18/09/2021

Sunt profesor în România și nu mi-e rușine să o spun în gura mare

Politică și prietenie

Asta seară explicam cuiva de ce nu vorbesc pe Facebook (pe pagina mea personală sau pe grupuri profesionale) despre politică. Pentru că nu vreau să stric prietenii din cauza politicii. Există o anumită categorie de oameni care se cred deținătorii adevărului absolut. Dacă ai altă părere ești prost și dușman.

Dar când cineva se leagă de colegii mei de breaslă, mă aprind și încep să vorbesc…să scriu….

Au maaaare noroc că nu mă aud, mă refer la câțiva la care voi face referire. Mamă….de când îi aștept la cotitură. Tare mi-aș dori să îi las singuri în orice clasă sau grupă din oricare școală sau grădiniță din țara asta. Apoi să „ședem” la o confruntare ei pe de o parte, iar de cealaltă parte câțiva prieteni și „moi”.

Calitatea profesorilor în ochii „experților”

Vorbesc eu cu un prieten despre calitatea profesorilor din România. Eu spun că nu suntem nici mai buni dar nici mai răi decât alții. Și aduc argumente. El îmi sare la gât cu rezultatele PISA de anul trecut.

Amicul mai vine cu rezultatele din Finlanda și cu o comparație între ei și noi. Diferențe pe toate planurile. Desigur a uitat să compare salariile, dar „asta e altă discuție” (citez din clasici).

Acum un an, cam pe vremea asta s-au făcut publice rezultatele testelor PISA. Elevii din România sunt undeva la coadă. Și imediat au apărut experții.

Funeriu expert în afara mandatului de ministru

Primul a fost Funeriu, tătucul legii educației. Cu binecunoscuta-i inteligență și obiectivitate franțuzească, desigur, vine cu ideea ca artizanii acestui dezastru, profesorii români să dea și ei testele PISA. Căci, nu-i așa? Neșcoliții, prin strainătățuri, profesori români nu sunt mai buni decât elevii care au ratat renumitul test. Și propunea „re-selecția” profesorilor.

Ah!!!! Vedea-l-aș în locul nostru în școala „normală” în ultimele trei săptămâni ale acestui semestru! Cu teze, evaluări, cu comitete și comiții pentru care să faci rapoarte, cu amenințarea desființării de catedre, cu amenințarea ministresei că vine ea pe neașteptate să ne tragă de urechi că nu facem „evaluări prietenoase”, cu teama că vin sărbătorile și tu nu vei primi salariul pentru că, nu-i așa, nu sunt bani la buget decât pentru măriri de salarii la parlamentari, miniștri și președinte.

Vedea-l-aș acum pe pandemie, profesor la Cucuieții de Munte mergând din poartă în poartă pe la copii să vadă ce și cum ca să le poată încheia mediile sau stând cu orele să urmărească tutoriale despre învățământul asistat de calculator.

Vedea-l-aș completând condica de prezență, fișa de prezență, pontajul electronic…

Experții cu școli „afară”, părinții și…alții

Apoi mi l-a amintit pe rândul ilustrisimul Andrei Caramitru. Documentat rău amicul meu. Aflu de la el că școala românească „este o mizerie totală” în care „copiii învață pe de rost tâmpenii, citesc din comunistul idiot Sadoveanu” iar profesorii „mulți sunt mai analfabeți funcționali decât elevii lor”.

Desigur un astfel de inteligent nu putea să nu vină și cu o soluție. Cineva, nu știe nici el cine, trebuie „să între cu tancurile în tot sistemul și să îl schimbe din temelii.” (text copiat exact din postarea geniului ca să nu avem vorbe l).

Am răsfoit „presa vremii” (știți că despică firul în 44) și am găsit declarațiile d-nei ministru… valuri/valuri de acuzații la adresa profesorilor.

De la „cearșafuri” la educație

A apărut in lumina reflectoarelor, din noi, Tudor Chirilă. Din păcate nu pe scenă ci pe Facebook (unde altundeva). Și a zis: „Nimeni nu vorbește pe șleau de desființarea titularizării, despre conflictul de interese și evaziunea fiscală care rezultă din meditații, despre desființarea modulului pedagogic” .  Este că vă vine să mergeți „să luați lumină” de la el? Unde mai găsesc eu un expert care îmi dă lecții de psihologie, pedagogie sau etică și conduită care se dezbracă in direct la TV? Dar de…Dacă nu mai sunt nunți, botezuri, nu mai sunt zile ale orașelor și…ghinion…nici concerte la mitinguri electorale trebuie să îți umpli timpul cu ceva: devii expert in educație..

Profesorii din România

N-aș vrea să credeți că mă absolv sau îmi absolv colegii de orice vină. Recunosc că sunt oameni care nu au ce căuta la catedră, dar majoritatea fac eforturi supraomenești ca să mențină sistemul acesta în limite decente. Să nu uităm că acești profesori scot sute de olimpici de înaltă clasă.

De pe băncile școlii românești pornesc spre universități de top din lume alte sute de elevi. O fi rău? Cred că intră pe pile (Unul dintre ei a fost copilul meu. Vă dați seama ce pile a avut fiica unei profesoare dintr-un orășel de provincie din România la o universitate de top din United Kingdom).

Dacă aș fi adepta teoriilor conspiraționiste aș zice ca selecționarea școlilor în care se aplică testele nu sunt chiar cele de top, nici măcar cele medii. Dar cum să cred eu așa ceva?

Posibile soluții

Dacă aș fi ministru o săptămână (eu și Cristache ce mai avem astfel de vise [sau visuri]) aș lua profesori începând cu unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial terminând cu cel liceal și i-aș așeza la o masă a dezbaterilor.

Aș lua acei profesori care nu se bat cu pumnul în piept că au vocație, ci acei profesori care spun că își fac meseria. Nu au dosarele pline de hârtii dar rezultatele elevilor lor vorbesc de la sine.

Un profesor bun nu este numai cel care are olimpici internaționali într-un liceu de top. Un profesor bun este și cel care „aduce” la școală copii care în mod „normal” ar abandona-o. Profesor bun este cel care vine zi de zi la școală cu ceva nou, cel care…. sunt atâția profesori buni care ar avea ceva de spus. Doar să se găsească cine să îi asculte.

Sunt profesor în România și nu mi-e rușine să o spun în gura mare. Nu știu dacă sunt un profesor bun sau rău, dar sigur îmi fac treaba cât mai bine pot cu ceea ce am la dispoziție.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share