România lui Caragiale este aceeași de peste o sută de ani

Teatrul Tony Bulandra a pus în scenă ”O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. În regia lui Sorin Militaru, avanpremiera de duminică, 23 septembrie 2018 a ridicat sala în picioare. Categoric un proiect reușit, dar dincolo de partea artistică nu putem ocoli textul cu al său tragi-comic valabil mereu. România lui Caragiale este aceeași de peste o sută de ani.

România lui Caragiale

Vă prezentăm câteva replici rămase celebre și la fel de actuale și astăzi.

România politică împărțită între compromis și hoție, între interes și prostie.

Pristanda (Ilie Ghergu): Grea misie, misia de poliţai… Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile… Tot vorba bietei neveste, zice: “Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând…” Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache… babachii… Da’ eu, unde? Famelie mare, renumeraţie după buget mică.

Tipătescu (Dorin C. Zachei) terminând de citit o frază din jurnal: “… Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!…” (indignat) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!

Pristanda: Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?

Cetăţeanul: Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă cheamă… Vorba e, sunt alegător?

Brânzovenescu (Emanuel Bighe): Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică “noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…

Trahanache (Paul Chiribuță): Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai puţintică răbdare…

Farfuridi (grav – Bogdan Farcaș): Ne ducem, dar gandeste-te stimabile, că suntem membrii aceluiasi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu (Emanuel Bighe): trădare să fie (cu oarecare emoție) dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm si noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii nostri, cu Mihai Bravul și Stefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenție), dar urăsc pe tradatori… (schimbând tonul, cu dezinvoltura.) Salutare, salutare, stimabile!…

Zoe (Paula Chirilă): Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea dumitale că poimâine când ai fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face să fii ales… Ei! eu te aleg, eu şi cu bărbatul meu; mie să-mi dai scrisoarea… Primeşti?
Caţavencu (Liviu Cheloiu): Primesc…

Nae Cațavencu : Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.

Cațavencu (foarte ametit, impleticindu-se-n limba, dar tot îngroșându-si silabele): Fratilor! (toți se-ntorc si-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!

Cetăţeanul (Cristian Olaru): (cătră Caţavencu) Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! Şi zi, mă lucraşi, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului… pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea… bravos, dom’le Nae.

Farfuridi (cu tărie, impunător): Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă! 😀 
Brânzovenescu: Aşa da, o iscălesc!

Caţavencu: Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… Dumneata eşti advocat, eşti confrate cu mine…

Pentru reamintirea că trăim fără să ne mișcăm sau cum spunea un clasic mort de mult 😀 , toate-s noi dar vechi sunt toate , vă invităm în stagiunea 2018-2019 la Teatrul Tony Bulandra

 😀 Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo.

 😀 O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!

 😀 Trădare sa fie, dar s’o știm și noi!

 😀 Un popor care nu merge înainte, stă pe loc, ba chiar dă înapoi

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media