Să ne plecăm frunţile cu pietate în faţa amintirii celor căzuţi în lupta cu forţele nebănuite ale pământului

                                  A FOST EXPLOZIE LA MINA PETRILA  DIN VALEA JIULUI!!!!

Aşa începeau ştirile tuturor televiziunilor în acea fatidică zi de  sâmbătă, 15 noiembrie 2008.

Şi atunci, ca şi în cazul tragediei de la Clubul Colectiv, televiziunile centrale au transmis vreo două zile în direct, pedalând în special pe lucrurile negative, spre deosebire de cei de la Colectiv pe care televiziunile îi arată ca pe nişte corifei în domeniile lor de activitate, minerii morţi nefiind menţionaţi cu niciun fel de merite, deşi erau cu toţii buni în meseria lor.

În cei peste  25 de ani de presă , acestea sunt cele mai dureroase momente, când stai să aștepți, ore și chiar zile să reușești să face o știre sau un reportaj, în care să subliniezi încă odată, cât de nemiloasă și dură este munca minerului care, întotdeauna acolo, în subteran poate întîlni, Moartea hâdă.

Minerii veneau în Valea Jiului să câștige o bucată de pită, erau respectați și mândri că fac parte din această categorie socială, mult hulită, într-o vreme. La exploatări  găsești mereu icoana Sfintei Barbara( Varvara) și câte o troiță, unde an de an, pe 6 august se depun coroane în memoria celor trecuți în Eternitate.

Și am văzut lacrimi și durere, copii rămași orfani fără stâlpul familiei și durerea fără cuvinte din inimile mamelor, soțiilor, iubitelor minerilor,  care au pierit în subteranul minelor. 

Autorităţile s-au băgat şi ele în seamă, miniştrii au venit la Petroşani, au dat declaraţii pe sticlă, şi-au exprimat regretele, i-au declarat eroi pe cei care au particitat la operaţiunile de salvare, au mai promis investiţii în minerit pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple asemenea tragedii şi… valea.

Valea cu miniştrii care s-au cărat rapid la Bucureşti şi tot valea şi cu promisiunile pe care aceştia le-au uitat imediat ce coloana cu girofar a intrat pe Defileul Văii Jiului. 

AU DECEDAT ATUNCI:  Inginer Brad Iosif, inginer-şef producţie (44 ani), Inginer Holingher Doru, şef Sector I (39 ani), Stoian Vasile, miner, Sector I (38 ani), Măţan Adrian, ajutor miner front, Sector I (27 ani), Mateş Dan, sondor, Sector VI (35 ani), Moş Silviu, miner-şef schimb, sector I (36 ani), Şipoş Cristian, miner, Sector I (34 ani), Alecsa Marcel Alin, sondor, Sector VI (36 ani), Frăţilă Daniel, miner-şef de schimb, Sector VI (38 ani), Elekeş Attila, miner galerie, Sector VI (35 ani), Inginer Vişan Trandafir, adjunct-şef Sector I (40 ani), Puian Nicolae, miner-şef de brigadă (36 ani). Bâlbă Sorin Mihai, miner-şef brigadă, Sector IV.

                                           Când stratul de cărbune se cutremură întotdeauna există victime

Uneori sunt doar victime minerale şi atunci rezerva de resursă minerală este oarecum compromisă. Alteori, şi în faţa unor astfel de situaţii rămânem muţi, vorbim de victime umane. Mulţi, prea mulţi ortaci au sfârşit sub durerea muntelui de cărbune din Valea Jiului.
Acum 15  ani, în data de 15 noiembrie, subteranul Minei Petrila a fost nemilos. A avut nevoie de 13 doar pentru el. 13 bărbaţi.
Sacrificiul lor arde încă pentru aceste meleaguri.

Nouă, celor care astăzi căutăm luminiţa din adâncuri, ne-a rămas doar să aprindem lămpile. Ne plecăm frunţile şi tăcem în faţa filei de istoriei minieră pe care aţi scris-o cu sângele vostru! Recunoştinţă şi pioşenie!

Mina Petrila si-a luat un tribut dureros de vieţi omenesti, atunci. 12 mineri n-au mai apucat sa vada lumina zilei. Pentru alţi 13, medicii au făcut eforturi disperate să-i ţină în viaţă. În prima explozie, au murit opt oameni, într-o capcană infernală. Câteva ore mai târziu, echipele de intervenţie, care au intrat să le scoată trupurile, au fost surprinse de o altă deflagraţie. Apucaseră să scoată la suprafaţă patru dintre victime. Din păcate, cu preţul vieţii. Patru dintre salvatori au pierit în galeria morţii.

                       Când s-a dezlănţuit infernul la Petrila, în mină erau aproape 100 de ortaci

Într-o galerie, la aproape un kilometru sub pământ, 13 oameni munceau într-un front de lucru. La 14.49 de minute, o minge uriaşă de foc i-a atins: gazul metan acumulat în galerie s-a aprins, din motive necunoscute. Alti trei colegi de-ai lor, aflati la aproape 100 de metri departare, au fost surprinsi de suflu, atat de napraznica a fost deflagratia. Opt mineri s-au stins pe loc. Alți opt s-au prabusit in agonie. Veste s-a răspîndit imediat în orașul Petrila. Rudele minerilor au înghețat de spaimă, la gândul că printre muncitorii prinși in capcana de foc s-ar putea afla și cei pe care, îi așteptau acasă.

Tensiunea creștea cu fiecare minut în care,  vestile despre cei din subteran întârzie. La 16.20 de minute, după nici două ore de la producerea exploziei, 10 salvatori se hotărăsc să intre în mină si se împart în două echipe.

În timp ce unii aduc într-o zona sigură trupurile neînsuflețite, ceilalți se pregătesc să le urce la suprafață. Reușesc să recupereze patru cadavre, când o nouă explozie se produce în jurul orei 19.00  aproape în același loc.

Cinci salvatori sunt atinși de suflul ucigaș: patru pier și numai unul are o sansa incredibilă. În galeria morții de la Petrila mai sunt acum trupuri ale minerilor uciși de explozii. Nimeni nu se încumetă  să coboare în subteran. Gazul acumulat se putea  aprinde în orice moment. Niciunul dintre cei care si-au pierdut viața în subteran nu avea mai mult de 44 de ani. Cel mai tânăr avea doar 27.

 E lucru rar să scape cineva dintr-o explozie în subteran, spun minerii.  Oamenii știau ca e periculos și ca de câteva zile erau  acumulari serioase de gaz, dar cu toate acestea, au intrat în mină.
Deflagrația s-a produs într-o galerie aflată la 950 de metri sub pământ, cînd gazul metan s-a aprins din cauze necunoscute.

  Directorul minei susținea că în acea galerie ar fi trebuit să fie doar 13 oameni.

Surse din rândul minerilor spun că acolo erau și niște salvatori, care faceau un exercițiu….

Accidentul de la Petrila arată în ce condiţii se lucrează în minerit, spuneau voci din randul minerilor, în urma cu zece ani. „E mai rău ca în Irak sau Afganistan. Galeriile sunt strâmte şi joase. E cald ca în Iad aici, dar ce să facem? Lucrăm ca pe timpul lui Ceauşescu, în condiţii nesigure şi acum ne temem că vom rămâne şi fără locurile astea amărâte de muncă. Mina arde. Câştigăm în jur de 12 milioane de lei vechi. Nu ai cui să te plângi. Şi la Orizontul 150 e foc de mină, dar nu au oprit activitatea, aşa cum ar fi trebuit”, povestea un miner, sub protecţia anonimatului.

Conducerea de atunci de la  CNH pretindea că nu avea cunoştinţă despre vreo depăşire a concentraţiei de metan, în ciuda celor spuse de mai mulţi angajaţi ai EM Petrila.

„În momentul exploziei, pe staţia telegrizumetrică era o concentraţie de patru ori mai mică decât cea normal admisă. Cu siguranţă a fost metan că, dacă nu era, nu se putea întâmpla explozia. Expertiza pentru ceea ce s-a întâmplat acolo o vor face alte organe abilitate, respectiv ITM şi INSEMEX Petroşani. Este interzis să se lucreze în condiţii de foc de mină”, a declarat Daniel Surulescu, directorul CNH Petroşani. Şi Petru Drăgoescu, directorul pe probleme de securitate şi sănătate din cadrul CNH, a susţinut că în subteran concentraţia de metan era de patru ori mai mică decât limita admisă.

Cei care au scăpat din explozie, unii cu arsuri grave, nu şi-au călcat colegii în picioare, cum au făcut rockerii de la Colectiv, ci i-au cărat în spate sute de metri,  salvându-le astfel viaţa.

Şase dintre minerii accidentaţi, cu arsuri grave pe corp şi pe căile respiratorii au fost transportaţi la spitalul de arşi din Bucureşti unde au fost îngrijiţi de medicii români, cinci dintre aceştia întorcându-se apoi acasă, după mai multe luni de spitalizare.

Nici unul nu a fost transportat în străinătate, deşi starea acestora era foarte gravă şi nici nu au fost aduşi medici din Germania, Austria, Franţa etc.

Este vorba despre Matei Petru, Socolescu Alexandru, Alexa Nicolae, Iordache Nicolae Florin şi Bâlbă Sorin Mihai, care, din păcate a decedat la spitalul din Bucureşti….

 Nu s-a decretat doliu naţional şi nici un club din Bucureşti sau din ţară nu a fost închis măcar o jumătate de oră în memoria minerilor morţi în teribila explozie din  noiembrie 2008.

Ca să vedeţi cât de puţin contează Valea Jiului sau restul ţării pentru miticii de la Bucureşti.

Dacă pentru victimele incendiului din clubul Colectiv s-a decretat trei zile de doliu naţional, acest lucru nu s-a întâmplat nici înainte de război, nici după război, nici înainte de revoluţie,  nici după revoluţie, indiferent câţi oameni au murit, câţi au fost răniţi, în ce condiţii, sau câţi orfani au rămas în urma acestor tragedii.

Mai mult, minerii accidentaţi, rămaşi cu sechele în urma arsurilor suferite, au fost uitaţi de toată lumea, fiind obligaţi să-ţi plătească singuri tratamentul după ce au ieşit din spital.

Astăzo la fosta exploatarea minieră din Petrila a fost organizat un Te-Deum în memoria minerilor și salvatorilor care au plecat, multe prea devreme dintre noi. După slujba religioasă, la troiță au fost depuse coroane de flori din partea foștilor ortaci și actuali.

”Data de 15 noiembrie a fost una neagră pentru Petrila, dar și pentru întreaga comunitate a Văii Jiului. S-au scurs 15 ani de la marea tragedie de la Mina Petrila, atunci când 13 mineri au murit şi 15 au fost grav răniţi în exploziile din subteran, lăsând semnificații adânci în comunitatea noastră. În această zi solemnă, ne aducem aminte de de riscurile și sacrificiile implicate în munca minerilor și nu ne rămâne decât să-i păstrăm în memoria comunității pe toți cei ce au căzut jertfă pe altarul cărbunelui! Dumnezeu să îi odihnească!” a spus primarul orașului Petrila, Vasilică Jurca.

Tragedii care au zguduit Valea Jiului, dar care nu au avut nici un ecou la Bucureşti: 

În statistica sinistră a morţii, atât de încărcată în istoria Văii Jiului, accidentul care a avut loc în 29 noiembrie 1980 la mina Livezeni, ocupă locul al patrulea în topul accidentelor miniere, fiind depăşit doar de accidentul de la Lupeni din 1940 în care au murit 54 de mineri, explozia de la mina Ileana din 1916 când au murit 59 de mineri şi cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului care a avut loc la mina Carolina din 1922, atunci când au murit 82 de ortaci.

MINERITUL reprezintă un şir neîntrerupt de sacrificii şi trebuie să amintim aici şi jertfa minerilor de la Vulcan din 2001, cea de la Petrila din 2008, de la E.M Uricani și Lupeni factorul uman şi erorile au contribuit din plin, la aceste nenorociri, ce au îndoliat Valea Jiului.

În decursul a peste două secole de existenţă,  cărbunele din Valea Jiului a fost stropit cu sângele a două mii de mineri care şi-au dat şi îşi vor da viaţa pentru o bucată de pâine

1980 – În urmă cu 35 de ani, la 29 noiembrie 1980, în subteranul minei Livezeni a avut loc o explozie, iar bilanţul a fost unul de neimaginat: 53 de morţi (38 de mineri şi 15 militari în termen), 27 de răniţi (19 mineri şi 8 soldaţi), 35 de văduve şi 37 de copii rămaşi orfani de tată.

1982 – La mina Petrila, 14 mineri au murit iar alţi 15 au fost răniţi, după ce praful de cărbune s-a aprins.

2001 şi 2002 – La Exploatarea minieră Vulcan şi-au pierdut viaţa 24 de mineri, în două explozii.

Noiembrie 2008 – la Mina Petrila, 8 mineri sunt ucişi şi 9 răniţi de o explozie, într-o galerie aflată la 900 de metri sub pământ. Salvatorii care au intrat după ei sunt surprinşi de o a doua explozie, şi bilanţul urcă la 13 morţi, şi 12 răniţi.
Şi….. şirul continuă cu accidentele mortale de la E.M Uricani și Lupeni…

După cum merg lucrurile și acum,  s-ar părea că în opinia miticilor,  minerii nu merită decât să muncească în fundul pământului, să scoată cărbune cu sudoare şi uneori cu sânge, iar apoi să li se închidă minele.  Mineritul este o meserie pe cale de dispariţie în Valea Jiului şi în România. A fost meseria care a pus bazele dezvoltării economice a Europei, dar şi a Uniunii Europene.

După aceea, şomaj  și disponibilizări… Acum,  în Valea Jiului au mai rămas puțin peste 2000 de mineri..

 Încet,  încet minele s-au închis, iar din 2032 MINERITUL ÎN VALEA JIULUI  VA DEVENI ISTORIE!

Să ne plecăm frunţile cu pietate în faţa amintirii celor căzuţi  în lupta cu forţele nebănuite ale pământului!
ODIHNĂ VESNICĂ EROILOR MINERI
DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media