Noi moaște de sfinți la Schitul Straja din Valea Jiului

Munţii au fost dintotdeauna un loc sacru. Pe un munte, Dumnezeu a dat poruncă lui Moise să însemneze cele zece porunci, care s-au perpetuat până în zilele noastre şi sunt piatra de căpătâi a creştinului. Pe Muntele Golgota, Iisus Hristos a fost răstingnit, ca Miel a lui Dumnezeu care ia asupra Sa, păcatele lumii. Şi tot pe munţi au fost ridicate cele mai frumoase mănăstiri şi biserici ale lumii.

Şi la noi, vechii pustnici şi călugări au căutat liniştea munţilor şi au făurit aici, adevărate bijuterii, mirese ale lui Hristos. Mănăstirile şi schiturile ţării sunt în general file de istorie.  Un astfel de schit a fost ridicat în anul 1999 de Emil Părău şi familia acestuia, sus în Straja, în memoria miilor de soldaţi care s-au săvârşit sus, pe vârfurile munţilor Vâlcan şi care nu-şi găseau liniştea.

În partea vestică a naosului se afla balconul pentru cor, susţinut de patru stâlpi din lemn împodobit cu sculptură, dar şi cu o cruce mare sculptată, care se înalţă de la pardoseală până în partea superioară a balconului. Este crucea, care este scoasă din biserică în Vinerea Mare, când se organizează în municipiul Lupeni, precesiunea DRUMUL CRUCII.

Intrarea în schit se face printr-un tunel artificial de 55  de metri, unde există icoane ale sfinților,  dispuse după zi și lună conform calendarului creștin-ortodox. Pe pereţii acestuia sunt pictaţi 365 de sfinţi, câte unul pentru fiecare zi din an. Tunelul a devenit un veritabil calendar ortodox, dar şi o atracţie turistică. Mii de pelerini urcă pe munte în fiecare an pentru a se ruga la bisericuţa din Straja. Pe 31 iulie a.c. a fost montată o prelată care a fost făcută în Austria și  protejează tunelul…tot pe cheltuiala ctitorului.

Pelerinii care ajung la Schitul de la Straja apreciază acest inedit muzeu al sfinților, unic în lume, pentru că, nu mai există un asemenea obiectiv religios, niciunde în lume.

Odată intrați pe poarta mare de lemn, pelerinii își caută ziua de naștere, văd chipul sfântului din acea zi și imortalizează această întâlnire printr-o fotografie. Tunelul reprezintă totodată  și un omagiu adresat minerilor, celor care, încă mai lucrează în străfundurile pâmântului,  pentru a scoate la suprafață aurul negru. Iar  cele mai de preţ odoare ale creştinilor din toate timpurile au rămas Sfintele moaşte și icoanele.

Prin grija ctitorului Schitului Straja,  Emil Părău, o nouă raclă cu sfinte moaște se regăsesc acum, sus la Schit.

Pentru că așa au vrut unii sfinți să fie împărțiți în toată lumea, să ajute și mai mult prin prezența lor acolo, inclusiv și fizic, printr-o părticică din trupul lor îndumnezeit. Iar Dumnezeu împlinește mereu voia aleșilor Lui.  

Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni ale sfinţilor. Noi le cinstim pentru că prin ele lucrează în chip simţitor harul dumnezeiesc. Prin atingerea de ele şi prin rugăciunile stăruitoare adresate sfinţilor lângă moaştele lor, se înfăptuiesc vindecări şi fapte minunate.

Cinstirea sfintelor moaşte îşi găseşte un temei adânc în învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe. Actul de cinstire a rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor apare în deceniile veacului apostolic şi continuă în veacul următor. Mântuitorul Însuşi vorbea despre calitatea deosebită pe care o dobândesc cei care se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Său, primind în felul acesta arvuna nemuririi. Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează că, „dacă ucideţi, cu duhul, faptele trupului, veţi fi vii“. Faptul că Biserica a cinstit de la început sfintele moaşte ne-o atestă, înainte de toate, Sfânta Scriptură.

”În partea dreaptă a imaginii ( foto)  se vede că avem o raclă nouă cu moaște de la 30 de sfinți, printre care Sf. Nectarie de Eghina, Sf. Ioan Rusul, Sf. Efrem cel Nou, Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sf. Apostol Andrei, Sf. Apostol Filip și alți sfinți foarte cunoscuți și mai puțin cunoscuți.

Toate prin bunăvoința și cheltuiala Ctitorului Schitulului Straja, dl. Emil – Ilie Părău, cel care și apare chiar lângă racla sfinților. I-am mulțumit și îi mulțumim în chip deosebit” transmite Dimitrie Ivașco, starețul Schitului de la Straja.

În ultima perioadă,  schitul care stă de Strajă în munții Vâlcanului a devenit loc de pelerinaj pentru mulți  oameni  care-L caută pe Hristos și cele plăcute Lui. Veniți din toate colțurile țării aici, pelerinii au găsit liniște și alinare, iar sfaturile oferite de părintele stareț le sunt acum folositoare.

Cine nu crede în sfintele moaşte,  nu crede nici în sfintele icoane, nici în lucrările sfinţitoare ale Bisericii. Un lucru este greu de contestat şi chiar apodictic, şi anume că, în întreaga istorie a Bisericii, sfintele moaşte sunt o prezenţă permanentă, ele constituind, alături de sfintele icoane, de slujbele Bisericii, de imnografia liturgică, repere fundamentale ale credinţei noastre.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media