Regele Ferdinand la HUNEDOARA

Se știe că una dintre pasiunile Regelui Ferdinand- ÎNTREGITORUL  era să-și  conducă singur automobilul  și  ori de câte ori avea ocazia , pleca în țară însoțit de un intendent sau doi. Sunt consemnate în istorie astfel de vizite și, mai jos, redăm vizita MAJESTĂȚII SALE LA  Hunedoara. 

” Plănuisem ca din Hateg să ne continuăm călătoria spre Hunedoara pentru a vizita castelul şi Uzina metalurgică. Când automobilul Majestăţii Sale a oprit o clipă, pentru a găsi ieşirea spre nord-est, iar prefectul s-a apropiat şi a opinat că celălalt drum, care duce spre est şi apoi de-a lungul văii Streiului, ar fi mai bun, regele i-a răspuns în maniera sa amicală şi senină: „Da, da, cred, dar aş vrea să vă văd şi drumurile mai proaste”, după care a pornit spre nord pe drumul nemarcat de patrulele de poliție către Hunedoara, consemna prefectul Hundoarei.

Regele a condus el însuşi. Drumul urca, urmând nenumăratele serpentine de la cota 538 până la Silvaşu de Jos. Şoseaua continua prin păduri şi de-a lungul unor păduri, până când, după o scurtă coborâre, aproape pe neaşteptate,  s-a văzut  localitatea Hunedoara şi vechiul său castel.

Chiar şi intrarea în oraş prevestea o primire festivă, căci pretutindeni se vedeau oameni îmbrăcați sărbătoreşte, îndreptându-se spre centrul localității. Piața oraşului era împodobită cu ghirlande din flori şi frunze, steaguri şi covoare în fața caselor şi pe străzi, iar o uriașă mulțime de oameni din localitate şi din imprejurimi, cu conducerea uzinei in frunte, aclamau suveranul prin urale entuziaste.
Hunedoara este o localitate mare, cu circa 5000 locuitori. În jurul uriaşelor uzine metalurgice, se înşiră alături de clădirile mai mari aparținānd administrației uzinei case particulare drăguțe, cele mai multe inconjurate de grădini, pline de flori. Potrivit unui document din anul 1458 păstrat aici, biserica greco catolică a fost construită pe timpul Huniazilor, în timp ce biserica reformată datează încă de pe vremea lui Gabriel Bethlen. Populația locală, ocupată înainte cu meşteşugurile, lucrează acum în mine, în metalurgie şi agricultură, ceea ce a făcut să crească brusc bunăstarea. E drept că şi aici se resimte presiunea crizei economice, în ciuda faptului că topitoriile şi furnalele înalte lucrează cu foc nestins zi şi noapte aidoma unor vulcani. Dar punctul de atracție al oraşului il constituie impunătoarea cetate, A fost construită la confluența pâraielor de munte Cema şi Zlaşti, cu albiile lor săpate adânc în rocă, pe un bloc masiv de stâncă, unde odinioară se afla o fortăreață romană. Înconjurată din trei părți de torente cu albii ca nişte canioane, cetatea pare un castel pe prezintă acum în frumusețea ei sublimă, numārându-se printre cele mai remarcabile monumente ale vechii Ungarii.

Unica intrare în cetate este o poartă aflată la baza turnului care uneşte cele două aripi ale cetății, iar pe vremuri legătura cu malul stâng al torentului o făcea un pod mobil, acum unul fixat şi stabil. De la poartă se ajunge direct în curtea cetății, de acolo, la dreapta, in sala cavalerilor de la parterul aripii construite de Ioan de Hunedoara.
Sala este susținută de cinci coloane octogonale din marmură roşie. Pe un stâlp se află o inscripție în limba latină din care rezultă că această parte a cetății a fost construită de Ioan de Hunedoara in anul 1452.
După vizitarea cetății, al cărei istoric a format subiectul unei scurte prezentāri, era deja destul de târziu. A sosit ora prânzului şi Majestatea Sa împreună cu însoțitorii săi, cei doi prinți moştenitori, şi înalții oaspeți, dând curs invitației direcțiunii uzinei, s-au aşezat masă, la care a participat și suita mai restrânsă a Înălțimilor Lor. În timpul mesei, de un gust desăvârşit şi aranjată cu competenta extremă, vădind preocuparea atentă a directiunii uzinei, a fost rostit un toast in cinstea Majestăţii Sale şi a înalților săi oaspeți, care i-a entuziasmat pe toți cei prezenți.
După masă, distinsele personalități au pornit să viziteze, conduşi de domnii din Direcțiune, impunătoarele furnale şi topitorii, dotate cu cele mai moderne mijloace şi maşini. Întrucât prezentarea tuturor depozitelor şi atelierelor mai mici, care au o legătură mai mică sau mai mare cu uzina hunedoreană, ar necesita prea mult timp si spatiu, voi adăuga aici doar în linii mari că principalele zăcāminte de fier se află la Ghelar, Arānieş, Vadu Dobrii, Alun și Răcăștia, conținånd intre 44 şi 46% fier, şi sunt transportate la cuptoarele inalte de la Hunedoara pe o linie ferată pentru materiale cu o lungime de 16 km. În ce priveşte uzina metalurgică propriu-zisă, ar mai fi de menționat pe scurt că a fost pusă in functiune de către statul ungar in anul 1884 ca de atunci a cunoscut o continua dezvoltare. Cele cinci puternice cuptoare înalte furnizează zilnic 395 tone de fontă, ceea ce reprezintă o producție anuala de 142 000 tone. După ce a vizitat cu cea mai mare atenție uriaşele instalații, Majestatea Sa şi-a luat rămas bun de la domnii din conducere exprimându-le mulțumiri în cuvinte calde si pline de recunoștință.”

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media