Doctor Menis Yousry: Cum ne putem ridica conștiința? Care este scopul vieții?

Doctor Menis Yousry: Cum ne putem ridica conștiința? Care este scopul vieții?

Menis Yousry, declarații din cadrul interviului realizat de Damian Drăghici:

Citește prima parte aici: Dr. Menis Yousry: „Primii doi ani de viață sunt critici. Suntem doar emoții”

„Cum ne putem ridica conștiința?

Sunt multe răspunsuri la această întrebare, dar singura cale pe care o folosesc și în seminare este faptul că toată lumea trebuia să lucreze în direcția în care află care îi sunt propriile ”apărări”. Trebuie să lucrezi cu o persoană cu o conștiință mai mare decât a ta, nu mai mică. Și cu mult lucru terapeutic. Multe seminarii, multe cursuri sunt făcute de oameni cu nivel scăzut de conștiință. Nu poți să crești mai mult decât persoana care încearcă să te ajute. Deci va trebui să mergi la persoana care este la un nivel mai avansat decât tine, ca un părinte.

Următorul pas este cel mai dificil dar este realizabil. Oamenii nu înțeleg asta până nu o repet de 500 de ori. Conștientizarea este tratamentul, pentru asta trebuie să vedem lucrurile, și să le înțelegem. Scopul ”apărării” este că nu ne place ceea ce se întâmplă. Vei avea nevoie de mult curaj, determinare, muncă și devotament.

Toată munca pe care o depun este să încerc să fac oamenii conștienți de ei.

Dar programarea pe care o avem este foarte dificilă. Cred că Einstein a spus ceva minunat: „Nu poți rezolva o problemă cu același creier care a format-o înainte”. Și nu se poate rezolva doar printr-o simplă conversație, ci printr-o atmosferă, un mediu anume, care te va lăsa să-ți vezi „apărarea” fără să te simți judecat sau rănit.

Persoanele nu trebuie să te judece, prezența lor te judecă. Când mediul are niște persoane iubitoare, te ajută să fii tu însuți. Din păcate nu este posibil pentru că jumătate din oameni judecă. Acel om trebuie să fie cu un nivel înalt de conștiință, înțelegere și compasiune.

In Angia, la un spital, îmi trimiteau oameni pentru terapie. De exemplu, oameni care au ucis, oameni care au abuzat copii..Iar momentul în care vedeam persoana și nu ceea ce au făcut, au început să se transforme. La fel și oamenii cu cancer. Tu nu mai vezi persoane, vezi doar cancerul. De ce? Pentru că ne este frică de noi însine. Sunt atât de speriat de cancer, încât atunci când văd o persoană cu cancer, o pierd din vedere, deci orice mișcare, orice cuvânt..Dar dacă tu vezi persoana ca și o persoană, poate să se vindece.

Dacă adopți sau faci un copil doar să fii părinte, atunci copilul ia responsabilitatea fericirii tale.

Oamenii mă întreabă care este scopul vieții. Le spun că nu e niciun scop.

Dacă ai avea un scop, ai deveni sclavul scopului vieții tale. Să ne imaginăm că ai atins scopul vieții tale, ce faci după? Ești de fapt un mort-viu pentru că nu mai ai un motiv pentru care să trăiești.

Viața nu are niciun scop. Scopul ei este să o trăiești, atâta tot. Viața este doar despre acest moment și nimic altceva. Am auzit acest lucru de un milion de ori, dar nu putem face asta, dar ne putem apropia din ce în ce mai mult dacă lucrăm cu noi înșine.

Oamenii vor spune, dar trebuie să merg la muncă, trebuie să merg în vacanță, trebuie să…Normal că trebuie să faci asta, dar nu vorbim despre asta. Ci despre prezent, despre emoție, cine suntem acum, în acest moment, împreună.

Meditația este cea mai mare problemă pe care o avem. Este un dezastru. Cum poți învăța oamenii să mediteze? Toate lucrurile trebuie să vină singure către tine.

Aveam 11-12 ani și veneam acasă de la școală. Și aveam foarte multe probleme cu familia. Multe lucruri au decurs greșit. Și eram consumat din cauza tuturor problemelor ce se întâmplau cu familia mea. M-am întors acasă, nu era nimeni, și dintr-o dată am avut o stare de șoc. Eram atât de tânăr și am realizat că nu există trecut. Unde este trecutul? Nicăieri. Și nu mi-am putut reveni după asta niciodată. Dar noi trăim constant în trecutul nostru. Dar ceea ce mă uimește cel mai mult este că nimeni nu mi-a spus asta, a venit ca o revelație. Iar când lucrurile se întâmplă așa este adevărata învățare.

Nu există trecut. Chiar m-am întrebat de ce avem amintiri, de ce suntem inconștienți. Eu nu cred că sunt amintiri în creierul nostru deloc. Cred că este un tipar. 

Dacă ceva a mers greșit și este foarte dureros pentru mine, voi folosi trecutul ca să nu-mi asum responsabilitatea pentru ce am de făcut. Trebuie să-mi asum răspunderea pentru ceea ce simt acum. Dacă doar ne plângem de trecutul nostru și că am fost dezavantajați, înseamnă că nu vrem să evoluăm, astfel încât acel lucru din trecut să nu mă mai scoată din prezent.

Când am mers din Anglia în Egipt, nu puteam să vorbesc engleza și am petrecut timp cu câțiva prieteni egipteni. Și am realizat că tot ce îmi doream era să vorbesc engleză ca si englezii. Pentru că dacă vorbeam ca și ei ar fi fost incredibil. Apoi am realizat că trebuie să investesc in mine, ca să fiu mai mare decât ei. Și nu m-am gândit că în viitor voi ține seminarii la care să vină și englezii.

Ne uităm la europeni ca la niște oameni foarte mari și credem că ne sunt superiori. Ei ne-au ocupat teritoriile. Și avem admirație și ură în același timp. Însă acum ascultă de mine la seminarii, înainte nu ar fi ascultat. Am trăit timp de peste 45 de ani în Anglia și nu m-a întrebat nimeni de unde sunt. Și mă refer într-o formă discriminatorie. Iar la orice slujbă am avut-o, am ajuns în top fără probleme. Și am văzut oameni care se chinuie cu diverse probleme. Dar noi avem o responsabilitate, să ne ridicăm în orice fel. Și putem face totul așa cum vrem.

Existența noastră în viață și evoluția este magică.

Persoana care a fost privată de mamă simte cea mai mare durere. Dar cum am spus la început, persoana va încerca să supraviețuiască și să își creeze vindecarea și pacea și să contribuie la evoluție. Nu există greșeli în această viață, orice ar fi. Iar aceasta este o mentalitate, deoarece am observat că oamenii care vin la seminar, aproape 80% din oameni sunt determinați să fie nervoși, să se pedepsească tot timpul. Și nu îi poți convinge deloc. Și chiar lucrăm, chiar facem lucruri, iar unii chiar încep să învețe din curs cum să treacă peste trecutul lor. Se simt nedreptățiți.

Conștiința omului are nevoie de dreptate.

Emoțiile noastre trebuie să fie stabilizate. Destabilizarea emoției este dreptatea. Dacă este instabilă, atunci este nedreptate. Și de aici au pornit toate problemele. Persoana care este stabilă în sine însuși, poate să-și stabilizeze emoțiile, deci nu mai trebuie să lupte pentru dreptate niciodată.

E mai bine să fii supărat pe părinții tăi până când înveți să fii bine. Altfel dacă spui că i-ai acceptat, dar acest lucru nu este real, mânia ta este refulată.

Terapeuții, politicienii, trebuie să fie aleși, nu să aleagă ei acest job. Un politician care vrea să fie politician, doar prin faptul că vrea să fie politician nu îl face eligibil pentru asta.

Faptul că persoana vrea să fie terapeut, nu ar trebui să fie. Și cum totul acum este comercial, afaceri, bani, prestigiu, putere…sunt foarte puțini oameni care vin cu un mesaj specific, iar ei nu știu că au un mesaj.

In filmul Ghandi când Pakistanul a fost creat și a fost mult conflict între indieni, între musulmani și hinduși, toți i-au spus lui Ghandi, ”trebuie să ne spui ce să facem”. Ghandi a plecat de la întâlnire și a mers pe câmp, și erau două femei americane care îl urmăreau și purtau o conversație, și una i-a spus celeilalte: Cred că Ghandi are un mesaj și lumea nu-l înțelege. Iar cealaltă i-a spus, nici eu nu cred că Ghandi a înțeles asta. Mi s-a părut uimitor. Deci cred că el este unul dintre acești oameni. Dar dacă ar fi știut care este mesajul, probabil că nu ar mai fi același.

Mesajul era chiar el, prezența lui ca și om.

Energie, frecventă și vibrație

Am avut vremuri grele la școală, eram dislexic și profesorii le-au spus părinților mei să mă scoată de la școală că nu voi învăța nimic.

Cuvintele sunt simple, ele nu însemnă nimic. Pentru că dacă spui asta la oameni diferiți, vor avea înțelesuri diferite pentru ei. Deci energia înseamnă energie? Nu știm. Când am studiat psihologia și terapia la un nivel înalt am realizat că inventăm încontinuu înțelesuri. Și disecăm totul în mici și mici bucăți pentru că suntem prea disperați să aflăm. Iar la sfârșit vom știi totul despre nimic.

Atunci când auzi cea mai frumoasă melodie, o simfonie..se întâmplă ceva, poți să plângi. Cum poți să vorbești despre asta? Nu există o explicație, nu există o poveste…dar cum vine acea emoție în tine? Iar eu cred că este un nivel incredibil de conștiință.

Și cred că această energie este aceeași pe care o mamă și un copil o are.

Dacă mama este afectată de relația cu tatăl, va destabiliza relația cu copilul.

Tatăl poartă un rol critic în două sensuri. Tatăl influențează mama care merge către copil, influențează indirect. Deci are altă rădăcină indirectă către copil.

Rolul tatălui este a de învăța copilul să fie agresiv. Iar mama învață copilul să fie iubitor. Dar ai nevoie de agresivitate mai târziu, nu la început. E bine să faci un copil agresiv pentru că are nevoie să fie puternic, pentru că trebuie să gestioneze viața. Deci mama prima, tatăl mai târziu.”

Citește prima parte aici: Dr. Menis Yousry: „Primii doi ani de viață sunt critici. Suntem doar emoții”

Sursa: Podcastul lui Damian Draghici, mai multe detalii in video:

Doctor Menis Yousry, de origine egipteană, este fondatorul şi mentorul Fundaţiei Essence. Psiholog şi psihoterapeut sistemic şi de familie, el a lucrat cu zeci de mii de oameni din toată lumea, concepând şi facilitând cursuri de dezvoltare personală experienţială. A renunţat la postul prestigios de terapeut de familie din cadrul Serviciului Naţional de Sănătate Britanic pentru a-şi face cunoscută activitatea unui public mai larg prin Fundaţia Essence, pe care o puteţi vizita la adresa www.essence-foundation.com.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media