Published On: vin, Iun 19th, 2015

TU iti traiesti viata sau ea te traieste pe tine?

Trolltuga-romanialapas1Fiecare dintre noi este un dar minunat al lui Dumnezeu atat catre familia noastra cat si catre lume. Amintiti-va acest lucru intotdeauna in special cand vanturile reci ale indoielii si ale descurajarii se abat asupra vietii voastre. Sa nu va fie teama… de nimeni si de nimic cand vine vorba de a va trai viata cat mai mult. Incercati sa va realizati visurile si sperantele indiferent de cat de dificile si ”diferite” pot aparea celorlalti. Multi, prea multi oameni nu fac ceea ce vor sau ar trebui din cauza a ceea ce isi imagineaza ca ceilalti ar putea gandi sau spune.

Viata ne vorbeste mereu. Fara cuvinte sclav al rutinei, al obisnuintei, am uitat sa ascult viata, am uitat sa traiesc, am uitat ca verbul, actiunea de care e legata invariabil viata, este a trai. Am uitat ca a trai nu inseamna doar a te naste, a respira, a muri. Cati dintre noi mai avem astazi timp pentru viata? Pentru viata noastra si nu a celor care ne formeaza familia, prietenii sau cunoscutii?
Cate clipe petrecem astazi, de-a lungul unei zile, pentru a vorbi cu noi insine, pentru a raspunde la intrebarile pe care ni le striga sufletul?
Cotidianul si-a pus amprenta asupra vietii noastre, cautarea bunastarii materiale a devenit un tel pentru multi dintre noi, pentru ca numai asa suntem ”in randul lumii”. Incerc sa dau valoare nenumaratelor secunde, sa inteleg notiunea timpului. Fara indoiala, pe drumul existentei noastre devenim. In fiecare clipa, timpul ne marcheaza trecerea minutelor, zilelor, anilor. In orice clipa, o viata moare, lasand loc nasterii, noului inceput.
Fizic, viata e inchisa in limite: inceput-sfarsit, nastere-moarte, limite intre care ceasornicul neobosit al vietii numara secundele trecerii.
Merg pe strada, si pe fetele oamenilor se poate citi tristetea, dezamagirea in locul unui zambet si al bucuriei ca vara a sosit printre noi. Farmecul si frumusetile naturii trec neobservate si parca uitate demult de oamenii pe ai caror umeri atarna grijile zilnice. Intrebari se nasc mereu in constiinta mea.
De ce nu incercam sa fim noi? De ce ne multumim sa traim in rutina, normal, obisnuit? Viata a devenit electronica. Artificialul imprumuta tot mai mult amprenta viului. Riscam sa devenim roboti ”vii, cu inima de piatra”. In jurul nostru, zambetul ascunde interesul, omenia izvorata din inima e ascunsa in adancul fiintei de teama de a nu aluneca in ridicol.
Frumusetea si bunatatea unui suflet nu vin doar ca o contemplare a fizicului, a pamantescului, ci exista acolo, in adancul fiintei, depinde de noi cum o valorificam si cat daruim vederii.

Indraznesc sa cred ca a trai inseamna a te elibera de compromisuri, a fi tu, asa cum esti creat. Sa traim azi, prezentul, nu viitorul, sa fim noi insine astazi, nu sa planuim sa devenim maine. Imbratisati oamenii pe care ii iubiti. Spuneti-le acum cat de mult inseamna pentru voi, nu asteptati pana cand va fi prea tarziu.

 

Calatoria vietii nu a luat sfarsit pentru multi dintre noi. Viata este atat de scurta si parsiva incat trebuie traita cu frumusetile, bucuriile, piedicile pe care le intampinam nu sa ne dam batuti si sa ne batjocorim reciproc.
Am intalnit cazuri cand astazi am stat de vorba cu oameni cunoscuti, sateni sau prieteni de suflet iar a doua zi am primit vestea ca s-au stins. Raman doar clisee in viata, parca niste episoade succesive dintr-un film si amintirile. Prietenia adevarata, sinceritatea, increderea, ajutorul reciproc, respectul au ramas doar notiuni psihologice date de mult uitarii. Poate daca am fi mai buni unii cu altii, ne-am respecta reciproc, si nu am barfi pe la spate, ne-am ajuta in momentele critice ale vietii, societatea s-ar schimba. Iar aceasta schimbare ar fi benefica pentru noi toti. Raman uimita cand din diverse motive oamenii se cearta in loc sa aplaneze orice conflict si calca pe cadavre si mint pentru a obtine ceea ce-si doresc in locul cinstei si a respectului cuvenit.
Doar copiii sunt cei care au ramas cu sufletele inca curate pana nu inainteaza in varsta, si nu iau contact cu realitatea crunta.

Fiti buni si abateti-va din drumul vostru pentru a ajuta oamenii-in special pe cei slabi, pe cei tematori si pe copii. Fiecare poarta o durere speciala. Ei au nevoie de compasiunea noastra, de incredere, sprijin moral si iubire.

 

Invatati sa fiti recunoscatori; un proverb irlandez spune : ” Aceasta e o zi in viata si nu o sa vina iarasi”. Traiti in fiecare zi avand acest lucru in minte pentru ca fiecare zi din viata noastra ca oameni este unica si are darul sau divin. Oamenii au intrat in acest ritm alert al vietii, nu mai au timp unii de altii, nici macar parintii de copii si, e pacat pentru ca pierdem ceea ce este mai important in viata.
Si da…zambesc acum, pentru ca stiu ca si ingerii iau forma de oameni, nu doar demonii, iar pe unii din ei chiar i-am intalnit.
Traiti-va viata la maxim cu bune si rele, si fiti voi insiva!

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA