Cronicile de la Geneva – Francois Bonivard

În anii 1530 Francois Bonivard menționează în Enciclopedia Cronicile de la Geneva – s-au întâmplat lucruri abominabile împotriva pacienților. Medicii otrăveau oamenii cu praf din bubele bolnavilor sau ale decedaților de ciumă pentru a câștiga bani și averi.

Cronicile de la Geneva – Francois Bonivard a fost închis 4 ani în subteran

După ce i-a succedat unchiului său ca șef al priorității ecleziastice Sf. Victor, lângă Geneva, a început să se opună legiferărilor făcute de Carol al III-lea, duce de Savoia și de episcopul Genevei împotriva libertăților acelui oraș.

A fost închis de ducele la Grolée între 1519 și 1521, și-a pierdut prioratul și a devenit din ce în ce mai anti-Savoia. În 1528, sprijinit de orașul Geneva, a luat armele împotriva celor care îi acaparaseră veniturile ecleziastice ; în 1530, însă, a fost închis în castelul Chillon, unde a fost ținut în subteran din 1532 până când a fost eliberat în 1536.

François Bonivard (1493-1570) in Encyclopedia of the Medieval Chronicle Online

Atașăm pentru dumneavoastră cartea online iar referirile laperioada 1530 le gasiti in paginile 395-402. Descarcă PDF: Francois_Bonivard_1493_1570_in_Encyclope

Devenind protestant, Bonivard a obținut o pensie de la Geneva și a fost căsătorit de patru ori. În 1542 a început să-și alcătuiascăChroniques de Genève, o istorie a Genevei din cele mai vechi timpuri. Manuscrisul său a fost înaintat reformatorului Jean Calvin pentru corectare în 1551, dar nu a fost publicat până în 1831. El a scris și De l’ancienne et nouvelle police de Genève (1555; „Vechiul și Noul Guvern de la Geneva”).

Cronicile de la Geneva – Bunurile decedatului erau date spitalului

“Când ciuma bubonică a lovit Geneva în 1530, totul era gata. S-a deschis chiar și un spital întreg pentru victimele ciumei. Cu medici, paramedici și asistente. Comercianții contribuiau, magistratul dădea subventii în fiecare lună. Pacienții dădeau mereu bani și dacă unul dintre ei murea singur, toate bunurile lui erau date spitalului.

Dar apoi s-a întâmplat un dezastru: ciuma se stingea, în timp ce subvențiile depindeau de numărul de pacienți.

Medicii otrăveau pacienții pentru a crește mortalitatea

Nu se punea problema de bine și rău pentru personalul spitalului de la Geneva în 1530. Dacă ciuma produce bani, atunci ciuma este bună. Și apoi medicii s-au organizat.

La început, ei doar otrăveau pacienții pentru a crește statisticile mortalității, dar și-au dat seama rapid că statisticile nu trebuiau să fie doar despre mortalitate, ci despre mortalitatea prin ciumă.

Medicii tăiau și uscau bubele morților apoi împrăștiau praful ca să crească numărul bolnavilor

Așa că au început să taie furunculele din trupurile morților, să le usuce, să le macine într-un mojar și să le dea altor pacienți ca medicament. Apoi au început să sterge de praf haine, batiste și jartiere. Dar, cumva, ciuma a continuat să se diminueze. Aparent, bubele uscate nu au funcționat bine.

Medicii au mers în oraș și au răspândit pudră bubonică pe mânerele ușilor pe timp de noapte, selectând acele case de unde ar putea apoi profita. După cum a scris un martor ocular despre aceste evenimente, „aceasta a fost ascunsă de ceva vreme, dar diavolul este mai preocupat de creșterea numărului de păcate decât de a le ascunde”.

Prinși, medicii au fost pedepsiți crunt, asemănător cu crimele comise de ei

Pe scurt, unul dintre medici a devenit atât de obrăzător și de leneș încât a decis să nu rătăcească noaptea prin oraș, ci pur și simplu a aruncat în mulțime un mănunchi de praf în timpul zilei. Duhoarea s-a ridicat spre cer și una dintre fete, care dintr-o întâmplare norocoasă ieșise de curând din acel spital, a descoperit care era acel miros.
Doctorul a fost legat și pus în mâinile bune unor „meșteșugari” competenți. Aceștia au încercat să obțină cât mai multe informații de la el.

Execuția a durat însă câteva zile. Ingenioșii hipocrați erau legați de stâlpi în carute și cărați prin oraș. La fiecare intersecție, călăii au folosit clești încinși pentru a rupe bucăți de carne. Au fost apoi duși în piața publică, tăiați capul și sfartecati, iar bucatile in trup au fost duse în toate raioanele Genevei.

Singura excepție a fost fiul directorului spitalului, care nu a luat parte la proces, dar a scapat că știe să facă poțiuni și să pregătească pudra fără teamă de contaminare. El a fost pur și simplu decapitat „pentru a preveni răspândirea răului”.

Encyclopedia of the Medieval Chronicle – Bonivard Francois

Born in 1493 in Seyssel – died in 1570 in Geneva. Son of a noble Sabaudian family, he
studied grammar in Pinerolo and then law in Turin (under Claude de Seyssel) and in Freiburg im
Breisgau (under Ulrich Zasius). In 1514, he became prior of the Cluniac priory of Saint-Victor
(in the Geneva suburbs), but was constrained to renounce in 1519 due to his hostility to the duke
of Savoy. He tried to recover his benefice over many years, supported by the Genevan
municipality and by the Swiss cities of Bern and Fribourg.

In 1530, as a consequence of these
struggles, he was imprisoned in the Sabaudian castle of Chillon, and was delivered from captivity
by the Bernese only in 1536. His captivity inspired Lord Byron’s well-known romantic poem The
Prisoner of Chillon. A Fable (1816). Returning to Geneva, he became a bourgeois (1537) and
member of the ruling elite. Married four times, he spent most of his time writing chronicles and
political and moral treatises.

In 1542, the Genevan authorities asked Bonivard to write an official chronicle of the city in
order to have arguments for their legal fight against the duke of Savoy, who claimed sovereignty
over the city. A first version was completed in 1551, covering the history of Geneva from its
origins to 1530. The authorities were, however, dissatisfied with Bonivard’s work. The
Chroniques, which were also examined by Calvin, were considered to be badly written, and some
of Bonivard’s judgments about Berne and Fribourg were problematic and likely to cause political

problems. The manuscript was confiscated and its publication forbidden.

This first version,
known as the “Council’s manuscript”, is still preserved (Bibliothèque de Genève, ms. fr. 137) and
shows many corrections and additions by Bonivard’s own hand. In 1831, David Dunant
published a first edition which was marred by many mistakes. A second corrected edition, by
Gustave Revilliod, was printed in 1867.

Care va fi viitorul președinte al României

Românii din stradă au escaladat balconul ministerului – Proteste de proporții acum în București

Planta MIRACOL care a dispărut acum 2000 de ani, REDESCOPERITĂ de un cercetător turc

Gabor Mate: România e plină de munți, păduri, văi și lacuri. Duceți copiii acolo regulat!

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media