Festivalul Internațional Timișoara Muzicală, ediția XLVI, la Filarmonica Banatul Timișoara

În 2020, din cauza pandemiei, Festivalul „Timişoara Muzicală” nu s-a ţinut, iar anul trecut, din aceeaşi cauză, el a fost amânat pentru perioada 1 octombrie — 7 noiembrie. Odată cu depășirea momentelor critice ale acestei pandemii, Festivalul Internațional Timișoara Muzicală revine la locul său obişnuit — în primăvară-vară, cu desfășurarea celei de-a 46-a ediţii din perioada 6 mai – 3 iunie.

Concertul simfonic inaugural, din 6 mai, va fi condus de maestrul Mykola Diadiura, de origine ucraineană.

În program:
Melodia in la minor de Myroslav Skoryk;
Concertul pentru clarinet şi orchestră nr.2 în mi bemol major de Carl Maria von Weber;
Simfonia a III-a în mi bemol major op.55 „Eroica” de Ludwig van Beethoven.

La început vom asculta în primă audiţie pe scena Capitol, Melodia în la minor compusă în 1982 de către Myroslav Mihailovici Skoryk, un compozitor ucrainean. S-a stins din viaţă acum doi ani, la vârsta de 82 de ani. În general, creaţia sa deşi se caracterizează prin contemporaneitate, totuşi foloseşte mijloace de comunicare muzicală tradiţionale din Germania, Ţara Galilor, Anglia şi a ţărilor din Europa de Est. A studiat la Conservatorul din Lvov, azi Lviv.

Carl Maria Friedrich Ernst von Weber, numele întreg, a fost unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului timpuriu. A fost un pianist de renume, compozitor şi cel mai bun dirijor al acelei perioade. Operele sale introduc în muzică supranaturalul şi exoticul, chiar dacă din cauza libretelor imposibile nu au fost prea des reprezentate. Weber era slab, bonăvicios şi din cauza unei malformaţii congenitale a şchiopătat toată viaţa, scurtă de altfel. A fost bolnav de tuberculoză, trăind doar 40 de ani.
Totuşi, în această scurtă perioadă a contribuit foarte mult la dezvoltarea muzicii. În 1811, a ajuns la München, unde l-a cunoscut pe Heinrich Bärmann, un clarinetist virtuoz, pentru care compus toate concertele pentru clarinet, un concertino şi un cvintet. Mai puţin Marele duo concertant. Weber a fost un foarte bun cunoscător al clarinetului, dovadă că lucrările de acest gen sunt şi azi aşteptate de public. Dacă primul său concert, cel în fa minor, este mai dramatic, cel pe care-l vom asculta este mai liric, mai luminos.
Este structurat în trei părţi, precum sunt în mod obişnuit lucrările concertante. Allegro, Romanze — Andante con moto şi Alla Pollaca.
Solistă va fi clarinetista Denitsa Laffchieva.

Se poate spune că Simfonia a III-a este un punct de cotitură în istoria muzicii şi că, de la naşterea ei, muzica nu a mai fost niciodată aceeaşi. Abia atunci muzica a intrat în secolul XIX. Beethoven era pe atunci în culmea depresiei, din cauza pierderii iremediabile a auzului, o infirmitate cu care refuza să se împace. Până la această creaţie el era un continuator al lui Haydn și Mozart, desigur în noi dimensiuni, mai furtunos, dar totuşi cu rădăcini în secolul XVIII. Reamintim pe scurt istoria ei – a început să lucreze la simfonie în 1803 având intenţia să o dedice lui Napoleon Bonaparte, dar când acesta s-a proclamat împărat, ideile democrate ale lui Beethoven nu s-au împăcat cu atare decizie şi a rupt pagina de titlu cu dedicaţia.
Astfel, a primit titlul de „Eroica”, fiind interpretată prima dată la 7 aprilie 1805 la Teatrul din Viena. Era cea mai lungă simfonie până în acel moment, aproximativ 50 minute fără repetiţiile unor fragmente. Era şi foarte grea pentru orchestranţi, fapt care a dus probabil la unele nereuşite în interpretare şi de aici şi voci critice. Ascultătorii educaţi şi-au dat seama că se află în faţa unei lucrări deosebite. Criticii erau confuzi şi îngrijoraţi, dar care lucrare de excepţie în literatura muzicală nu a păţit la fel, la prima audiţie?

Avancronica este semnată Mircea Tătaru.

Prețul biletelor și programul casieriei pot fi consultate aici:

Homepageme

Distribuie acest articol Oficial Media
Share