREI PROASTE”. La fel ca la primul lor volum scris împreună, “Simona”, prefața cărții este semnată de scriitoarea și traducătoarea Angelica Lambru, prietenă a Simonei Catrina.

Un volum fascinant, cu trei destine, trei condeie, sau trei feluri de mărturisiri inedite din experiența îndrăgostirii. Nu se referă la cât au iubit ele, în suferință neexprimată în cuvinte, ci doar la ce au făcut atunci când erau îndrăgostite, rămânând sau nu, cu mâna întinsă ca a Regelui Lear.

Începuse pandemia când a fost publicată cartea, trebuia să respectăm reguli de siguranță, să purtăm mască și dezinfectant,  să ne imaginăm cum ne îmbrățișăm și ne întâlnim doar virtual, contopindu-ne inimile într-o mare dragoste, citind cărțile din colecția “Tango”, în izolare. Lansarea nu s-a putut face, mi-am comandat-o prin poștă, am citit-o într-o noapte.

* * *

Fascinația scrisorilor de dragoste nu cred să moară vreodată. Chiar dacă, astăzi, ele vin în format electroni. Nu mai poți mângâia, răpus de emoție, foaia de hârtie scrisă de cel pe care îl iubești. Dar rămâne magia cuvintelor, tastate cu degete tremurânde a nerăbdare, a dor, a veșnicie… Pentru că niciun îndrăgostit nu crede în sfârșitul iubirii lui! Până în clipa în care timpul se frânge în uitare în renegarea gândurilor trăite, în chemarea altui vis…”(Dara Codescu)

* * *

Vreți un test de personalitate, vreți să știți cât de îndrăgostite sunteți? Dacă știți cum probează un bărbat nivelul uleiului la mașină, înseamnă că deja nu mai puteți trăi fără el. Eu pot să vă furnizez aceste detalii oricând, m-am uitat la testul uleiului ca la prima clonare umană. A băgat sârmulița-n rezervor, a scos-o cu dramatică încruntare, a șters-o hamletian cu o cârpă special amenajată, apoi a repetat operațiunea până când am simțit că viața mea fără acest bărbat nu mai are sens.” (Simona Catrina)

* * *

 „Când privim poveștile de dragoste ale altora, știm exact câte vor rezista și câte nu. Ochiul detașat vede legăturile autentice dintre doi oameni, așa cum vede și firele de iluzii, pe care cei implicați nu vor să le recunoască. Și eu și Simona ne spuneam una alteia cu franchețe ce observam la relația celeilalte, apoi, după ce lămuream cum stau lucrurile privite din planul obiectivității, mergeam cu susținerea  una față de cealaltă până la capăt, chiar și din greșelile evidente.” (Alice Năstase Buciuta)

Cartea publicată în 2021 în aceeași colecție,  “DAMEN TANGO”, de Simona Catrina, prefață Dara Codescu și Alice Buciuta ce are fotografia lui Lolly Mears pe copertă, iar designul de copertă de Liviu Valentino Petre, conține textele scrise pe blog și prin presa vremii ale autoarei. Este de fapt, un omagiu frumos, acum, la patru ani de la moartea jurnalistei.  Prin acesta carte nu numai că nu o putem uita, ea este încă printre noi.

Citind “DAMEN TANGO”, mi-am adus aminte de Caragiale și al lui Gună Vernescu din Guvern din “epoca cu hârtie și cerneală violentă”, pe care-l urmărește și îi alocă mult spațiu în ziarele timpului, iar articolele dramaturgului sunt de un haz nebun. Privind degradarea omului contagiat de politică, în joaca condeiului redacțional, dramaturgul oferă celor tineri, – “ucenici”, cum le spunea-lecții de scris, recomandându-le: Combateți-i, băieți! combateți-i sarcastic de tot”.

Simona face la fel, însă, nu cu politica, ci cu dragostea. Observă lumea, vede cum dragostea își devoră adepții și scrie ironic, sarcastic, sau cinic, uneori. Pe unde a publicat, articolele sale erau punctul de atracție și de senzație. Scria în unda de suflet a mea, a ta, a oricui. Ataca prin cuvânt și o făcea inteligent, cu mult umor, nu prin calomnie sau invective.

“Damen Tango” e ca o șoaptă de alinare împotriva iubirilor ce dor uneori atât de nemilos, sau, ca un antidot împotriva singurătății păguboase – izolare provocată de eșecurile sentimentale nu de pandemie –  prin răspunsurile le care le oferă oricui își pune întrebări. Fiecare capitol din carte este ca o respirație nouă. Scriitura ei,  fără violența vulgarității, ce stârnește râsul printre lacrimi, rămâne vie prin ironia duioasă și sarcasmul muşcător și mișcător.

* * *

Fără iubire, n-ai direcție, n-ai antigel, n-ai combustibil. Hârâi pe rampă, roata merge-n gol, urăști pe toată lumea care pupă pe câte cineva. Uiți cutremurător de repede că arsura din ventriculul drept provine de la marea, irepetabila, minunata, a opta unică iubire a vieții tale. Vrei altă pasiune, încă una, măcar asta și gata, ți-e dor de chin, de foială, de mâncăriciul energizant care te trezea dimineața fără ceas, când te umflai instantaneu de bucuria anticipată a unui nou impact erotico-administrativ cu noul iubit. Călcai seara până te lua cu leșin, te probai cu toți pantofii la toți ciorapii și la toate fustele, combinări de trei luate câte două, vecinii băteau în calorifer, nu mai auziseră tocuri în parchet de pe vremea când îl iubeai pe derbedeul celălalt.”

* * *

Ai nevoie urgentă de iubire, pentru că altfel te stafidești la jumătatea distanței dintre două atribute, adică nu vei fi nici sex-simbol, nici stareță, ci doar o tanti care va trăi primul sfert de viață visând, al doilea sfert culcându-se cu toți cărora le vine ideea genială să spună înainte „măi, cred că deja te iubesc“, al treilea sfert strângând bani pentru copiii soră-tii, iar ultimul sfert asistând spondilozic la cearta nepoților pe averea ta, deși când ți-au pus oglinda la gură ultima oară încă mai suflai.”

* * *

Un bărbat cucerește o femeie prin propriile ei complicații, Dacă el se postează la îndemâna unei nefericite cu sufletul spart, va beneficia de un avantaj detașat de linia de pornire. Atunci, în funcție de ce defecte avea fostul dobitoc, înlocuitorul ar putea  să-l anihileze ca amintire în câteva ore. Dacă și-ar pune și mintea nu numai fundul. De obicei, bărbații seduc prin contraste, ei trebuie să fie opusul a ceea ce au fost până atunci în viața femeii. Cu excepția fizicului, dacă s-ar putea. Fiindcă e cam greu, ca atunci când plângi după un frumos  înalt și bine frământat de soartă, să te îndrăgostești de-un îndesat cu față roșie și căciulă de nutrie.

* * *

“Sigur, bărbații cuceresc cu bani, cu mutre spilcuite, cu măgulitoarea ipocrizie, prin care ne înghesuie complimente în urechi. Îi credem, oricât de cabotini ar fi, pentru că spun lucruri pe care mama, colega sau oglinda nu le-au spus niciodată. Și atunci, avem nevoie de minciuna lor terapeutică. O minciună de la psiholog ne costă 50 de roni ora. În schimb minciuna strategic a bărbaților e gratis. E drept, scopul lor final nu e să ne simțim noi femei frumoase, ci să ne simțim atât de frumoase, încât să ne dezbrăcăm.”

 

CELE MAI FRUMOASE MIRACOLE este antologia frumoasă apărută recent, în colecția Cărțile Tango, realizată de Alice Năstase Buciuta, unde am avut bucuria și onoarea să public și eu un text: “Scrisul este respirația mea!”

30 de autori semnează povestirile inedite ce reflectă experiențe personale sub formă de întâlniri miraculoase, revelații, epifanii sau întâmplări aparent inexplicabile, dar cu sensuri și rosturi profunde.

Dorin ROMAN, Petra, Georgiana SPĂTARU, Michelle PACHECO, Roxana GABOR-ILIESCU, Daniela FLOROIU, Alexandru RĂDUCANU, Ramona POPESCU, Lavinia PINTEA TATOMIR, Ana Maria DUCUŢĂ, Simona PREDA, Angelica LAMBRU, Doina LAVRIC-PARGHEL, Manu PENCEA, Gabriela BODEA, Janeta POP, Loreta POPA, Luiza CALA, Cristi BANU, Adriana BOGATU, Dana GHEORGHE, Marilena DUMITRESCU, Monica ANDREI, Dana CĂLINESCU, Iulia MICLEA, Dan V. DUMITRIU, Dara CODESCU, Simona CATRINA (printr-un text inedit scris cândva pentru blogul personal), Alice NĂSTASE BUCIUTA, Constantin PREDA

* * *

Veți găsi în această carte poveștile mai multor maeștri recunoscuți ai domeniului spiritualității, alături de istorisiri superbe, adevărate, ale celor ce învață conectarea cu esența divină prin întâmplările, încercările sau căutările proprii. Veți citi cu uluire, cu uimire, cu emoție, cu recunoștință, povestiri adevărate ce dau la o parte, măcar cu o fluturare, vălul dintre lumi. Pregătiți-vă, așadar, pentru o călătorie splendidă și emoționantă, de-a lungul căreia vă veți înălța în credință, veți râde, uneori – căci Dumnezeu are un nebun simț al umorului – și veți și plânge, câteodată, fiindcă viața, cu toată frumusețea ei fără seamăn, poate să doară sau să ne cutremure până la lacrimi. Până la urmă, cum altfel decât răvășitoare poate fi o călătorie printre miracole?!” scrie Alice Năstase Buciuta în prefața cărții.

* * *

Cărțile din Colecția Tango sunt cărți de suflet, de iubit, de citit în timpul liber oricând, oriunde v-ați afla: acasă,  prin lume, în tren, sau în vacanță. Editura “Cărțile Tango”oferă și alte titluri spre lecturare. Le puteți comanda la adresa: distribuție@revistatango.ro.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share