Jurnal de călătorie: Pe cărări franco - elvețiene - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Jurnal de călătorie: Pe cărări franco – elvețiene

Jurnal de călătorie….Aventura elvețiană
Sâmbătă seară. Copilul tău cel minunat ți-a aruncat mănușa surprizei de duminică, adică „o să vezi tu”.
E drept că ai auzit că vorbeau de vreme, de frig, de zăpadă și de Chamonix. Dar pentru că mai știi ceva geografie și îți amintești că Chamonix este în Franța și pici de somn, nu știi la ce să te aștepți.
Deci, duminică te iau copiii pe sus și te îmbarcă în mașină. Mergeți voi ce mergeți, adică mergeți, nu glumă. Tu cu telefonul în mână, clic – clic poză după poză. Copiii sunt ghizi și fără să bagi de seamă ați ajuns la granița franco-elvețiană. Treceți ca prin brânză și abia acum înțelegi că vei ajunge la Chamonix – Mont Blanc.
Oui !!!
Vei vedea Mont Blanc !!!

De la poale de Mont-Blanc la Mer de Glase pe…cremaliere

Drumul este năucitor de frumos, iar tu te transformi într-un copil care turuie într-una minunându-se de ceea ce vede. Telefonul s-a încins de atâta pozat, dar tu nu te poți opri.
La prima vedere Chamonix este un fel de Predeal, Sinaia sau Bușteni. Dar numai la prima vedere. Orășelul de la poalele muntelui este impecabil de curat. Deși sunt vreo două șantiere în care se lucrează, nu e fir de praf sau moloz. Parcări subterane pe câte 3-4 nivele peste tot. Biroul de informații turistice vă oferă o hartă atât de clară încât și tu te descurci să o citești. Tarabele cu suveniruri au un pitoresc și o eleganță pe care, din păcate, la noi în stațiunile montane nu le găsești. Nu sunt pline de kitsch-urile și chinezăriile de la noi. Toate sunt strict reprezentative pentru Chamonix.
Deși nu ne mai recunoaștem a fi francofoni (nu e trendy-frendy), nu e greu de găsit la tot pasul câte ceva ce ne leagă de Franța… De exemplu, SNCF logo – ul căilor ferate franceze, care tronează deasupra gării de la Chamonix. Dar nu orice gară…gara din care pleacă și în care sosește trenul care circulă pe cremaliere din 1909. Un afiș te anunță cu mândrie ca trenul împlinește 110 ani. Tu te gândești la mocănița de pe Valea Zânelor care nu mai circulă pentru că nu există mecanic, la planul înclinat care este în cea mai dezolantă paragină și te întrebi cum naiba de le-a venit francezilor ideea de a păstra trenul, dar să electrifice traseul pentru a-i crește randamentul.
Dar îți amintești că ești în concediu și lași întrebările acestea pe mai târziu.

Mer de Glase

Drumul este fascinant, dar răul tău de înălțime nu se simte tocmai confortabil când privește hăul pe marginea căruia circulă trenul.
Trenul urcă până la 1913 m. Cobori în micuța gară și ți se deschide în față o panoramă care îți taie respirația. Alpii francezi în toată splendoarea lor și locul ghețarului Mer de Glace. Din păcate, nu zărești nici urmă de ghețar. În doi ani acesta s-a topit fără urmă. Îți iei inima în dinți și te aproprii de parapetul platformei construite la altitudinea de 1913 m. Zărești intrările câtorva peșteri, printre care și renumita peșteră de gheață. Ca să ajungi la ea trebuie să cobori cu o telecabină care îți dă frisoane, după care începi coborârea pe traseul nesfârșit de scări până la peșteră. Nu reușești. Dacă ți-ai învins frica de telecabină și frica de înălțimi până la prima platformă de odihnă și repaus, când vezi hăul care se deschide sub tine…renunți. Este clar că va trebui să faci ceva cu teama asta. Strângi din dinți și te întorci pe platforma de la 1913 m unde savurezi o înghețată (în paranteză fie spus, mult mai ieftină decât cea de pe Otopeni) de ciocolată evitând să privești în jos la hăul ce se vede printre scândurile platformei.
Îți cauți consolarea în magazinul de suveniruri. O găsești ușor și umpli o altă sacoșă pe lângă cea cu ciocolată de ieri. Copiii îți dăruiesc o monedă de colecție cu Mer de Glace.
Coborârea cu trenul te remontează și te pregătește pentru următoarea etapă a excursiei: Geneva cu a sa Jonction despre care tu nu știi ce este și copiii refuză să te lămurească, aruncând bine-știutul „o să vezi tu”.

Geneva, mereu surprinzătoare

Geneva este frumoasă, privești clădirile tradiționale impecabil întreținute și ajungeți la un parc. Este un parc să zicem zoologic, dar cu rol educativ. Adică este destinat copiilor care habar nu au cum arată în realitate un iepure, o rață sau o capră. Animale și păsările sunt 80% domestice și trăiesc aproape libere. Animalele pot ieși din țarcuri, pot fi mângâiate. Dintre animalele sălbatice sunt câteva veverițe de Himalaya vesele și jucăușe, un mistreț, niște capre de munte care aduc a capre negre, marmote și niște căprioare. Nu pare mare lucru, dar era plin de părinți cu copii. Mulți erau fascinați de voliera cu peruși și de păunii care se plimbă prin grădină după “pohta” inimii. Asiști la un “love story” păunesc cu final dramatic.
Pe scurt…. Un păun își etala impozanta coadă în fața unei păunițe pe care o cam durea în cot. Un alt păun, departe de a fi impresionant ca macho păunul amintit a crezut că e momentul să se dea la domniță. Am crezut că macho va sări la bătaie, dar ași…. L-a privit cu dispreț și i-a întors spatele. Din senin petendentul la grații a fost atacat de un alt păun de aceeași talie cu el. A început un duel care s-a mutat de pe pajiște pe alee și s-a sfârșit într-un pom spre care macho a privit cu dispreț. Domnița, ca toate domnițele cu fițe s-a frecat de frumosul macho, fără să aprecieze efortul celor doi combatanți.
Desigur, deși îți place ceea ce vezi tu aștepți să vezi La Jonction, indiferent ce ar fi aia.

La Jonction

Adevărul că a meritat toată așteptarea și suspansul. La Jonction este locul în care se întâlnesc râurile Rhône și Arne. Cele două râuri au culori diferite și întâlnirea dintre ele este un joc unic, plin de farmec. Privești fascinată fenomenul de pe podul situat strategic tocmai pentru a putea fi văzut mai bine.
Isteți tare elvețienii aștia. Valorifică din punct de vedere turistic, fiecare locșor. Sunt atât de mândri de identitatea lor națională, încât la fiecare pas se simte această mândrie.
E drept că pentru a facilita accesul la toate obiectivele pe care vor să le arate lumii au creat o rețea de drumuri în majoritate autostrăzi și o rețea de căi ferate cu trenuri rapide și ultrarapide de invidiat.
Te despărți cu greu de Geneva, dar știi că fiecare zi va fi o nouă provocare, o nouă filă din aventura ta elvețiană
Distribuie acest articol Oficial Media
Share