Calendarul zilei 15 aprilie. La 1844 s-a născut filosoful, poetul şi filologul german Friedrich Nietzsche - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Calendarul zilei 15 aprilie. La 1844 s-a născut filosoful, poetul şi filologul german Friedrich Nietzsche

Calendarul zilei 15 aprilie. 1707 – S-a născut Leonhard Euler, matematician şi fizician elveţian (m.18.09.1783).

  • 1762 – Prin decret imperial, semnat de împărăteasa Maria Tereza, se înfiinţează regimentele grănicereşti româneşti: I la Orlat şi II la Năsăud.
  • 1765 – A murit primul savant rus de importanta mondiala, Mihail Lomonosov. A formulat legea conservarii materiei si a intuit–o pe cea a conservarii energiei. Este creatorul odei, ca specie literara, în literatura rusa si este considerat ca fiind unul dintre fauritorii limbii literare ruse (“Epistola despre regulile prozodiei ruse”, “Retorica”) (n.19.11.1711).
  • 1797 – S-a născut Louis Adoplphe Thiers, istoric, politician şi jurnalist francez, primul preşedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873) (m.03.09.1877).
  • 1843 – A murit Noah Webster, “părintele lexicografiei americane”. El este editorul Dicţionarului american al limbii engleze, care îi poartă numele (n.16.10.1758).

1844 – S–a născut filosoful, poetul şi filologul german Friedrich Nietzsche („Aşa grăit–a Zarathustra”, „Dincolo de bine şi de rău”) (m.25.08.1900).

Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900, Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.

S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinerețe, este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filosofică. Studiază filosofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung (“Lumea ca voință și reprezentare”), va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice. În 1869, în vârstă de numai 25 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filosofia antică greacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle. Din motive de sănătate, abandonează învățământul universitar și, începând din anul 1879, peregrinează între Veneția, Torino, Nisa și Engadin, în căutarea unei clime prielnice. În 1882 o cunoaște pe Lou von Salomé, pe care o cere în căsătorie, fiind însă refuzat. În același an, în timp ce se găsea la Nisa, începe să scrie lucrarea sa capitală, Also sprach Zarathustra (“Așa grăit-a Zarathustra”), care va apărea în 1885. În 1888 se mută la Torino, unde va desăvârși operele Götzen-Dämmerung (“Amurgul idolilor”) și Ecce Homo. În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața Carlo Alberto din Torino, asistând la biciurirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche.

Filosofia lui Nietzsche

Filosofia lui Nietzsche gândește reevaluarea filozofiei și artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale și, în consecință, decadent. Nietzsche identifica în tradiția greacă patru etape: 1) etapa obscură a Titanilor când lumea era indefinită; 2) etapa rațiunii echilibrate și a visării (apolinicul); 3) etapa haosului, a beției, a dezordinei, a băuturilor narcotice (dionysiacul); 4) etapa acordului între apolinic și dionisiac, unde starea de beție este limitată de o rațiune echilibrată. În special tragedia greacă (Eschil, Sofocle) a fost interpretată ca o expresie a impulsului vital care se reîntoarce asupra sa însuși, limitând ordinea și dezordinea, ambele înțelese în termeni radicali, excesivi. Nietzsche critică valorile fundamentale ale societății ultra-raționalizate în care trăia, ajungând la negarea principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existenței.

Conceptul de “voință de putere” joacă un rol central în gândirea lui Nietzsche, în măsura în care acesta este pentru el – în sens metafizic – un instrument pentru înțelegerea lumii: “esența cea mai intimă a existenței este voința de putere”. Proiectul lui de reevaluare a conceptelor tradiționale ale metafizicii va antrena abolirea valorilor idealiste, în special ale creștinismului, dar și ale istoricilor. Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței într-o lume de dincolo, acceptarea vieții în ceea ce comportă ea ca aspirație spre putere. Astfel, contrar falselor interpretări ale filozofiei sale, supraomul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic și intelectual, ci reprezintă o tendință în evoluție, așteptată și dorită de om: “Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit” (Așa grăit-a Zarathustra). Omul este așadar o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (cf. parabola acrobatului din Zarathustra).

Pornind de la premisa voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. Astfel, în concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate.

Nietzsche a dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne, ale filosofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și acelea ale democrației. Pentru el, doar arta este singurul factor care justifică viața. În Die Geburt der Tragödie (“Nașterea tragediei”), opune și asociază figurile dionisiace și cele apollinice, ambele născute din beția simțurilor. Prima este o beție a descărcării de energie, a doua o beție pur vizuală. În consecință, Nietzsche adaugă o a treia formă: forța voluntară care se manifestă în arhitectură.

Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit două interpretări majore: prima susține faptul ca Nietzsche vorbește despre moartea Dumnezeului creștinilor, iar a doua interpretare vorbește despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului rațional socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beție, concupiscența și alte forme de manifestări extatice obținute prin exacerbarea simțurilor).
Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduiește toate virtuțile omului sănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului care știe să susțină pe umerii săi libertatea. Ca o ironie a celor susținute, Nietzsche a fost toată viața sa un om bolnav. Motivul principal pentru care el renunță la cariera universitară este boala sa care se înrăutățise.

Se spune că precursorul lui Nietzsche ar fi fost Schopenhauer, care prin lucrarea Lumea ca voință și reprezentare îl determină pe Nietzsche să “îndrepte” conceptul de voință, alăturându-l puterii care devine esențială în afirmarea individului. După o interpretare a lui Constantin Noica. Heidegger ar duce conceptul mai departe vorbind despre voința ca voință.

 

1858 – S-a născut sociologul francez Émile Durkheim (m.15.11.1917).

  • 1873 – S-a născut scriitorul american Henry James (“Portretul unei doamne”, “Elisabeta, prinţesa Muntenegrului”) (m.28.02.1916).
  • 1878 – S-a născut scriitorul elveţian Robert Walser (“Asistentul”, “Plimbarea”, “Jakob von Gunten”) (m.25.12.1956).
  • 1879 – S-a născut lingvistul Theodor Capidan, membru al Academiei Române (m.1953).
  • 1893 – A murit filologul Petru M. Câmpeanu, membru de onoare al Societăţii Academice Române (n.1809).
  • 1901 – S-a născut, în Grecia, Elie Carafoli, inginer român, membru al Academiei Române; a proiectat împreună cu francezul L. Virmoux primul avion de vânătoare românesc, construit în 1930, de Industria Aeronautică Română – Braşov; a publicat “Tratat de aerodinamică”, considerat o operă clasică în domeniu) (m.24.10.1983).
  • 1912 – S-a născut Kim Ir Sen, om politic nord-coreean, secretar general al CC al P.M.C., preşedinte al RPD Coreene (1946-1994) (m.08.07.1994).
  • 1912 – Catastrofa transatlanticului “Titanic” (1.517 morţi dintre 2.209 pasageri).
  • 1918 – Bojdeuca din Iaşi a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România.
  • 1921 – A murit generalul geodez şi cartograf Constantin Barozzi, membru de onoare al Academiei Române (n.1833).
  • 1924 – S-a născut istoricul Stephen Fischer-Galaţi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Harvard şi a devenit Distinguished Professor la Universitatea Colorado. A fost director al Centrului pentru studii slave şi est-europene. Din 1967, editează publicaţia “East European Quarterly”. Între 1951 şi 1953, a lucrat la Departamentul de Stat al SUA, iar în vremea administraţiei Nixon a devenit consultant pentru problemele est-europene al Casei Albe.
  • 1924 – A murit Eduard Caudella, violonist, pedagog şi compozitor (opera “Petru Rareş”, uvertura “Moldova”) (n.20.05.1841).
  • 1924 – S-a născut dirijorul britanic Sir Neville Mariner, fondator şi preşedinte al “Academy of St. Martin in the Fields”, fondator şi director muzical al “Los Angeles Chamber Orchestra”, şef al orchestrei simfonice a Radioului din Stuttgart (1983-1989).
  • 1933 – S-a născut Roy Clark, cântăreţ country american.
  • 1935 – S-a născut muzicologul Gheorghe Firca.
  • 1938 – A murit César Vallejo, poet, prozator şi eseist peruan (n.16.03.1892).
  • 1938 – S-a născut actriţa italiană Claudia Cardinale (“Ghepardul”).
  • 1939 – A avut loc Congresul de constituire a Partidului Democrat din Polonia.
  • 1939 – S-a născut Jaime Paz Zamora, om politic bolivian, lider al partidului Mişcarea Stîngii Revoluţionare, MIR.
  • 1939 – S-a născut Marty Wilde (Reginald Smith), cântăreţ britanic.
  • 1940 – S-a născut regina Danemarcei, Margrethe a II-a. Sărbătoare naţională în Danemarca.
  • 1941 – Începe greva minerilor din Valea Jiului, care îngreuiază aprovizionarea armatei antonesciene şi a trupelor germane aflate în ţară.
  • 1941 – Generalul american Douglas MacArthur este numit comandant al forţelor aliate în Pacific.
  • 1942 – A murit romancierul austriac Robert Musil (“Omul fără însuşiri”, “Uniri”) (n.06.11.1880).
  • 1944 – S-a născut Dave Edmunds, chitarist, vocalist, compozitor şi producător britanic (Love Sculpture, Rockpile).
  • 1944 – Al doilea mare bombardament anglo-american asupra capitalei. Universitatea e distrusă parţial.
  • 1946 – S-a născut pictorul Zamfir Dumitrescu.
  • 1946 – S-a născut Şerban Popa, artist în sticlă şi pe textile. Stabilit în Canada.
  • 1947 – Înfiinţarea Filarmonicii “Banatul” din Timişoara.
  • 1947 – S-a născut Michael Chapman, compozitor australian.
  • 1947 – S-a născut Wooley (Stuart) Wolstenhome, vocalist şi clăpar britanic (Braclay James Harvest).
  • 1949 – S-a născut Marsha Hunt, cântăreaţă britanică.
  • 1949 – Înfiinţarea Filarmonicii “Gheorghe Dima” din Braşov.
  • 1949 – Are loc premiera dramei “Bălcescu” de Camil Petrescu.
  • 1952 – S-a născut Phil Mogg, vocalist şi compozitor britanic (UFO).
  • 1957 – Se încheie un acord româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staţionate încă din 1944 pe teritoriul României.
  • 1961 – S-a născut ziarista Rodica Ciobanu.
  • 1962 – S-a născut Nick Kamen, cântăreţ britanic.
  • 1964 – Plenara lărgită a CC al PCR adoptă Declaraţia cu privire la poziţia PCR în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Declaraţia condamnă pretenţiile PCUS de a domina mişcarea comunistă internaţională sub pretextul internaţionalismului proletar. Declaraţia marchează începutul oficial al politicii independente a României în cadrul “lagărului comunist”.
  • 1966 – S-a născut Graeme Clark, basist, compozitor şi vocalist britanic (Wet Wet Wet).
  • 1966 – S-a născut Samantha Fox, cântăreaţă britanică.
  • 1967 – A murit Nicolae Colan, episcop al Clujului şi mitropolit, membru al Academiei Române (n.28.11.1893).
  • 1971 – La Porţile de Fier, este conectat la sistemul energetic naţional primul hidroagregat, de producţie românească.
  • 1980 – A murit Jean-Paul Sartre, scriitor şi filosof francez, principal reprezentant al curentului existenţialist ( ”Greaţa”, ”Muştele”, ”Diavolul şi bunul Dumnezeu”) (n.21.06.1905).
  • 1986 – A murit dramaturgul francez Jean Genet (“Condamnatul la moarte”, “Jurnal de hoţ”, “Balconul”) (n.19.12.1910).
  • 1988 – A murit scriitorul Modest Morariu, redactor-şef al Editurii “Meridiane” (n.11.08.1929).
  • 1989 – A murit Hu Yaobang, om politic chinez, una dintre victimele revoluţiei culturale. Reabilitat, după ani de detenţie, el este ales secretar general al CC al PC Chinez şi membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic (n.1915).
  • 1990 – A murit actriţa suedeză de film Greta Garbo (“Anna Karenina”, “Grand Hotel”) (n.18.09.1905).
  • 1991 – Inaugurarea oficială a activităţii Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) (Londra).
  • 1992 – Vatican. Întâlnirea dintre Preşedintele României, Ion Iliescu, şi Papa Ioan Paul al II-lea.
  • 1993 – A murit geofizicianul canadian J. Tuzo Wilson care a stabilit structura continentelor (n.24.10.1908).
  • 1994 – A avut loc, la Bucureşti, seminarul parlamentar “Europa Centrală şi minorităţile sale naţionale”.
  • 1998 – Lansarea oficială a canalului HBO, în Bucureşti.
  • 1998 – Guvernul condus de Radu Vasile a fost validat de către Parlamentul României.
  • 1998 – A murit Pol Pot, “criminalul secolului”, responsabil pentru asasinarea, de către khmerii roşii, a două milioane de cambodgieni. Deţinător al puterii absolute în întreaga Cambodgie, în perioada 1976-1979, Pol Pot a instituit o adevărată dictatură a groazei în ţara sa. Aşa-numitul “comunism al epocii de piatră” avea în vedere desfiinţarea oraşelor, a banilor şi edificarea unui stat eminamente agrar (n.19.05.1928).
  • 1999 – Abdelaziz Bouteflika a cîştigat alegerile prezidenţiale din Algeria.
  • 2002 – A murit Radu Săplăcan, critic literar şi poet (poezie: ”Livada Roëntgen”, ”Uşor, deasupra lumii”, ”Factorul şarpe”) (n.01.04.1954).
  • 2004 – S-a desfăşurat, la Bucureşti, prima ediţie a „Festivalului Artelor”, festival muzical de toamnă, organizat de Artexim; festivalul se va organiza din doi în doi ani, în alternanţă cu Festivalul Internaţional de Muzică „George Enescu”.

wikipedia.org

Distribuie acest articol Oficial Media
Share