Cele mai multe dintre tragediile care au zguduit Valea Jiului s-au petrecut în luna noiembrie

Tragediile care au zguduit Valea Jiului, dar care nu au avut nici un ecou la Bucureşti:

1980 – În urmă cu 35 de ani, la 29 noiembrie 1980, în subteranul minei Livezeni a avut loc o explozie, iar bilanţul a fost unul de neimaginat: 53 de morţi (38 de mineri şi 15 militari în termen), 27 de răniţi (19 mineri şi 8 soldaţi), 35 de văduve şi 37 de copii rămaşi orfani de tată.

1982 – La mina Petrila, 14 mineri au murit iar alţi 15 au fost răniţi, după ce praful de cărbune s-a aprins.

2001 şi 2002 – La Exploatarea minieră Vulcan şi-au pierdut viaţa 24 de mineri, în două explozii.

Noiembrie 2008 – la Mina Petrila, 8 mineri sunt ucişi şi 9 răniţi de o explozie, într-o galerie aflată la 900 de metri sub pământ. Salvatorii care au intrat după ei sunt surprinşi de o a doua explozie, şi bilanţul urcă la 13 morţi, şi 12 răniţi.
Şi….. şirul continuă cu accidentele mortale de la E.M Uricani și Lupeni…

Nici una dintre aceste tragedii nu au sensibilizat Bucureştiul pentru a decreta doliu naţional sau orice altă formă de omagiere a victimelor. Probabil, dacă victimele erau într-un club din Bucureşti, cu muzică şi băutură, şi se călcau în picioare la ieşire, alta ar fi fost atitudinea autorităţilor. Dar, pentru nişte amărâţi de mineri, miticii care ne conduc au considerat dintotdeauna, că nu merită un asemenea efort. Pentru că minerilor li  s-a pus un STIGMAT, declanșat de prin anii 1990, după mineriade. După cum merg lucrurile, s-ar părea că în opinia miticilor,  minerii nu merită decât să muncească în fundul pământului, să scoată cărbune cu sudoare şi uneori cu sânge, iar apoi,  să li se închidă minele, că așa dictează cei de la Bruxelles și unii „ băieți deștepți din energie”.  S-au  închis E.M Petrila, E.M Uricani, E.M Paroșeni, urmează în curând cele de la Lupeni și Lonea, apoi, vor urma pe rând toate celelalte mine, până când, în Valea Jiului, mineritul va fi o amintire, ISTORIE.  Aşa cum sunt ortacii care şi-au pierdut de-a lungul vremii viaţa, comemoraţi în fiecare an de Ziua Minerului și de  Sfânta Varvara.

Nouă, celor care astăzi,  mai căutăm luminiţa din adâncuri( n.r. se stinge… încet.. încet) ne-a rămas doar să aprindem câte o lumânare, să ne plecăm frunţile şi tăcem … în faţa filei de istorie a mineritului, pe care aţi scris-o cu sângele vostru!

ODIHNĂ VEȘNICĂ EROILOR MINERI!
DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

ATENȚIE: IMAGINI CU UN PUTERNIC IMPACT EMOȚIONAL… DREPTURI REZERVATE!