Vrem schimbare dar niciodată a noastră

Dintotdeauna oamenii au învățat din suferință. Din pacate, de-a lungul timpului, acesta a fost singurul instrument care le-a arătat ca ceea ce faceau până într-un anumit moment nu era tocmai cea mai bună opțiune sau cea care le aducea evoluția. Astăzi strigam din nou ”Vrem schimbare” în urma unei suferințe colective la care poate suntem vinovați cu toții pentru lipsa de implicare atunci când vine vorba de cel de lângă noi. Și aici mă refer la orice fel de implicare, fie ea de tip instituțional, relațional, dar și interuman.

Vom putea face schimbări reale atunci când ne vom ”trezi”, când ne vom da seama ca fiecare gând, gest, acțiune a noastră poate oricând răni sau ajuta pe cineva. Șocurile pe care întâmplarile negative din viața noastră ni le produc, nu sunt altceva decăt modul prin care Universul încearcă să ne provoace niște cutremure interioare pentru a ne trezi din adormire. Probabil ne-am întrebat mulți de ce a permis Dumnezeu această tragedie, la fel ca multe altele la nivel global.

Citeste si : Intr-o zi vei pleca si vei lua cu tine tot ce ai simtit

Personal cred ca Dumnezeu doar răspunde acțiunilor noastre. Legea cauzei și a efectului funcționează perfect. Nu poti planta semințe de război și să culegi pace. E o lege nescrisă a firii. Așa cum nu te poți aștepta să fii sănatos tun dacă tu faci abuzuri de organismul tău, sau nu poți avea relații armonioase cu cei din jur dacă nu permiți acest lucru. Iar acestea luate separat pot deveni subiecte pe marginea cărora să discutăm pagini în șir.

Am vrea alți conducători, am vrea ca ei să ne reprezinte cu onoare si demnitate, cu omenie, cu onestitate, cu profesionalism, cu toate calitățile necesare unui lider, se pune însă întrebarea dacă noi am născut acești lideri, noi ca societate. Unde îi ținem ascunși? Suntem naivi dacă vreodată am crezut că fiecare din cei care au trecut pe rând pe scaunul puterii nu au fost decât chipul și asemănarea noastră. Poate că am fost intenționat supuși unor tratamente de minimizare a reacțiilor, de inducere a unor stări de letargie, de nepăsare, de depresie, de ”n-ai ce să le faci, ca toți sunt la fel”, stare care s-a perpetuat și ne-a adus acum in 2015 într-un haos…nu știm. Dar acum încercăm să construim ceva nou, peste ceva vechi. E ca si cum ai face un etaj peste casa cea veche a bunicilor. Noi nu am mai construit nimic de la 89 încoace. Atunci am ales democrația, am ales libertatea și fiecare a fost liber așa cum a știut. Acum constatăm ca libertatea aceea a însemnat distrugere. Când un individ nu se poate regăsi în societatea în care trăiește, când valorile i-au fost ucise pe rând, când i-ai luat exemplele ce-l puteau duce spre evoluție și ai pus în locul lor niște piste false, acel individ moare sau devine o legumă de care te poți folosi așa cum vrei. Eu cred în evoluție si voi crede mereu, cred că acest pămănt va cunoaște o Epoca de aur, însă pentru acest lucru este nevoie ca fiecare dintre noi să facă pași, cât de mici. Nu ne putem schimba peste noapte, asta-i clar, însă ne putem angrena cu voință într-un proces care să ne aducă schimbările pe care ni le dorim.

Să nu ne imaginăm vreodată ca va veni președintele sau prim-ministrul să ne învețe lecțiile de omenie, de umanitate, de curățenie, de implicare, de muncă cinstită, de adevăr, de bunătate sau iubire, căci ei se nasc din noi. Noi suntem izvorul ce va oferi acestei societăți, adică tot nouă înșine ne vom da, tot ceea ce este mai bun, lideri, oameni de valoare si o societate (casă) sănătoasă. Câtă vreme vom mai avea conducători care nu ne fac cinste, înseamnă că noi înșine nu ne facem cinste prin ceea ce suntem ca oameni.
Să vrem schimbare, dar niciodată fără a noastră!

Oana Grigore

Citeste si:

Într-o zi vei pleca și vei lua cu tine tot ce ai simțit

De ce ne invadam unii pe altii?

DEFINIȚII: Normalitatea ca șablon, ucide!

Fă-ți curat în cap!