Legenda piramidei Stogului și comorilor îngropate în ea

Împătimiților de mistere și istorie le propun a cerceta un subiect interesant, care se bazează pe legendele locale, transmise prin viu grai în Oltenia de sub munte. Tainele le sunt dezvăluite numai inițiaților și credincioșilor, care, cred în istorii ce se pierd în negura timpului și care, devin gardienii acelor tărâmuri de mistere. 

 Dealul Stogul  se înalță între râurile Bistrița și Costești și arată ca o piramidă sau ca un con vulcanic. Localnicii mai practici i-au dat numele Stog, asemuindu-l la înfățișare cu un stog de fân. Aia din vechime desigur, că stogului de fân acum pe aici i se zice claie, plastă sau pală, în funcție de mărime, de la mare la mic sau prepeleag dacă are și un suport din lemn. Dar,  cum spuneam, numai inițiații au acces la puținele informații despre tainele Stogului, iar la comoară au avut acces numai extrem de puține personalități ale românilor și numai foarte limitat, oricât au încercat apoi asta și alții. Cel pentru care tainele comorii s-au deschis cel mai mult a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu, cel care și-a construit necropola peste deal de Stog, la Horezu, unde ansamblul mănăstiresc în formă de cruce, cu câte o biserică în fiecare punct cardinal are o semnificație de taină. Averea lui uriașă a atras însă atenția otomanilor, care l-au torturat și omorât în 1714, împreună cu băieții săi, pentru a afla unde e ascunsă uriașa comoară. De asta și mormântul lui e acum gol la Horezu, pentru a ține departe de comoară pe cei care prin îndeplinirea dorinței domnitorului ar mai pune o piesă la deslușirea misterului comorii. Înaintea lui, paznicul tainelor, dar cu acces mult mai limitat asupra comorii, a fost Matei Basarab, care are necropola la mănăstirea Arnota, locul de unde se veghează și azi asupra Stogului și comorilor lui. Tot apărători ai tainelor au fost și banul Barbu Craiovescu în secolul al XV-lea, care însă nu a putut rezista forțelor reptiliene ale lui Mihnea Vodă, care a distrus din temelii mănăstirea Bistrița în 1509. Dar Neagoe Basarab a reconstruit-o în 1519,  iar forțele oculte au fost contracarate prin aducerea la mănăstire, tocmai din Asia Mică, a moaștelor sfântului Grigore Decapolitul. Un rol crucial în victoria binelui a jucat-o peștera de la Bistrița și cele două biserici rupestre, loc de taină care e înțeles numai de către inițiați. Sunt cunoscute legendele cumpărării moaștelor, când prețul a fost tocmit la greutatea lor în aur iar moaștele s-au făcut ușoare ca fulgul pentru că doreau să ajungă la Bistrița, precum și cele ale ușurării lor când erau urcate la peșteră în timpul atacurilor reptiliene. Din păcate aici, în ultima sută de ani reptilienii au cucerit peștera, permițând scrijelirea groaznică a picturilor bisericilor și împiedicând apoi, până în prezent, toate eforturile și încercările de restaurare a lor din partea bisericii și autorităților. Degeaba Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei au încercat în secolul al XIX-lea să redea puterea locului, nici ei nu au reușit decât la mănăstire, nu și în peșteră. Au crescut însă beneficiile sociale și culturale aduse de mănăstire, continuate și în perioada regatului.

Dar cine și când au construit piramida Stogului?

Fiindcă e evident pentru oricine că nu are o formă naturală, ci e făcută de mâna omului. Ei bine aici sunt mai multe teorii, tocmai pentru că accesul la informații este limitat.

Prima teorie plauzibilă este că ele au fost construite în Hallstatt-ul târziu (cca 650-450 î. Hr.), de către strămoșii misterioși ai dacilor din cultura Ferigile, odată cu cei 150 tumuli de incinerație descoperiți în vatra satului Costești, care erau miniaturi identice ale Stogului. Săpăturile arheologice din epoca comunistă le-a șters de pe fața pământului, tocmai pentru a ascunde această evidență. Când au năvălit romanii în Dacia, noroc că dacii au fost inspirați să-i îndrume eronat pe romani spre un alt Costești, în Hunedoara și să-i păcălească dându-le comoara de la Sarmisegetuza și minele de la Alburnus Maior, păstrând astfel ascunsă taina comorilor din Stog, incomparabil mai mari decât acele mărunțișuri.

A doua teorie este mai șubredă, dar plauzibilă, pornind de la forma piramidei, dezvăluită prin ultimele scanări geofizice: este între cea a piramidelor egiptene și cea a celor maiașe, și unele și altele, despărțite de secole și ocean, fiind adăposturile unor uriașe comori. Se pare că strămoșii dacilor și apoi dacii liberi, aici la Costești i-ar fi inițiat pe egipteni, respectiv pe maiași în taina construcției unor astfel de edificii.

A treia teorie spune că piramida are origini extraterestre, fiind chiar nava mamă, îngropată, care a colonizat Terra cu primii oameni, aceștia răspândindu-se apoi de aici pe toată planeta. De pietrele ciudate de la Costești, trovanții, toată lumea știe și nu mai e niciun secret pentru nimeni deja că ele cresc după fiecare ploaie și noaptea se mișcă singure mânate de forțe neștiute. Ce e mai puțin cunoscut însă, e că analizele sedimentologice și ecografiile au dezvălui că ele sunt de fapt ouăle ființelor extraterestre care au adus primii oameni pentru colonizare pe Terra, care își caută locul, forma și condițiile perfecte pentru a putea ecloza. La ce ne putem aștepta atunci, vor fi prietenoase sau se vor hrăni cu noi, asta nimeni nu știe încă. În ce constă însă comoara mult râvnită îngropată în tainele piramidei Stogului? Unii de prin zonă zic că e aur, alții că ar fi uraniu. Localnicii, mulți dintre ei descendenți direcți ai primilor oameni, ai dacilor liberi și ai păstrătorii tainelor împotriva reptilienilor, sigur știu ei câte ceva. Studiile geologilor, care însă țin ascuns cu strășnicie marele secret, spun că e vorba de fapt de aur coloidal, mult mai radioactiv decât uraniul, de origine necunoscută în partea asta de Univers. În zonă totul e învăluit în mister și e greu să-ți dai seama cine e de partea binelui și cine e reptilian sub acoperire,  care încearcă să pună mâna pe tainele comorii. De exemplu în Costești e un loc încărcat de energie, care a iluminat și iluminează periodic inițiați în cunoașterea tainelor. În comunism,  locul era mascat de o secție de îmbuteliat bere și sucuri, iar sucul ieșea din apă chioară,  iar berea oricâtă apă avea, tot era cea mai bună. Apoi a devenit sifonărie, condusă de un absolvent al Stanford University, fizician care a lucrat la NASA, care a reușit să descifreze parte din taine, le-a și transmis altor inițiați novici, dar a fost anihilat rapid, lumea crezând că e nebun. Acum acolo e o cofetărie de unde se emit în continuu cele mai adânci idei și soluții, care însă nu pot fi duse la îndeplinire din cauza forțelor oculte tot mai puternice în zonă. Nu întâmplător UNESCO a inclus Mănăstirea Horezu și ceramica de Horezu pe lista patrimoniului UNESCO și acum se încearcă înființarea unui geoparc internațional UNESCO. Vor să pună mâna pe tainele locale și deci pe comoară. Puterea energetică a comorii e uriașă. Dacă s-ar face de exemplu un stadion de fotbal la poalele Stogului și s-ar face tunelul prin care ies fotbaliștii direct din versantul piramidei, s-ar crea o conexiune strânsă cu sistemul energetic planetar al tunelurilor de sub munți și una dintre echipele de fotbal locale ar câștiga sigur Champions League. Problema e că dealul și pădurile au reintrat în proprietatea Mănăstirii Arnota și în zonă a mai fost un conflict între fotbalul de la poarta Mănăstirii Bistrița. E numai un exemplu mărunt, dar e sigur că se poate ajunge ca la Costești să fie declarat oficial buricul Pământului. Era cât pe ce să pună mâna pe comoară comuniștii, reptilieni dovediți. Atunci s-a hotărât deschiderea unei cariere care să dezgroape comoara ascunsă. Noroc că li s-a distras atenția asupra altui loc și au fost atrași trei  km mai la nord, în muntele Arnota. Acolo, lângă mănăstirea care ascunde tainele cu energia ei pozitivă, se sapă în zadar de 70 de ani. Astfel,  Stogu a scăpat neatins și comorile lui rămân ascunse și se dezvăluie când și când,  numai adevăraților inițiați.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media