Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

1o mai în TRENUL REGAL – o întreită importanță istorică pentru România

”Viaţa mea era aşa strâs legată de această de Dumnezeu binecuvântată Ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi de vădită simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte m-am gâ ndit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene […] Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care el va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine”. (Regele Carol I)

Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei și Alteța Sa Regală Principele Consort, împreună cu Alteța Sa Regală Principesa Sofia au sărbătorit ziua de 10 Mai călătorind cu Trenul Regal.

În cursul dimineții, pe peronul Gării Regale Băneasa a avut loc o ceremonie militară cu ocazia Zilei Regale și, deopotrivă, Ziua Independenței României. Și-au dat concursul Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale și militari ai Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. Au fost intonate Imnul Național și Imnul Regal, iar apoi Marșul Carol I și marșul Luarea Plevnei. Militarii Brigăzii 30 Gardă au efectuat un exercițiu de îndemânare cu arma. Trenul Regal s-a oprit la Ploiești, unde autoritățile locale și un mare număr de locuitori ai municipiului au întâmpinat Familia Regală. Au fost prezenți voluntari ai Crucii Roșii Române și militari de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență. În călătoria de la Ploiești la Buzău, au fost invitați în Trenul Regal militari veterani ai teatrelor de operații, împreună cu familiile lor. La Buzău, Majestatea Sa, Principele Radu și Principesa Sofia au fost întâmpinați de autoritățile locale, de un numeros public și de reprezentanți ai Crucii Roșii și ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Ultima parte a călătoriei regale de 10 Mai a fost la Brăila și Galați. A fost prima sosire a Trenului Regal în cele două municipii reședință de județ, în ultimii 75 de ani. Mii de locuitori ai celor două orașe au venit la gară, alături de autoritățile locale, de reprezentanții Crucii Roșii și de cei ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență, pentru a spune bun venit Majestății Sale.

De-a lungul călătoriei, Majestatea Sa a invitat în Sufrageria Trenului Regal o parte dintre seniorii care beneficiază de proiectele Fundației Regale Margareta a României dedicate vârstnicilor și legăturilor dintre generații.
De asemenea, în timpul călătoriei Trenului Regal de la Brăila la Galați, Majestatea Sa Margareta și Principele Radu au invitat în sufrageria trenului elevi brăileni din clasele VIII-XII, câștigători la olimpiade naționale și internaționale.
10 Mai are o întreită importanță istorică pentru România. La 10 Mai a început domnia lui Carol I, măritul Rege sub sceptrul căruia Armata Română a cucerit independența la 10 Mai 1877. La 10 Mai 1881 Carol I proclama Regatul Român, iar el era încoronat ca primul Rege al României.  S-au împlinit  anul acesta 156 de ani de dinastie română, 145 de ani de la cucerirea independenței și 141 de ani de la proclamarea Regatului Român.
Pe 10 mai 1866 Carol I începe o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie.
Venit în ţară pe ascuns, sub paşaport fals, din cauza conflictului pe care ţara sa, Prusia, îl avea cu Imperiul Habsburgic, Carol I intră triumfător în capitala României, pe 10 mai 1866, aclamat de peste 30.000 de bucureşteni.
“Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului”, iar Carol a spus românește: “JUR!”. Domnitorul ales a rostit și o scurtă cuvântare, în care, printre altele, a spus: “Numai Dumnezeu poate ști ce va rezerva viitorul țării noastre. În ceea ce ne privește, să ne limităm la a ne face datoria!”. La final a strigat: “Trăiască România!”, iar mulțimea la rândul ei: “Trăiască Carol!”.
în proclamația de a doua zi, domnitorul Carol avea să scrie: “Români! Sunt al vostru din toată inima și din tot sufletul meu. Vă puteți bizui pe mine mereu, cum mă voi baza și eu pe voi”.
Odată cu acest episod, ziua de 10 mai a devenit Ziua Naţională a României, rămânând până în zilele noastre cunoscută ca Ziua Regalităţii.
Tot de 10 mai şi de Carol I se leagă o altă mare izbândă românească. În 1877, România îşi anunţă indepenedenţa în faţa Imperiului Otoman, iar cu Carol I în fruntea armatelor româneşti şi ruseşti aliate, ţara noastră îşi câştiga independenţa şi pe câmpul de luptă. I-a succedat Regele Ferdinand, nepotul său, sub domnia căruia România a cunoscut cea mai vastă întindere teritorială. Dinastia Hohenzollern avea să conducă România până la abdicarea Regelui Mihai din 1947 şi preluarea puterii de către comunişti. La doi ani după Revoluţie, Regele Mihai avea să se întoarcă în ţară şi să fie primit de un număr impresionant de români. Se spune că aproape un milion de oameni au ieşit în stradă să-şi vadă fostul Rege.  Iar în perioada regalității s-au realizat “paşi hotărâtori” pentru consolidarea statului român modern, prosper şi respectat în Europa.
Actul care declară întreita însemnătate a zilei de 10 Mai.
NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 20 Apriliŭ 1866 (în ḑioa aniversală a nascerei Nóstre dela 20 Apriliŭ 1839) și prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 13 Maiŭ același anŭ.
Asigurândŭ națiunii române, prin Constituțiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertățile și drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutățile, ast-felŭ că, la 1877 Maiŭ 10, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independența țerei.
Curêndu apoĭ Dumneḑeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oștirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, și drapelele nóstre s’au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Grivița, Opanezŭ și în 28 Novembre același anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.
Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea și independința patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorința de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova și Țéra Românéscă, o asigurare și maĭ deplină și o manifestare și mai strălucită a individualitățiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.
Țéra întrégă, represintată de Senatŭ și de Adunarea Deputațilorŭ, însoțiți de membri din tóte corpurile constituite ale țereĭ, de Înaltele Curțĭ de Casațiune și Compturi, de Academia Română, de representanțiĭ Universitățilorŭ din Bucurescĭ și Iașĭ și ai tuturorŭ șcólelorŭ de tóte gradele, de delegațiuni comunale, urbane și rurale, cum și de tóte corporațiunile de meseriașĭ și de numerósele societățĭ din diversele direcțiunĭ ale cultureĭ naționale, s’aŭ adunatŭ astăḑĭ 10 Maiŭ 1881, în fața altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ și aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoții Nostri Ferdinand și Carol, la rugăciunile de sânțire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ și Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ și Suceveĭ Iosifŭ, toți P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ și înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Țéra, embleme prețióse pentru Noĭ de stabilitate și de independență a patrieĭ.
Coróna Regală, pe care Țéra o pune astăḑĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oțelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ḑiua de 28 Novembre 1877, și este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căḑuți pentru independență. Coróna de aurŭ ce Țéra pune astăḑĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.
Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea ḑilei de astăḑĭ 10 Maiŭ, subsemnat’amŭ în alŭ șese-spre-ḑecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, și cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în fața Țereĭ adunate la marea serbare națională a consacrăriĭ proclamațiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ și amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acațe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ’lŭ Ministrii Nostri secretari de statŭ și primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Președințĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropolițĭ și a Președinteluĭ Înălțeĭ Curțĭ de Casațiune și de Justiție.
Carol Elisaveta
Leopold Pr. heritier de Hohenzollern
Președintele Consiliului Ministrilor și Ministru alŭ Afacerilorŭ străine
D. Brătianu
Ministru de Finanțe
Dimitrie A. Sturdza
Ministru de Resbelŭ
General Slăniceanu
Ministru de Interne
Eugeniu Stătescu
Ministru Agricultureĭ, Comerciuluĭ și alŭ Lucrărilorŭ publice
Colonel N. C. Dabija
Ministru de Justiție
M. Pherekyde
Ministru Cultelor și alŭ Instructiuneĭ publice
V. A. Urechia + Mitropolitŭ alŭ Ungro-Vlachiei și Primatŭ alŭ României
Calinic
Mitropolitŭ alŭ Moldovei și Sucevei
+ Josif Mitr Mold
Președintele Senatuluĭ
Dimitrie Ghica
Președintele Adunăreĭ Deputațilorŭ
C. A. Rosetti
Primul Președinte alŭ Înaltei Curțĭ de Casațiune și Justiție
Al. Cretzescu

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share