43, 246 milioane de lei pentru închiderea minelor Lonea și Lupeni….și, totuși, ce punem în locul minelor care se închid?

În timp ce toată Europa se reorientează spre cărbune, pentru a atenua criza de energie provocată de sancțiunile impuse Rusiei, autoritățile din România par încremenite.   La propunerea Ministerului Energiei , guvernul a  aprobat în ședința din 18 martie închiderea minelor neperfomante,  așa cum s-a convenit cu cei de la Comisia Europeană.

HG-70 inchidere mine

Companiile europene de utilităţi devin din ce în ce mai dependente de cărbune pentru energie în condiţiile în care regiunea încearcă să-şi reducă dependenţa de gazele ruseşti, scrie Bloomberg.

Chiar şi cu preţurile celui mai murdar combustibil fosil în creştere puternică, este mai ieftin pentru centralele energetice să ardă cărbune decât gaze pentru a produce electricitate. După ce Guvernul a anunțat că va redeschide capacități pe cărbune, nimic nu s-a mișcat. În fapt, singurul plus de energie din cărbune rămas în picioare ar fi cel de la CE Oltenia, de 300 de MW, care nu înseamnă nimic pentru sistem, dar nici acolo nu s-a început nimic. În  absența unei Strategii naționale în energie, viabilă,  să impui renunțarea la sectorul carbonifer, înseamnă să adîncești cu premeditare o criză economică și socială.

Complexul Energetic Hunedoara va primi un ajutor de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive (Lonea și Lupeni) în cuantum de 43,246 milioane lei pentru anul 2022, care se suportă integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Energiei, potrivit unei Hotărâri, adoptate  de Guvern. Ajutorul de stat se acordă pentru acoperirea costurilor excepționale ale unităților intrate în proces de închidere definitivă, costuri care nu sunt legate de producția curentă. Astfel, banii vor fi folosiți pentru acordarea plăților compensatorii acordate angajaților, reconversia profesională, reabilitarea fostelor exploatări miniere, precum și pentru recultivarea suprafețelor.

Aceste măsuri de sprijin se acordă până în anul 2024 și au fost notificate și autorizate de Comisia Europeană prin Decizia nr. C (2016) 7.719/final, modificată și completată de Decizia nr. C(2018) 1001/final privind închiderea minelor de cărbune necompetitive din România.
Totodată, nerespectarea de către Societatea Complexul Energetic Hunedoara a condițiilor incluse în Decizia Comisiei Europene, precum și a oricăror obligații asumate în vederea obținerii ajutorului de stat, va determina aplicarea de către Ministerul Energiei a măsurilor necesare în vederea recuperării ajutorului de stat. Prin urmare, ajutorul de stat se acordă cu respectarea prevederilor comunitare legale în domeniu, direct aplicabile României, în calitatea sa de stat membru UE. Minele subterane din Valea Jiului nu mai pot fi redeschise niciodată, așa a fost făcut planul, UE nu a acceptat conservarea lor, așa cum a fost făcută în anumite perioade când activitatea lor a încetat. Caz închis. Închiderea minelor necompetitive se poate face în condiţiile stipulate prin licenţa de exploatare şi cu respectarea Legii minelor nr.85/2003 şi în baza Deciziei CE 787/2010/UE. Și totuși, închiderea minelor fără epuizarea rezervelor pregătite (estimată la 1,6 ani) poate conduce la compromiterea rezervelor de cărbune rămase neexploatate şi la distrugerea pilierilor de siguranţă pentru perimetrele locuite, datorită inundării necontrolate a spaţiului exploatat şi a riscului de autoaprindere a zăcământului.  Iar în documentul oficial al Comisiei Europene se precizează că “producția de cărbune de la mina Lupeni trebuia oprită la data de 30 septembrie 2017”. Iar acum, suntem în 2022.

Pentru neînchiderea minelor din Valea Jiului au militat dintotdeauna parlamentarii hunedoreni, senatorul PSD Cristian Resmeriţă afirmând încă din 2017 că: Am spus că nu voi fi de acord ca mina Lupeni să fie închisă. Am plecat din poziţia de primar al municipiului Lupeni, unde mă descurcam destul de bine, pe poziţia de senator la Bucureşti din partea PSD, pentru ca exploatările miniere Lupeni şi Lonea să nu se închidă. Săptămâna trecută guvernul a aprobat HG nr 25/ 2017 prin care se aprobă ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune”.    

 

”Solicitarea de modificare a deciziei vizează introducerea în programul de închidere a încă două mine de huilă necompetitive, Lupeni şi Lonea, din cadrul CEH şi reactualizarea unor elemente din cadrul Planului de închidere şi a schemei de ajutor de stat de care beneficiază SNIMVJ. Comisia Europeană a autorizat în data de 24 noiembrie 2016 sprijinul în valoare de 447, 8 milioane Ron acordat de România pentru închiderea unor mine de cărbune necompetitive. Din evaluarea Comisiei a reieşit  că, în conformitate cu decizia consiliului, ajutorul vizează facilitarea procesului de închidere, urmând ca un sprijin în valoare totală de 233,7 milioane Ron, aproximativ 52 de milioane de euro să fie acordat lucrătorilor care-şi vor pierde locurile de muncă,  ca urmare a închiderii minelor”, se arată în răspunsul pe care l-a primit din partea Ministerului Energiei, senatorul hunedorean.

Liderii de sindicat au fost de acord cu închiderea minelor

Alertaţi de solicitarea Comisiei Europene a unui plan de restructurare, în cazul lipsei acestuia, minele urmând a se închide, minerii au început protestele spontane, în anul 2015. În urma protestelor „spontane” ale minerilor, cu Păduraru de la Lonea legat cu lanţuri de TR4 de poarta minei şi scandări de genul „nu închideţi minele că vă rupem oasele”, liderul minerilor, Bebe Nica a semnat cu ministrul Energiei, de atunci,  Andrei Gerea, un „protocol istoric” pentru închiderea minelor din Complexul Energetic Hunedoara. Aceasta a fost înţelegerea dintre ministrul Gerea şi Bebe Nica pentru menţinerea lui Constantin Jujan în funcţia de director general şi obținerii  facilităţilor pentru liderii de sindicat de la Muntele, semnatari în coautorat al protocolului de închidere a minelor. După cum se ştie, conform CCM-ului istoric, Bebe Nica şi ciracii săi au beneficiat de avantaje şi facilităţi, la care nici măcar Miron Cozma nu a visat.  Iar, semnarea acelui  protocol a reprezentat, actul  oficial de închidere a minelor din Complexul Energetic şi un act de trădare faţă de Valea Jiului.  Şi asta,  în timp ce complexul se prăbuşea,  până a ajuns la insolvenţă, minerii lucrând în condiţii mizerabile, pentru a da ţării cât mai mult cărbune şi pentru a-şi asigura un amărât de salariu. Vocile minerilor care acuzau lipsa materialelor au fost astupate prin intimidare sau prin asigurarea unui loc de muncă mai ”călduţ”. Doar câte un eveniment nefericit aducea în atenţia opiniei publice situaţia grea prin care trece mineritul Văii Jiului şi această zonă mult hulită şi acum de unii, care ne vor să fim doar o ”masă” de manevră şi  bazin electoral.  Schimbarea lui Mihael Melczer aducea  în 2017,  din nou la conducerea Complexului Energetic Hunedoara gaşca de demolatori care a adus firma în insolvenţă. Dumitru Fornea, secretar general al Confederaţiei Sindicale Naţionale Meridian, la care sunt afiliate multe dintre organizaţiile sindicale din Valea Jiului şi din bazinul de exploatare a lignitului din Oltenia, a declarat  că: „Comisia Europeană ne cere un orizont clar privind exploatarea cărbunelui în Valea Jiului. Mai bine ne-ar spune o dată de închidere a minelor. Germania are fixat anul 2038, Grecia – anul 2024, Spania le-a închis anul trecut, iar despre Polonia ştiu că se discuta ca termenul limită să fie 2050. Semnalele sunt din ce în ce mai proaste de la Bruxelles şi trebuie să avem o dată care să fie asumată de Guvern, de organizaţiile sindicale şi de patronat. Probabil că ar trebui să avem ca orizont anul 2038, care trebuie să fie un orizont de închidere şi de punere în siguranţă a infrastructurii din Valea Jiului, unde lungimea galeriilor acoperă distanţa până în Bucureşti. S-ar putea ca, din motive economice, să nu ajungem până în 2038, dar trebuie să conservăm exploatările de cărbune, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Texas…”.

Peste 30.000 de locuitori au părăsit Valea Jiului, după 1990, adică peste 20% din populație. Pensionarii sunt, astăzi, majoritari, iar tinerii au părăsit și continuă să plece din zonă, iar din cei 50.000 de mineri câți lucrau înainte de 1989, astăzi, mai sunt angajați puțin peste 2.500.

Șomajul a crescut continuu pentru că, din cele 15 mine și cariere care erau deschise odinioară, acum se mai extrage huilă din doar patru  exploatații. Două dintre ele, Lonea și Lupeni, sunt într-un program de închidere, iar în data de 18 martie, guvernul a alocat banii necesari, ca ajutor de stat.Între timp, România a ajuns să importe energie.

”Și, totuși, ce punem în locul minelor care se închid?  Viitorul mineritului depinde de strategia energetică a României.  În mod normal ar fi trebuit să existe măsuri de retehnologizare a minelor,  pentru menținerea cel puțin până în 2030 mineritul sau chiar 2050, așa cum a facut Polonia. Dar, noi nu am făcut decât să le închidem pe cele din Valea Jiului ”,  s-a întrebat și europarlamentarul umanist Maria Grapini.

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share