La tăiatul porcului în gospodăria lui Nicolae Rusu din Comloşu Mare

Sâmbătă, aşa ca de sfârşit de săptămână, m-a prins iarna pe coclaurile timişene, hoinărind pe la tăiat de porc, prin gospodăria lui Nicolae Rusu din Comloşu Mare, judeţul Timiş.

Aici aşa, pornit într-o excursie -„Să ne cunoastem patria”, înainte de Crăciun, alături de alţi colegi din presă, am fost întâmpinaţi cu pită şi sare, dar şi un „păhăruţ” de ţuică fiartă, ca să nu ne „greţălim” de la jumări, caltaboşi şi cârnaţii ce i-a „îngurgitat” pe la prânz, ca să ne pierdem foamea, am asistat cu toţii la tăierea porcului, pârlirea lui, despicarea şi tranşarea, şi după ce am gustat „oleacă” din şoricul porcului, am pornit-o spre biserica din sat, apoi spre masa de prânz de la căminul cultural, însă n-am uitat să vizităm şi Muzeul „Ştefan Jager”.

Uitasem un lucru foarte important. Că nu am avut parte numai de jumulit porcul, ci am fost şi colindaţi de un grup de copii din Comloşul Mare, care mai târziu, pe scena Căminului Cultural, au prezentat un program artistic muzical.

Dacă din Timişoara am pornit-o cu ploaie, la Comloş aceasta s-a înteţit, transformându-se în lapoviţă, apoi în ninsoare care ne-a însoţit până în Timişoara, chiar dacă la întoarcere am ajuns şi pe la Şandra, la un ceai şi un ştrudel cu mere.

La Comloşu Mare, preotul satului ne urează „Bun Venit!”, apoi explică cum e cu tăiatul porcului: „Bună ziua şi Bine aţi venit la Comloşu Mare, în această zi de tăiatul porcului. Zona aceasta de Pustă a Banatului este o zonă de interculturalitate, aici au trăit nemţi, unguri, români, şvabi, şi am împrumutat unii de la alții obiceiurile. A fost pârlit cu paie fiindcă şoricul e mai fraged, după care (luat de la  nemţi) porcul se va ridica sus pentru curăţirea lui, pentru că este mai curat şi mai igienic. Încercăm să păstrăm cât de cât tradiţiile, nu numai cu tăierea porcului, când omul îşi pregătea mâncarea pentru un an de zile. Vrem să mai păstrăm tradiţia, cum se taie porcul tradiţional, cum se mai umblă cu colinda, o ţuică fiartă dimineaţa, după masa te încălzeşti şi cu un vin fiert.” a spus preotul satului, Cojocaru Cezar Călin.

Tradiţia colindatului se păstrează încă la sat, iar la Comloşu Mare, unde este deja o interculturalitate, se încearcă a învăţa şi pe cei tineri să păstreze tradiţia şi să o ducă mai departe pentru a nu se pierde, ea fiind primită din moşi strămoşi. Comloşul Mare are de trei ani de zile şi un ansamblu de dansuri populare, format din tineri şi bazat pe tradiţiile locului, iar umblatul cu colinda este cel mai frumos lucru. Numai în anul trecut tinerii din Comloşul Mare au umblat cu colinda peste 1000 km. În ajunul Crăciunului se umblă cu colinda până la 4-5 dimineaţa, iar a doua zi se colindă la Biserică.

În trecere prin gospodăria lui Nicolae Rusu a fost şi preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Călin Dobra, iar coordonator al colindătorilor a fost atât preotul satului, Cojocaru Cezar Călin, cât şi primarul Comunei, Ovidiu Nicolae Ştefănescu.

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media