Mănăstirea Mesici, o bijuterie românească în Banatul Sârbesc

Trecem din nou în Banatul Sârbesc şi ne oprim de această dată la Vârşeţ, unde trăiesc cei mai mulţi români. Vârşeţul se află în Banatul de Sud, în provincia autonomă Voivodina.

La o populaţie a oraşului de aproape 38 000 locuitori, printre celelalte etnii ce îl populează, populaţia românească este de aproape 5500 locuitori. În oraş există şcoli în limba română, grădiniţe, un muzeu, un teatru românesc,o biserică românească, dar şi grupe de români în universităţi, sau clase ce predau în româneşte la liceu.

Vârşeţul este recunoscut pri dealurile încărcate cu vii, şi printro „Culă” ce se ridică pe vârful acestor dealuri, la aproape 400 m înălţime, care de fapt este o cetate construită pe timpul invaziei otomane.

Catedrala Ortodoxă Română, cu hramul Înălţarea Domnului, a fost construită în 1912.

Vârşeţul mai este recunoscut şi prin Festivalul culesului de struguri ce are loc anual, la sfârşitul lui septembrie, cu spectacole, concerte, degustări de vin și de cârnați, carnaval și focuri de artificii.

În apropierea oraşului se află şi două mănăstiri. Una dintre acestea se află la doar 10 km de oraş, fiind vorba de Mănăstirea Mesici, presupunându-se a fi fost construită în urmă cu 1000 ani, pe la începutul secolului XI, în Banatul Timişoarei.

Aşezată întro zonă pitorească printer dealurile Vârşeţului, întro luminoasă vale, unde poţi ajunge trecând prin prodgoriile aurii ale Vârșețului.

O legendă spune  că în 1494, paznicul tezaurului împăratului ungar Vladislav al II-lea a plătit zece galbeni și jumătate pentru un vas cu vin de Vârșeț.

Părăseşti drumul şi o potecă te duce până în curtea mănăstiri construită în stilul tradițional din Raska, ai cărei pereți lasă vederii trei rânduri de fresce realizate între secolele XII- XIX.

La intrare uşi vechi din lemn masiv, pe pereţi icoane de sute de ani, totul întro nouă restaurare. Bănci, foişoare, chili, măicuţe care rânduiesc lucrurile, unele îşi fac de lucru îm micul cimitir delângă mănăstire, sau citesc din cărţile de rugăciuni.

În interior, istorie, istorie de sute şi sute ani, icoana Maicii Domnului, adusă de la Muntele Athos în 1803.

Biserica mănăstirii are hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind construită în tradiţia Şcolii Moraviei, sub formă de navă, un cor dreptunghiular şi o cupolă.

Mănăstirea se află în satul cu acelaşi nume, un sat mic, aflat între dealurile Vârşeţului, singurul sat de Serbia ce are 2 mănăstiri, cu o populaţie complet românească, cu : Școala elementară, Capela ortodoxă română, Biblioteca parohială, Dispensar.

Casele, multe cu etaj, aşezate de dreapta şi de stânga unui firicel de apă ce curge prin mijlocul satului, cu podeţe de lemn. Satul are în jur de 300 de oameni, se vorbeşte româneşte, se învaţă româneşte, se slujeşte româneşte şi se mănâncă româneşte. Nimic nu s-a schimbat. La Mesici există şi famfară care nu numai în zilele de sărbătoare, ci şi duminicile îi înveseleşte pe localnici. Famfara se numeşte Turturica şi a fost înfiinţată în 1934.

Un alt punct de atracţie al Vârşeţului este Cula, care de fapt e o cetate turcească, cu ziduri înalte de aprape 20 m, şi groase de peste 1 m, care oferă o privelişte minunată peste tot Vârşeţul, privelişte ce se vede până la graniţa cu România.

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media