25/11/2020

Facebook în loc de „bună dimineața”

Cu ce îți începi ziua? Eu recunosc că încep cu Facebook. Și mai intru din când în când să văd ce se mai întâmplă.

Azi mi-a atras atenția o postare în care o mămică își exprima îngrijorarea pentru un desen dintr-o carte cu povestea originală a lui Pinocchio. În respectiva carte apare o imagine cu în care Pinocchio este spânzurat, asta pentru că în povestea originală Pinocchio sfârșește spânzurat, părăsit de cei în care a avut încredere, după ce și-a ucis conștiința și și-a renegat tatăl.

Doamna considera această imagine că un îndemn către sinucidere. Aș fi vrut să comentez ceva dar unul din prieteni a făcut-o pentru mine și oricum doamna nu a înțeles mai nimic.

Ridicolul parenting-ului modern

S-a umplut societatea și mediul online specialiști în parenting (am o boală și pe termenii ăștia sofisticați) și educație de îți vine să îți iei câmpii.

S-a ajuns la un nivel de ridicol incredibil. Nu mai citim povești clasice copiilor pentru că sunt pline de violență, de fapte reprobabile, de abuzuri asupra copiilor.

Scufița roșie îi învață pe copii să fie violenți cu animalele (cum a tai lupul?). “Cenușăreasa” e plin de încălcarea drepturilor copiilor. “Albă ca zăpada” le dă soluții pentru crimă. “Capra cu trei iezi ” este horror pentru că e cu sânge…și dacă am continua nu ne-ar ajunge o lună.

Susținea mămica impactul negativ al imaginilor, vorbind despre influența asupra emoționalului acestora asupra copiilor.

Paranoia curată. Copiii nu se gândesc la sinucidere pentru că îl văd pe Pinocchio spânzurat dacă noi le spunem că de fapt este vorba despre recunoașterea faptului a greșit și că dacă încalcă regulile consecințele pot fi foarte grave. De fapt, rostul poveștilor este să arate copiilor într-o formă cât mai atractivă ce consecințe poate avea încălcarea regulilor.

Cum poți tu expert să susții că dacă un copil vede imaginea cu Nică în cireș și mătușa Mărioara cu măturoiul așteptându-l va deveni hoț ?

Cum poți să spui că dacă un copil ascultă “Hansel și Gretl” vor deveni canibali?

Noile povești și personajele lor hidoase

Au inventat acești experți povești cu zâne, spiriduși, ponei, unicorni într-o feerie roz-bombon. Îi consider inconștienți. Căci viața nu este o feerie roz-bombon. Viața va lovi necruțător cu violențe, cu vulgaritate. Iar acești copii care fac tot ce vor pentru că părinții nu au autoritate asupra lor și nu permit nici școlii să le impună reguli, trăind într-o lume ireală se vor trezi și nu vor ști ce să facă, cum să reacționeze.

Aceste noi personaje sunt la fel de mofturoase și capricioase ca și copiii. Numele ciudate, comportamentele, fețele hidoase, vocile nenaturale sunt mai periculoase decât zmeii și zgripțuroaicele din basmele vechi. Nu uitați că viața este luptă nesfârșită între bine și rău. depinde doar de noi de care parte vor fi copiii noștri. Ei vor putea alege corect doar dacă vor putea recunoaște binele și răul. La început în povești …și apoi în viață.

Ar trebui să îi lăsăm pe copii să își trăiască viața, să experimenteze, să îi responsabilizăm, să avem încredere în puterea lor de a fi ei înșiși, de a greși și a-și îndrepta greșelile. Iar în acest proces complex, poveștile au un rol important. Dacă aceste povești nu au dăunat sutelor de generații de până acum, de ce le-ar dăuna tocmai acestor copii?

Povești nemuritoare

Dragi părinți, nu le permiteți acestor experți să le răpească copiilor dreptul la magia plină de tâlc a poveștilor adevărate. Nu le permiteți să le răpească bucuria de a sta cuibăriți la pieptul și în brațele dvs ascultându-vă glasul duios și bătăile inimii bătând în același ritm cu inima lor. Nu le permiteți să vă răpească dvs bucuria de a retrăi bucuria basmelor copilăriei.

De ce să o înlocuiți pe Zâna Zorilor cu un unicorn sclifosit? Cu este mai bun Batman decât Făt Frumos?

Haideți să ne scuturăm de snobism, să nu mai copiem toate aiurelile altora, ci să valorificăm la maxim ceea ce ne oferă propria noastră cultură.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share