Published On: mie, Aug 20th, 2014

Razboiul lui Obama din Irak marcheaza intoarcerea la politica „Razboiului Global impotriva Terorii”

GRIND ADVENTURE
Barack Obama se regaseste din nou in pozitia de justitiar pe arena politica mondiala

Barack Obama se regaseste din nou in pozitia de justitiar pe arena politica mondiala. Sursa: Jewel Samad/AFP/Getty

Presedintele american si-a petrecut o buna parte a mandatului prezidential incercand sa articuleze politica initiata de predecesorul sau G.W. Bush, si anume „razboiul asupra terorii” (War on Terror Theory). Razboiul global asupra terorii a facut parte din campania lansata de presedintele Bush in urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Aceasta teorie avea, la acea vreme, sa duca la implementarea unor politici drastice impotriva terorismului mondial, episod ce a precedat unor campanii militare menite sa puna capat pentru totdeauna al-Qaeda-dei si altor organizatii militante de acelasi tip.

Acest termen a fost folosit pentru prima data pe 20 septembrie 2001, moment in care presedintele Bush a lansat politica ce avea sa ramana in istorie ca „Doctrina Bush”. SUA, state membre NATO, si nu numai, au ales sa-si manifeste adeziunea fata de aceasta politica, ce ar urma sa elimine orice tip de organizatie angajata in activitati teroriste.

Presedentia americana in frunte cu Obama a incercat sa evite folosirea acestui termen dar si a metodelor prin care se implementeaza o astfel de politica la nivel global. Pana acum ceva timp Casa Alba parea sa se gaseasca pe o pozitie de echilibru in ce priveste declaratiile asupra lumii islamice. Odata cu asasinarea conducatorului al-Qaeda apele s-au linistit, iar atentia lumii s-a deplasat de la Siria si Irak spre alte zone de interes. Aceasta pace aparenta nu a durat mult deoarece ISIS  – Statul Islamic al Irak-ului si al-Sham si-a inceput ofensiva in forta si prin forta. Daca nu se va interveni rapid in acele zone (Irak si Siria) – granitele pe care le stim azi in Orientul Mijlociu vor disparea, si odata cu ele si o serie de minoritati crestine, turkmene si yazidis, care daca nu se vor converti la islam vor fi pur si simplu trecute printr-un proces de purificare religioasa.

Reticenta cu care Casa Alba trateaza acesata chestiune este vazuta de mass media si opinia publica drept un punct de slabiciune din partea Americii. Obisnuiti fiind sa vedem forta cu care se schimba lucrurile in urma unei interventii americane, observam pasivi cum alte elemente disruptive fac „legea” prin utilizarea masiva a fortei impotriva populatiei civile. Sa nu intelegem prin asta faptul ca interventiile americane de pana acum au fost mai putin violente. Pentru a se atinge un scop sau altul, fie ca vorbim de salvarea unor populatii de la genocid sau eliberarea unor teritorii aflate sub ocupatie, SUA au recurs la mijloace de retaliere care au inclus bombardamente sau interventii armate in forta, fara a se mai face distinctie intre asupritori si asupriti. Acesta este se pare pretul unei paci durabile.

Odata cu declaratiile jihadistilor musulmani, care sub pretextul instaurarii pacii prin orice mijloace, pornesc campanii pe cont propriu impotriva „necredinciosilor” – SUA pornesc propria campanie impotriva terorismului global. ISIS este acum pe „lista neagra” a SUA si parte integranta a luptei impotriva terorismului de orice tip. In acest sens, trupe americane au inceput bombardarea catorva regiuni controlate de ISIS precum zona care inconjoara orasul strategic Mosul, baza militara din Sinjar, in apropiere de Irbil. Toate aceste masuri militare se traduc in fapt prin aceeasi politica pe care Obama a incercat inca de la inceputul mandatului sau de presedinte sa-i puna capat. Retragerea trupelor americane din Irak si Afganistan ar fi trebuit sa faca parte din campania americana de neinterventie in regiuni care se confrunta periodic cu miscari de violenta civila ori armata. Mai mult decat atat, presedentia Obama a vrut sa se distanteze de celelalte mandate prin aceea ca a incercat sa-si aduca militarii acasa si poate in timp sa ajunga sa practice o noua politica izolationista, de neinterventie.

In contextul neintreruptelor conflicte din Oorientul Apropiat si Mijlociu este greu de crezut ca SUA nu vor interveni. Razboiul global impotriva terorismului a fost lansat oficial la numai trei zile de la atacurile teroriste din 2001, printr-o rezolutie a Congresului american din 14 septembrie 2001, care declara razboi al-Qaeda si celor implicati in atacul din 11 septembrie.

In 2009, in urma uneia din principalele declaratii adresate in favoare administratiei Obama, John Brennan, unul din consilierii pe probleme de contra-terorism ai presedintelui Obama, si in prezent director al C.I.A. a precizat ca noua administratie nu mai considera acest conflict un razboi asupra terorismului, iar membrii al-Qaeda nu vor mai fi numiti „jihadisti”. Se pare ca Obama nu a avut nici o problema in a face uz de aceasta politica atunci cand a vrut sa intervina armat in Pakistan, Yemen sau Somalia, si in acelasi timp nu a avut nicio retinere in a cere Congresului sa revoce intentia de a interveni in alte regiuni, in care s-ar fi putut la fel de bine interveni.

Politica discretionara a Americii tine de interese politice, militare, economice si strategice greu de explicat. De ce se alege sa se intervina intr-o anumita regiune si se refuza interventia intr-o alta regiune? Ce face ca un anumit stat sa fie mai important decat altul in ce priveste o posibila interventie salvatoare? E greu de raspuns.

In aceasta luna se pare ca presiunea grupurilor de lobby care au cerut interventia armata a avut de castigat in detrimentul mijloacelor diplomatice de solutionare a crizei. Astfel ca, pentru prima data de la retragerea ultimelor trupe americane din Irak de la sfarsitul lui 2011, noi raiduri aerine au fost indreptate impotriva acestui stat care pare sa nu-si gaseasca pacea. Evenimentele care au urmat capturarii si uciderii lui Osama bin-Laden, precum campania de distrugere a celorlalti conducatori ai al-Qaeda din Pakistan, atacul asupra misiunii diplomatice si a C.I.A. americane din Benghazi, Libia din 11 septmbrie 2012, atacul cu bomba a fratilor Tsarnaev din timpul maratonului din Boston si mai noile atacuri asupra zonelor ocupate de ISIS – sunt parte a unei intregi liste de evenimente pe care Obama nu doreste sa le atribuie razboiului global impotriva terorismului. 

In 2008, secretarul de stat american si principalul rival al lui Obama din partea partidului democratic – Hillary Clinton – a precizat ca SUA are nevoie de o strategie bine definita impotriva diverselor manifestari ale terorismului, fie ca vorbim de evenimente izolate, fie ca vorbim de miscari teroriste care activeaza la nivel global. In urma unui interviu cu publicatia The Atlantic (August 2014) Hilary Clinton a mai precizat ca „grupurile jihadiste guverneaza teritorii; ele nu vor sta prea mult in acelasi loc, si asta datorita nevoii lor continue de a de extinde. Ratiunea de a fi a jihadistilor este indreptata intotdeauna asupra Occidetului, a acelor cruciati care cred ca pot instaura pacea. Cum pot fi stopate aceste grupuri? Ma gandesc la o politica de ingradire a acestor grupuri, intimidare si in ultima instanta infrangere”.

Toate aceste masuri au fost folosite in perioada Razboiului Rece in politica americana impotriva Rusiei comuniste. Diferenta este ca SUA nu mai dispun de aceleasi minti care sa puna in practica aceste teorii, iar Rusia nu este nici pe departe la fel de amenintatoare azi precum se dovedeste a fi lumea musulmana.

Mai multe detalii aici: http://www.thedailybeast.com/articles/2014/08/18/obama-s-war-in-iraq-marks-the-return-of-the-global-war-on-terror.html

Oana Stiff

 

 

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Pentru un corp sanatos