Plutăritul  din  România poate fi inclus în patrimoniul UNESCO

 ”Suntem bucuroși să găzduim zilele acestea, la Alba Iulia, un Simpozion Internațional privind integrarea “Îndeletnicirii Plutăritului în România” în Patrimoniul Cultural Imaterial Mondial UNESCO, unde România dorește să se alăture celor șase țări europene deja membere: Spania, Cehia, Polonia, Germania, Austria și Letonia. Simpozionul a fost organizat împreună cu Asociația Petro-Aqua, Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. Evenimentul a fost onorat de participarea președintelui IART (Asociația Internațională a Plutașilor), Dr. Frank Thille (Germania), dar și a unor importanți oameni de cultură și istorici din județ”  a transmis primarul Gabriel Pleșa.

La Alba Iulia, la ”Hanul cu berze” Asociația Petro-Aqua  din Petroșani a lansat la apă,  o nouă plută,  după o munca susținută de mai multe luni. Lansarea s-a făcut cu patru zile înaintea începerii Simpozionului Internațional, la care a făcut referire primarul municipiului Alba -Iulia.

          Plutăritul este considerat ca una dintre cele mai vechi îndeletniciri  ale omului

Din cele mai vechi timpuri, transportul pe apă era cel mai la îndemână.

El s-a practicat până aproape de zilele noastre, iar cel de pe Mureș, și-a pierdut din importanța pe la 1868,  odată cu construirea căii ferate Arad-Alba Iulia.

Cartea „Mărturii ale practicării plutăritului în Transilvania din antichitate, evul mediu și perioada modernă-  Rolul orașului Alba Iulia în istoria plutăritului” (autori Viorica Suciu și Gheorghe Anghel), cuprinde informații importante despre această activitate specifică locuitorilor din Bazinul Mureșului.

Cea mai importantă activitate de promovare a plutăritului a fost derulată de Asociația de Ecologie Petro Aqua Petroșani, care cu câțiva ani în urmă a realizat o expediție pe Râul Mureș,  folosind o plută reconstruită pentru a copia pluta folosită în vechime de plutașii mureșeni.

  A fost reconstituit un traseu tradițional din anticul port Partoș – Alba Iulia până la Szeged în Ungaria

Ca o recunoastere a unei îndelungate experiențe și cunoștiințe dobândite de Asociația Petro-Aqua în practicarea navigației cu plute tradiționale pe râul Mureș, asociația a devenit parte contractantă în două proiecte, unul cu Municipiul Alba Iulia și cel de al doilea cu Comuna Ciugud. Ambele proiecte își propun continuarea demersurilor istorico-culturale legate de faima și importanța porturilor din epoca romană,  cât și a dezvoltării,  datorită plutăritului –  prin portul Partos construit în vremea ocupației romane- Legiunea XIII Gemina fiind cantonată în Apullum ( Alba Iulia,de azi) si a comunei Ciugud. În principal,  pe Mureș – Tisa și apoi pe Dunăre se transportau pe plute sare, un produs atât de indispensabil vieții omului dar și grâne, miere sau minereu,  până la Belgrad.

Sarea se extrăgea de regulă din salina de la Turda și era transportata cu carele până în zona Alba Iulia. Aici erau create adevărate depozite unde cantități imense erau stocate.

Existența la Alba Iulia a depozitului principal de sare din Transilvania a constituit din perioada evului mediu până în perioada modernă (1870) cea mai importanta întreprindere economica a orașului.  Plutăritul se practica din primăvară, imediat după Paști, și până toamna târziu.

Pentru  a exemplifica importanța plutăritului, istoricii spun că, în jurul anului 1848, pe Mureș circulau între 10.000 și 12.000 de plute.

      Meseria de plutaș era foarte respectată fiind și foarte periculoasă, nu oricine,  putea deveni plutaș

Un plutărit intens exista încă din perioada romană,  în anticul Apullum (Alba Iulia), pe locul actualului cartier Partoş, aparținător municipiului. De aici, se presupune că se transportau pe Mureş până la Tisa și la Dunăre mărfuri precum: sare, lemn, grâne sau chiar aur. În anii 1300 şi 1331 sunt amintite navele, vămile şi porturile de pe moşia Oarda a Episcopiei din Alba Iulia.

Atestarea acestora înainte de constituirea Principatului Transilvaniei,  ne spune că vorbim despre o ocupație moștenită şi practicată de populația românească, încă din perioada daco-romană.

Transportul mărfurilor pe ape curgătoare cu nave uşoare a fost o ocupaţie practicată încă din perioadele preistorice,  când au început să fie construite acele bărci cunoscute sub numele de “monoxile” şi a căror rămăşite au fost găsite pe teritoriul Transilvaniei, în malurile râului Someş şi Criş.

Râul Mureş, acum peste două mii de ani arăta ca un adevărat fluviu, curgând liber printre dealuri, păduri şi luncile pe care de-a lungul miilor de ani le-a format

Pe timpul vechilor locuitori ai Daciei Libere, plutăritul a reprezentat cel mai rapid şi mai simplu mijloc de transport a încărcăturilor mari. Ele constituiau un adevărat motor a dezvoltării economice a statului dac în acea perioadă care se întindea pe teritorii vaste.

După cucerirea Daciei de către romani, râul Mureş a devenit un curs de apă cu rol strategic,  fiind folosit pentru deplasarea plutelor cu mărfuri şi sare spre alte ţinuturi ocupate  de romani.

La Apullum (Alba Iulia) a fost semnalat în acea perioadă funcţionarea unui “Colegium nautarum”, care reprezenta o breaslă a plutaşilor foarte bine organizată, fapt atestat şi pe o inscripţie sculptată în piatră prin care locuitorii urbei îl omagiau pe un însemnat cetăţean al Romei Publius Delius Strenus, care în acea perioadă deţinea funcţii importante în stat, fiind patronul Colegiilor Fabrilor, centonarilor şi a Corăbierilor, având putere de conducere pe teritoriile care se întindeau de la Apullum,  până la Sarmisegetusa Romană şi mai departe,  până la Drobeta.

În jurul anului 200 d.Hr. Colonia Aurelia Apulensis care se afla constituită la sud-est de Castrul Legiunii XIII “Gemina” avea pe teritoriul ei un port cheie pe râul Mureş numit Portus (Partoş). Aici a existat o intensă activitate de transport al mărfurilor cu ajutorul ambarcaţiunilor uşoare, realizându-se prin aceasta un comerţ eficient cu toate provinciile Imperiului Roman. Printre produsele transportate pe Mureş se enumerau: sarea, cheresteaua, cereale, vin etc. În acea perioadă cel mai căutat şi vândut produs era sarea care se găsea în cantităţi apreciabile în Transilvania şi care era exportată până în Moesia, Dalmaţia şi sudul Panoniei, cu ajutorul luntrelor, plutelor sau a burdufurilor din piele.

Unităţi speciale ale armatei romane ale legiunilor XIII “Gemina” a V-a “Macedonica” şi a I-a “Batavorum” asigurau paza acestor transporturi de sare pe râul Mureş de la Ocna Mureş până la Szeghed (Partiscum) (Ungaria).

Pe o placă votivă descoperită la Apulum (Alba Iulia) datând din sec. II d.Hr. şi care a fost intitulată “Genius Nautarum” era înfăţişat un plutaş antic care se afla într-o barcă numită în acele vremuri “Corbita” care se legăna pe valuri. Un alt basorelief descoperit tot în acea zonă,  reprezenta o zeitate fluvială.

Transportul şi comerţul cu sare a reprezentat o îndeletnicire permanentă şi profitabilă i în perioada evului mediu, această bogăţie devenind un drept exclusiv al stăpânului feudal sau monopol de stat. Comerţul cu sare era legat şi de creşterea animalelor, fiind folosit ca şi condiment pentru prepararea hranei de către populaţie sau pentru conservarea produselor alimentare pe o durată mai lungă de timp.

Istoricul Nicolae Iorga consemna în una dintre lucrările sale ”că sarea provenită din depozitele de la Alba Iulia ajungea până în Taratul Bulgar, iar transporturile pe râul Mureş erau atent supravegheate de către voievozii români Glad şi Athum din Banat, care au instituit aşa numitele “vămi ale sării” pentru a limita abuzurile coroanei regale maghiare în valorificarea acestui produs în favoarea regelui”.

 (sursa: https://www.dacoromania-alba.ro/nr85/plutaritul.htm)

Buştenii şi cherestelele mari din pădurile ţinuturilor Neamţ şi Suceava coborau pe Bistriţa şi pe Moldova, apoi pe Siret, ajungînd la Galaţi; de aici,  o parte era încărcată pe vas,  iar altă parte îşi continua drumul pe Dunăre până la Sulina, şi apoi Marea Neagră,  până la Istanbul. Siretul era marea areră pe care coborau plute şi din ţinutul Bacăului, Tecuciului şi în genere,  din toate ţinuturile pe care le străbătea râul. Dar,  coborau plute şi pe Prutîn Munteania (Ţara Românească) pe râurile Jiu şi Olt (cu afluentul său Lotrul), Argeş şi Dâmboviţa.

Odată cu construirea căii ferate forestiere, încetează plutăritul pe Lotru şi Olt, după cum va înceta şi plutăritul pe Bistriţa, în aval de hidrocentrala de la Bicaz, şi pe Siret” scria istoriciul Constantin C. Giurăscu.

În  Valea Jiului, după cum ne spune președintele Asociației „Petro Aqua”, Imre Szuhanek, despre plutărit  vorbim în primul rând despre  localitățile Uricani și Lupeni, care, în perioada de dinainte cu puțin de anul 1900 și până undeva,  înainte de finalul celui de-Al Doilea Război Mondial,  momârlanii și țapinarii transportau lemnul cu pluta, de la Câmpu lui Neag și până la Lupeni, pe Râul Jiul de Vest. Pe  harta plutăritului românesc  vor mai intra Petrila cu Jiețul, ori Petroșaniul.

 Cele 21 de județe care  se află pe harta plutăritului național sunt: Alba, Arad, Bacău, Bihor, Bistrița, Brăila, Cluj, Covasna, Galați, Harghita, Hunedoara, Iași, Maramureș, Mureș, Olt, Satu Mare, Sălaj, Timiș, Tulcea, Vaslui și Vrancea.

„Urmare a participării de două ori, în anul 2008, a președintelui Asociației Internaționale a Plutașilor la Alba Iulia, vorbesc de domnul Angel Portret din Spania, și de cea mai importantă asociație europeană unde Petro Aqua era membru, am reușit să realizăm după aceea, în timp, alături de primăria Alba Iulia și Consiliul Județean Alba Iulia câteva obiective importante, dintre care amintesc: refacerea pe o plută din bușteni de opt metri, precum cea cele construite acum 2.000 de ani, a Drumului Sării pe Râul Mureș, cu pornirea din Portul antic Partos, timp de 18 zile pe o porțiune de 243 km; declararea Bisericii de lemn din Tisa drept Biserica Plutașilor.

 Aceasta  a fost  adusă pe Mureș cu o plută din bușteni tocmai din Banatul Sârbesc, în jurul anului 1786 și trasă cu 40 de perechi de boi și cai în amonte de Mureș, pe circa 53 de km; începerea procedurilor de aderare cu drepturi depline a municipiului Alba Iulia la Asociația Internațională a Plutașilor – fapt realizat la Congresul IATR de la Sarajevo în anul 2022, municipiul Alba Iulia fiind singurul printre celelalte ONG-uri europene, ceea ce nu-i puțin lucru; plus începerea achiziției de documente istorice, culturale și administrative necesare pentru instrumentarea și parcurgerea etapelor preliminare întocmirii dosarului necesar candidaturii României la Patrimoniul Imaterial Mondial UNESCO pentru îndeletnicirea plutăritului în țara noastră”, a transmis  Imre Szuhanek.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media