Modificarea Legii Dialogului Social din România reprezintă o prioritate a ministrului Muncii Marius Budăi

Confederația Sindicală Națională MERIDIAN participă în fiecare an la lucrările Conferinței Internaționale a Muncii, organizată de OIM. Anul acesta se desfășoară cea de-a 110 a sesiune la Geneva pânî în data de 11 iunie 2022. 
Organizația Internațională a Muncii (O.I.M.) desfășoară anual, începând cu anul 1919 Conferința Internațională a Muncii, un eveniment tripartit în care participă reprezentanți guvernamentali, sindicali și patronali din lumea întreagă, pentru a evalua principalele probleme sociale și laborale, pentru a analiza progresul privind implementarea normelor OIM în statele membre și pentru a dezbate plângerile partenerilor sociali privind aplicarea defectuasă a convențiilor și recomandărilor acestei organizații internaționale. În prezent 181 de state sunt membre ale organizaţiei. OIM are o structură tripartită, care aduce împreună reprezentanţii guvernelor, patronatelor şi sindicatelor, în condiţii egale, pentru a discuta chestiuni legate de muncă şi politică socială. Politicile OIM sunt fixate în cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii, care are loc în fiecare an, adunând toţi constituenţii. Conferinţa adoptă noi standarde internaţionale în domeniul muncii, planul de activitate al OIM şi bugetul. Între sesiunile Conferinţei, OIM este coordonat de Consiliul de administraţie, care este compus din 28 reprezentanţi guvernamentali, 14 reprezentanţi ai pantronatelor şi 14 reprezentanţi ai sindicatelor. Secretariatul OIM este asigurat de Biroul Internaţional al Muncii, care are sediul la Geneva, în Elveţia şi are birouri în mai mult de 40 de state. Directorul general al OIM este în prezent Juan SOMAVIA.
Standardele internaţionale în domeniul muncii sunt instrumente juridice elaborate de către constituenţii OIM (guvernele, angajatorii şi sindicatele) care stabilesc principii şi drepturile la muncă. Acestea sunt fie convenţii, care sunt tratate internaţionale obligatorii dacă sunt ratificate de statele member, sau recomdări, care servesc ca nişte ghiduri neobligatorii. În multe cazuri convenţiile stabilesc principiile de bază care să fie implementate de statele care le ratifică, în timp ce recomadările suplimentrează convenţiile asigurând ghiduri mai detaliate referitoare la modul în care acestea trebuie aplicate. Convenţiile şi recomadările sunt elaborate de reprezentanţii guvernelor, angajatorilor şi lucrătorilor şi sunt adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii care se desfăşoară în fiecare an. Odată ce un standard este adoptat, statele membre, conform Constituţiei OIM, trebuie să le supună autorităţilor competente (Parlamentului). În cazul Convenţiilor, acesta înseamnă pentru ratificare. Dacă o convenţie este ratificată, în general aceasta intră în vigoare pentru acel stat de la data ratificării. Statele care au ratificat convenţiile se obligă să aplice convenţia în legislaţia şi practica naţională şi să trasnmită rapoarte privind aplicarea acesteia la intervale regulate. Dacă este necesar, OIM acordă asistenţă tehnică. În plus, pot fi iniţiate plângeri împotriva statelor care încalcă o convenţie pa care a ratificat-o
Cele patru obiective strategice ale OIM sunt: promovarea şi realizarea standardelor şi principiilor drepturilor fundamentale în muncă; crearea oportunităţilor mai mari pentru femei şi bărbaţi pentru asigurarea de locuri de muncă şi venituri decente; Creşterea acoperirii şi eficacităţii protecţiei sociale pentru toţi; Consolidarea tripartismul şi dialogului social.
Obiectivul strategic al Organizaţiei Internaţionale a Muncii este cel de a promova oportunităţi pentru femei şi bărbaţi astfel încât acestea să dezvolteo muncă productivă, decentă, lucrând în condiţii de siguranţă, egalitate, echitate şi demnitate umană”,  transmite  Juan Somavia, Director-General al OIM.
În anul 2020 și anul 2021, reuniunile s-au desfășurat doar on-line datorită situației pandemice instituite la nivel global. Anul acesta delegația tripartită a României condusă de Ministrul Muncii și Solidarității Sociale, Marius Budăi .
Confederația Sindicală Națională MERIDIAN este reprezentată la această Conferință de Vicepreședintele Confederației, Gabriel Rodrigo Maxim și de Prim-vicepreședintele Federeției Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România,  Liviu Grab.
Aceștia  participă în Comisia pentru aplicarea standardelor internaționale de Muncă, organism al Conferinței Internaționale a Muncii,  care va pregăti Raportul comisiei de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor Organizației Internaționale a Muncii.
Organizațiile sindicale din România folosesc această oportunitate pentru a prezenta argumentele privind standardele scăzute de protecție oferite lucrătorilor prin Legea Dialogului Social din 2011 – act normativ care a desființat contractul colectiv de muncă la nivel național și a inhibat negocierile colective la nivel sectorial, stabilind în același timp praguri nerealiste de reprezentativitate la nivel de unitatea la negocierea colectivă pentru acest nivel, îndepărtând astfel abuziv sindicatele de la masa negocierilor, în favoarea unor așa ziși “reprezentanți ai salariaților”promovați chiar de patronat.
” În cadrul Lucrărilor  Conferinței Internaționale a Muncii, de la Geneva, am avut  o întâlnire cu directorul Departamentului de Norme Internaționale de Muncă, Corinne Vargha.
Discuțiile s-au axat pe modificarea Legii Dialogului Social din România, care reprezintă o prioritate a mandatului meu de ministru al Muncii și Solidarității Sociale și m-am revăzut cu repezentanții patronatelor și sindicatelor din România.  Am susținut, mereu, că dialogul este extrem de important pentru mine, și, de aceea le mulțumesc tuturor celor prezenți pentru discuția constructivă pe care am avut-o!„ a declarat ministrul Muncii, Marius Budăi.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!