Valori comune, patrimoniu comun, responsabilitate împărtășită - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Valori comune, patrimoniu comun, responsabilitate împărtășită

18 Aprilie  a fost  Ziua Mondială a Monumentelor şi Siturilor, zi convenită de în 1983 cu scopul de a atrage interesul publicului pentru protejarea patrimoniului arhitectural.
Tema Zilei Mondiale a Monumentelor şi Siturilor propusă în 2020 este “Valori comune, patrimoniu comun, responsabilitate împărtăşită”.
”În Munții Orăștiei își dorm somnul extern ruinele cetăților dacice. Astăzi, mai mult decât oricând, ne dorim să vă aducem, virtual, o bucată din Sarmizegetusa cea regească. Avem responsabilitatea de a proteja, conserva şi promova tezaur istoric şi cultural unic pe măsura valorii lui inestimabile. Situl arheologic rămâne închis pe întreaga durată a stării de urgentă. Sperăm să trecem cât mai curând peste această perioadă și să ne revedem la Sarmizegetusa Regia, ” se arată în mesajul celor care administrează situl hunedorean.

Mistere și iar… mistere

Strămoşii noştri daci, au fost un popor care au construit o civilizaţie importantă, iar capitala lor ascunde încă multe  mistere. Multe descoperiri s-au făcut şi prin anii 1990, imediat după revoluţie.

În 2001, generalul de divizie în retragere Vasile Dragomir declara pentru presă, că în zona Vârtoape, din Teleorman, pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, au fost descoperite 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de deasupra prin drumuri antice. Din aceste locuri porneşte un tunel care face legătura cu oraşul subteran din Sarmizegetusa.

Vreau să subliniez că în urma măsurătorilor noastre a rezultat că în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţii cu o vechime mai mare decât cele de la Sarmizegetusa”, declara la vremea respectivă generalul Vasile Dragomir.

Localnicii din Vârtoape nu sunt nici ei străini de aceste secrete subterane pe care dacii le-au ascuns atât de bine de-a lungul vremii. Aceste zvonuri ciudate i-au împins pe specialiştii de la BBC şi Discovery să scaneze întreaga zonă cu o tehnologie prin satelit. Nu se poate spune cu exactitate dacă echipele de cercetători au obţinut un rezultat pozitiv, dar este la îndemâna oricui să înţeleagă că misterul oraşelor subterane, cât şi cel al tunelelor care se întind pe distanţe impresionante se bazează nu doar pe legende, ci şi pe anumite descoperiri interesante. Iar brăţările dacice, kosonii sustraşi din zonă şi alte obiecte sustrase de vânătorii de comori confirmă aceste lucruri. Aşa zisul complex arheologic a fost  descoperit cu ajutorul unor aparate speciale de detectare a zidurilor şi obiectelor îngropate, sub Sarmisegetusa, cât şi sub celelalte cetăţi dacice deja cunoscute. Ansamblul uriaş este unul militaro-civil, cu mai multe nuclee, care se întinde pe o suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi. Oraşul subteran  ar ascunde incinte sacre, sanctuare tăiate din andezit, cetăţi din blocuri de calcar fasonate şi imbinate perfect, după tehnici necunoscute în prezent, precum şi podoabe din aur şi argint.

De la aceste incinte au fost construite mai multe tuneluri spre muntţi din apropiere.

Desi o parte dintre tuneluri s-au prăbuşit în timp, un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia. Specialiştii au realizat niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans într-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. Potrivit datelor din studiu, mega-aşezarea regilor daci este situată pe masivul Șureanu, munte care coboară către est, nord şi vest în Podişul Transilvaniei, între râurile Sebeş şi Strei. La început ne-am întrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii să poată ţine piept asaltului unei armate uriaşe, bine înzestrate, cum era cea a romanilor. Răspunsul l-am găsit la faţa locului: folosirea eficientă a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, în primul rând, la poalele muntelui, în nord şi vest, un zid de apărare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil în acea direcţie.

Fiecare terasă, cu lăţimi diferite, era aparată de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui aparat de un zid propriu. Întreaga zonă este acoperită de un păienjeniş de drumuri antice construite foarte interesant”, declara, unul dintre arheologii care a dorit sa rămână anonim.

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share