Iuda Iscarioteanul a fost considerat mereu un personaj controversat, diabolic, simbolul trădării

În Miercurea din Săptămâna Patimilor, Iuda l-a trădat pe Hristos. Pentru 30 de arginți.

Iuda încetase să mai creadă că Hristos îi poate oferi ceva, necum viața veșnică, asta în cazul în care crezuse cu adevărat, vreodată, că Hristos este Messia… Poate că-L urmase cu gândul la o răsplată lumească, aflată la îndemâna unui Împărat pământean. Ce importanță putea avea, pentru cineva ca Iuda, faptul că Hristos este Împăratul Împăraților?! Credința, loialitatea, aspirațiile înalte însoțite de luptă și de sacrificii nu sălășluiesc în spiritele mici.

Așa că Iuda se grăbește spre bunăstarea personală imediată, asigurată de nemernica-i avere de 30 de arginți. Miercurea Mare se definește prin Trădarea aceasta sordidă. Cu atât mai sordidă cu cât, după actul trădării, Iuda nu părăsește grupul apostolilor.

Rămâne pentru Sărut. Pentru Sărutul dat lui Hristos la Cina de joi…

Trădarea este o alegere, nu este o fatalitate, iar căința nu repară consecințele. În timp ce Iisus Cel Răstignit va învia mereu, în slavă, aducând cu sine speranța unui nou început, Iuda va trăda, va săruta, apoi iar va trăda și va săruta până la sfârșitul Veacului, iarăși și iarăși, pentru că asta a ales el să fie: un ticălos mărunt, vrednic doar de dispreț. De disprețul veșnic al neamurilor creștine… Insidios, viclean, calculat, gândit dinainte, simulat în toată deşertăciunea lui, semnul iubirii devine parolă a morţii, gestul unirii dezbină şi aduce suferinţă. Ucenicul care văzuse pe orbi văzând, pe muţi grăind minunile lui Dumnezeu, pe morţi înviaţi şi şezând la masă cu Învietorul, care auzise cuvintele de mulţumire ale celor vindecaţi de muţenie, devine aşadar paradigmă a trădării şi pricină a morţii pe Cruce. În toată această ură sălbatică a omului ucigător de Dumnezeu, Hristos întoarce suferinţa în bucurie veşnică, Crucea o preface în Înviere, suliţa cu s-a străpuns Coasta Sa devine toiag care sfărâmă porţile morţii, piroanele care L-au făcut să sângereze pe Dumnezeu ne pironesc pe noi întru nemurire, semnele morţii devin semnele Învierii. Sărutul lui Iuda arată cum poate umanitatea înstrăinată de cer să întoarcă raţiunile firii către cele dimpotriva firii, să întunece iubirea prefăcând-o în viol sau abuz, să folosească inima pentru a ucide.

Printr-un singur gest, omul poate intra în cerurile iubirii lui Dumnezeu sau se poate afunda în iezerul cel de foc al înstrăinării de cer. Esenţială este inima cu care săvârşteşti totul şi lumina sau întunericul pe care-l aduci în lume prin gesturile, gândurile, cuvintele şi lucrările tale.

Dar, haideți să-l analizăm și dintr-o perspectivă mai înțelegătoare, cum credem că de fapt la înțeles și Mântuitorul Hristos :

1. Iuda este ales direct de Mântuitorul Iisus Hristos să facă parte din numărul celor 12 ucenici ai Săi, ce urmau a deveni apostoli (trimiși) după Învierea Sa din morți, ca propovăduitori ai Evangheliei Sale la toate neamurile.

2. Iuda nu era dintre pescari, cum erau majoritatea ucenicilor, ci era dintre cărturari, om cu carte, ce se pricepea mai ales la chivernisirea banilor.

3. Mântuitorul Hristos îi dă lui Iuda să aibă grijă de banii primiți pentru comunitatea obștii lor, un fel de econom ce trebuia să țină cont de cele necesare de cumpărat pentru traiul lor de zi cu zi.

4. Iisus știa că Iuda e lacom la bani, dar cu toate acestea tot lui i-a încredințat punga cu bani, pentru al învăța să fie altruist, să învețe de la El, să fie milostiv, să chivernisească pentru toți așa cum se cuvine.

5. Atât Iuda cât și ceilalți ucenici, timp de 3 ani cât au stat pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, au văzut și au auzit toate câte făcea și vorbea Iisus.

6. Când erau trimiși doi câte doi înaintea Lui, ca într-o probă de apostolat, toți ucenicii, inclusiv Iuda, făceau minuni în Numele lui Iisus din Nazaret, vindecări de boli, izgoniri de demoni.

7. Ucenicii încă nu înțelegeau că Iisus din Nazaret este Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei îi spuneau doar “Învățătorul” și “Domnul”. Abia după învierea Lui din morți l-au cunoscut deplin.

8. Simon Petru la un moment de inspirație de la Tatăl din Cer, mărturisește că Iisus este Hristos (în limbaj iudaic Messia), Fiul lui Dumnezeu. Însă pentru ei, care credeau într-un Dumnezeu monopersonal, fiu de Dumnezeu nu înseamnă ca având fire de Dumnezeu, ci un ales mai special al lui Dumnezeu, dintre toți copiii Lui, care sunt toți oamenii.

9. Messia în înțelesul evreiesc (până astăzi și până la sfârșitul acestei lumi) înseamnă un om sfânt trimis de Dumnezeu cu o misiune precisă de a scăpa poporul lui Israel, poporul ales, de vreo robie anume și de a le aduce slavă și respect între alte popoare ale lumii. Pentru că ei au avut mereu de trecut prin tot felul de robii din partea altor popoare străine de credința lor. Pentru ei, Messia este întotdeauna asociat cu Moise, o personalitate religioasă puternică, primul trimis de Dumnezeu ca fiind eliberatorul poporului lui Israel, din prima lui robie, din Egipt, după 400 de ani. Tot cultul religios al poporului lui Israel de la Cortul Sfânt și apoi de la Templul din Ierusalim, era conceput în jurul Sărbătorii celei mari a Paștelui și a mielului pascal, rămas de pe vremea lui Moise, dat la porunca lui Dumnezeu. Paști înseamnă trecere iar ei sărbătoreau anual Trecerea prin Maria Roșie, scăparea de armata lui Faraon, sărbătoreau Paștile. Însă ei nu au înțeles că toate acestea erau prefigurare și pregătire pentru Hristos, adevăratul și deplinul Paște, Messia pentru tot neamul omenesc, Mântuitorul lumii, salvator nu din robii pământești, care oricum trec în timp, ci din robia cea veșnică a diavolului, a păcatului și a morții.

10. La fel ca toți ceilalți evrei, și ucenicii lui Iisus, erau tributari aceleași gândiri și interpretări mesianice, limitate.

11. Deși Mântuitorul Iisus Hristos le spune de câteva ori că vor avea de mers pentru ultima dată la Ierusalim, unde El va fi dat morții, însă a treia zi va învia, ei nu înțeleg ce vrea să le spună și chiar scrie în Evanghelie că se temeau să-L întrebe.

12. Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, după minunea cea mare a învierii lui Lazăr din morți după patru zile, îi face pe ucenici foarte entuziasmați, crezând că a venit momentul ca învățătorul lor să fie uns Rege al poporului lui Israel, cu puțin înainte de Paști, de marea lor sărbătoare religioasă, și că a venit momentul ca romanii să plece și să nu-i mai țină în robie. Ungerea ca Rege se făcea de către arhiereu și cu acordul sinedriului, în Templu, în fața a tot poporul.

13. Însă, Mântuitorul Iisus Hristos îi dezamăgește pe toți cei care vedeau în El un Mesia politic. Ajungând în curtea Templului răstoarnă mesele schimbătorilor de bani și își arăta râvna pentru cele sfinte și nu pentru cele lumești și trecătoare.

14. Toți sunt descumpăniți și nu știu ce să mai înțeleagă despre acest Iisus din Nazaret. Ei și-au pus toată încrederea în El, iar El nu face după așteptările lor. Ucenicii îi rămân alături dar și ei sunt foarte bulversați, îngrijorați cu cele ce aveau să urmeze.

15. Acum Iuda se gândește că ar trebui să intervină și să ajute cumva toată situația. El neînțelegând că Iisus nu are nevoie de ajutor uman, că e Dumnezeu adevărat și Om adevărat și că are absolut totul sub control Proniator, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

16. Iuda cere o întâlnire cu Sinedriul și le propune ceva. El știa că majoritatea din Sinedriu nu-l suportau pe Iisus, din invidie și că dacă erau să accepte ungerea Lui ca Rege, era doar pentru că tot poporul o cerea strigând Osana, Împăratul lui Israel, iar ei nu aveau cum se se opună.

17. Propunerea lui Iuda era o întâlnire de taină a lui Iisus cu Sinedriul, fără prezența poporului numeros ce de obicei îl înconjura pe Iisus. Ce urmărea de fapt Iuda ?!? Doar banii ?!

Nu numai atât, ci și slavă omenească pe lângă Regele sfânt a lui Israel.

18. Știa Iuda, cum că, deși cărturarii, fariseii și cu arhiereul Caiafa, nu-L suportau deloc pe Iisus, el s-a gândit totuși să forțeze un pic situația și să-L aducă pe Iisus înaintea lor pentru a afla mai bine de la El care este planul Lui, ca Mesia, de eliberare a poporului lui Israel. Iuda fiind ferm convins că învățătorul lui este Mesia și că nu are rost să se mai aștepte un altul, pentru că nimeni altul nu a mai făcut minunile ce le-a făcut Iisus din Nazaret, nici măcar Moise, de care își aminteau mereu cu mare evlavie.

19. Invoirea a fost ca Iuda doar să le spună unde poate fi găsit Iisus că inoptează cu ucenicii Lui, pentru ca să-L aducă sub pază în fața Sinedriului, noaptea, să nu se facă tulburare în popor.

20. Iuda era ferm convins că îi dă o mână de ajutor lui Iisus prin această mijlocire. Fiind absolut sigur că Iisus îi va convinge și pe membrii Sinedriului că este într-adevăr Mesia și că vor grăbi până de Paști intronizarea Lui oficială, în prezența întregului popor venit la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui.

Iuda se gândea că nu are cum să fie altceva, din moment ce Iisus din Nazaret este trimisul și sfântul lui Dumnezeu pentru poporul lor. Se gândea clar că va face minuni în fața Sinedriului, va folosi un cuvânt cu putere multă de convingere, cam tot ce a văzut și el timp de 3 ani cât a stat în preajma Lui și îl credea în stare. Iuda îl admira sincer pe Iisus. Era pur și simplu fascinat de personalitatea Lui.

21. Însă mai marii din Sinedriu, aveau un gând ascuns și viclean, cu ocazia propunerii sincere a lui Iuda.

Pentru că cei din Sinedriu, în frunte cu Caiafa, deja îl condamnaseră pe Iisus la moarte, cu mult înainte de a veni Iuda la ei. Aveau un cu totul alt plan. Iuda nici nu bănuia, de aceea s-a învoit cu ei ca pentru această înțelegere să-i de-a și ceva bani, că doar aveau de unde iar el era obișnuit să tot strângă bani dintr-o parte sau alta. I-au dat 30 de arginți și a rămas prin aceasta o “înțelegere” pecetluită. Însă fiecare înțelegea cu totul altceva că va urma.

22. Când Mântuitorul Iisus Hristos spune la Cina cea de Taină că unul dintre ucenicii Lui îl va vinde, toți rămân uimiți, inclusiv Iuda, pentru că în mintea lui el nu asocia deloc cu trădarea tot demersul lui de taină.

Dimpotrivă, el credea că până la urmă Iisus o să-i mulțumească și drept recompensă pentru înțelepciunea lui îl va pune peste toată vistieria de bani a statului, când Iisus va fi Rege. Și, desigur, avea apoi de unde să-și mai ia și pentru sine cele pe care el le considera că le merită.

23. Când Mântuitorul Hristos îi spune lui Iuda, să facă cele ce avea de gând să facă, ceilalți ucenici cred că îl trimite să mai cumpere ceva necesar pentru sărbătoarea de Paști. Iar Iuda crede că deja Iisus vede cu duhul planul lui și că îi dă acordul prin această trimitere.

24. Mântuitorul nu spune tuturor că Iuda este vânzătorul, pentru a evita scandalul și bătaia pe care sigur Iuda și-ar fi luat-o de la ceilalți ucenici, mai ales de la Petru, care a demonstrat de multe ori cât este de aprig la mânie. Doar blândului Ioan i-a fost dat un semn discret.

25. De ce spun evangheliștii că atunci a intrat satana în Iuda sau că Iisus a zis că unul dintre ucenici este diavol ?!? Păi să ne aducem aminte cum i-a zis Mântuitorul Hristos lui Petru atunci când Petru la luat la o parte pe Iisus și i-a spus să își cruțe viața, să nu meargă la Ierusalim pentru a nu păți ceva rău din partea dușmanilor Săi. Foarte dur i-a spus lui Petru: << înapoia Mea, satano, că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.>>
Tot la aceasta a făcut referire Hristos și când a spus despre Iuda că e diavol, pentru că intrase diavolul în el și la pus să pună în aplicare un gând omenesc ce ar fi dus la o slavă lumească a lui Iisus când ar fi fost uns Rege al lui Israel. În orice caz, numai să nu asculte de Iisus și de planul lui divin, că doar diavolul știa mai bine decât Iuda cine era Iisus cu adevărat. Diavolul nu știa că prin moartea lui Iisus va fi prădată împărăția lui, de aceea și îndemna prin gânduri pe cei din Sinedriu să-L condamne la moarte, deoarece era ascunsă această taină pentru el. Dar încerca diavolul în fel și chip, prin unii oameni, să-i tot stea împotrivă lui Iisus, la orice demersuri ar fi întreprins El. Îl urmărea la tot pasul.

26. Când Mântuitorul Iisus Hristos spune că mai bine nu s-ar fi născut cel prin care va fi El vândut, o spune cu durere, cu milă … și nu cu o detașare impersonală. Doar nu a vrut Iuda singur să se nască, ci Dumnezeu a vrut nașterea lui. Însă știa mai dinainte prin ce durere și deznădejde sufletească avea să treacă Iuda, când va constata că a fost mințit și că într-adevăr se va dovedi că el a fost doar folosit de Sinedriu, realizând în definitiv doar o trădare și atât. Mântuitorul deplânge atunci sufletul lui Iuda, și nu dorește nimănui din cei născuți dintre oameni să treacă prin ceea ce avea Iuda să treacă.

27. În noaptea aceea de Joi spre Vineri, când unii din Sinedriu vin în grădina Ghetimani, să-L ia cu ei pe Iisus, cu o armată destul de numeroasă, Iuda le-a dat un semn să știe cine e Iisus dintre toți ceilalți 11 care erau acolo cu El. Semnul era că îl va săruta pe Iisus.

28. Iuda când îl sărută pe Iisus îi spune: “bucură-te învățătorule”. Oare de ce ?!? Pentru că el gândea că de acum, în scurt timp, urmează bucuria și slava învățătorului său, ajutat de el să urce pe tronul de Rege al lui Israel.

29. Însă, Mântuitorul Iisus Hristos îi spune atunci lui Iuda că de fapt este un trădător și nu un mare ajutător așa cum crede el, pentru că diavolul și-a bătut joc de el și de planurile lui omenești. <<Cu în sărut vinzi tu, pe Fiul Omului ?>>

30. În toată acea tulburare și agitație, Iuda nu mai știe ce să mai creadă, Iisus i-a spus în față că este un trădător … aceia se comportă cu El ca și cu prizonier … Iuda este dat la o parte de cei cu care venise până acolo, pentru că și ei l-au considerat tot un amărât de trădător, de care nu mai aveau nevoie, după ce au pus mâna pe Iisus.

31. Când Iuda află că de fapt Iisus este condamnat la moarte și nu ce a crezut el … cade în deznădejde, își dă și el seamă că într-adevăr a ajuns un mare trădător, că le-a spus dușmanilor unde îl pot găsi pe Iisus, ca aceia să-L de-a la moarte … deși el nu asta a intenționat, dar faptele lui acolo au dus și el nu mai putea face nimic să îndrepte toată această situație.
Neînțelegând că așa a fost îngăduit de Dumnezeu și că Iisus după ce va trece prin moarte va învia, că El este Împăratul Cerului și al Pământului, mult mai mult decât a crezut el, ajunge să se urască atât de mult pe sine, încât hotărăște să se omoare singur. Însă nu înainte de a le duce acei 30 de arginți înapoi de unde ia primit, recunoscând că de fapt a vândut sânge nevinovat. Dar acelora nici nu le-a păsat de nemulțumirea și regretul lui.

32. Iuda urmărește de la distanță tot ce întâmplă cu Iisus din Nazaret … sperând mereu într-o minune, de care știa că Iisus poate fi în stare dacă vrea, oricând. Însă vede că Iisus se lasă de bună voie dat morții de cei fărădelege. Atunci Iuda în mare deznădejde fiind, deși regretă amarnic ceea ce a făcut, merge și se sinucide. Nu mai credea în iertarea lui, pentru că nici nu putea crede că Iisus va învia din morți, că îi va primi vreodată regretul și îl va ierta. Toate acestea pentru că percepția lui despre Iisus Hristos era destul de mărginită doar la partea umană. Nu înțelegea Iuda cui de fapt a fost el ucenic timp de trei ani, că Acela era Dumnezeu făcut Om pentru mântuirea tuturor oamenilor.

33. Sufletul lui Iuda ajunge în iad când iadul era gol, pentru că trecuse pe acolo sufletul lui Iisus Hristos și golise tot iadul de toți fiii lui Adam, ajunși acolo în robia vicleanului diavol. Iuda în acel moment era singurul pierdut.
Atunci s-a împlinit acel cuvânt al Mântuitorului Hristos: << Și nu am pierdut pe nici unul din cei pe care mi i-ai dat, decât numai pe unul.>>

Iuda așteaptă a Doua Venire a lui Hristos, acolo, în locuința morților, acum înțelegând deplin cine este Iisus din Nazaret, căruia el ia fost cândva ucenic. Așteaptă să fie judecat de Cel pe care el, fără să vrea, la impins la o judecată nedreaptă cândva, la Prima Lui Venire, când mulți nu știau cine este El cu adevărat.

” Iartă-i Tată, că nu știu ce fac! ”

”Iuda le spune în iad iudeilor care ajung acolo, că și ei s-au înșelat că nu au crezut în Iisus din Nazaret, că este adevăratul Mesia și că la mila Lui au rămas toți cei de acolo (ajunși în robia diavolului), atunci când va veni să judece viii și morții.
Într-un Cer Nou și un Pământ Nou, în Împărăția iubirii lui Dumnezeu, unde Împărat absolut și de-a pururea va fi Mântuitorul Iisus Hristos, NĂDĂJDUIM că și Iuda Iscarioteanul va fi primit și iertat, după multa lui suferință din iad ce a avut de îndurat veacuri întregi (acela a fost canonul lui) … și chiar dacă nu va mai fi considerat unul dintre sfinții Lui Apostoli, totuși va fi miluit și iertat de Preabunul Iisus Hristos, pentru că se va întâlni cu El față către față și își va cere iertare cu adâncă smerenie.
Dacă Dreptul Iosif din Vechiul Testament și-a iertat frații care l-au vândut, a arătat atâta bunătate și neținere de minte a răului, atunci credem că Mântuitorul Iisus Hristos poate fi și mai bun decât orice drept și îi va ierta pe toți.

Va fi și Iuda la Bine în Împărăția lui Dumnezeu, iar el îl va iubi neîncetat pe Mântuitorul Iisus Hristos, cu o iubire de-a pururi recunoscătoare. Așa cum de fapt Îl vor iubi toți cei care au fost iertați de El, deși ei știu că nu ar fi meritat vreodată. Deabia de atunci și Iuda va avea parte de Împărăția lui Dumnezeu cea fără de sfârșit și de bunătățile de acolo netrecătoare. Se va bucura și Iuda de prezența Împăratului Iisus Hristos și de Iubirea Lui de oameni, ce nu se poate măsura de nimeni vreodată. Atunci și el va înțelege deplin că totul așa a fost Proniat de Bunul Dumnezeu, din totdeauna, ca în definitiv tot răul să fie transformat în Binele cel fără de sfârșit.
Mântuitorului lumii – IISUS HRISTOS, i se cuvine toată Slava, cinstea și închinarea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin” a ținut să ne spună părintele protosighel Dimitrie Ivașco, starețul Mănăstirii Straja.