Gabor Mate: Lumea este însetată de vindecare, multă vreme nu s-a vorbit despre aceste probleme

Gabor Mate, un speaker și un profesor căutat care se adresează profesioniștilor din domeniul sănătății, profesorilor, dar și publicului larg din toată lumea. Are peste 20 de ani de lucru cu trauma și cu dependențele, o vastă experiență în îngrijirile paliative și o bună cunoaștere a ultimelor descoperiri din domeniul psiho-traumatologiei. Despre mitul normalității, trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică, în interviul oferit pentru TVR1, în emisiunea ”Eu pot”, moderată de Anca Mazilu.

Credeți că oamenii sunt cu adevărat interesați să se vindece sau e un fel de ”sete consumistă”?

Gabor Mate: Cred că și una și alta. Există anumite tendințe și mode pe rețelele de socializare, tinerii urmează anumite tendințe și adulții la fel. Dar chiar și așa, de ce se urmează această tendință? Fiindcă nu se simt siguri de ei, nu se simt bine în pielea lor, fiindcă simt dorința de a avea pe cineva, de a fi la fel ca cineva. Pe de altă parte există tot mai multe dovezi că numeroși oameni sunt foarte traumatizați. Tot mai multe vedete vorbesc public despre abuzurile pe care le-au suferit în copilărie. Există un interes real în lume pentru vindecare, după ce multă vreme nu s-a vorbit deloc de aceste probleme. Chiar și acum, nu se vorbește suficient despre ele. Doctorii nu vorbesc despre ele, politicienii nu vorbesc despre ele, profesorii nu știu mare lucru despre ele, deci cred că lumea este cu adevărat însetată de vindecare.

Cineva se poate vindeca definitiv de o boală fără să ajungă la rădăcina psiho-emoțională a problemei? Credeți că boala respectivă va reveni?

Gabor Mate: În cazul multor probleme cronice de sănătate, doctorii nici măcar nu promit vindecarea. Scleroza multiplă, artrita reumatoidă, psoriazisul, eczemele, astmul. În cazul unor asemenea afecțiuni, doctorii nu spun că dețin un tratament. Nu-l dețin pentru că nu înțeleg latura psiho-emoțională a acestor boli. Cunosc personal numeroși oameni care se simt mai bine de când au rezolvat latura emoțională a bolii, după ce au conștientizat ce traumatizați și stresați erau. Știu și oameni din România, cu boli cronice, de când au rezolvat latura psiho-emoțională a problemei. Nu promit nimic, nimănui. Spun doar că dacă abordăm latura psiho-emoțională a bolii, avem șanse mult mai mari să ajutăm oamenii.

De ce le este așa greu oamenilor să înțeleagă că mintea și sufletul reprezintă același sistem?

Gabor Mate: În 1938, la Harvard, a predat un celebru doctor român, care a spus că factorii emoționali sunt la fel de importanți, ca factorii fizici, în producerea bolilor, și ca urmare trebuie să fie cel puțin la fel de importanți în vindecare. A ținut acest curs la facultatea de medicină, iar prelegerea a fost publicată în 1940 în revista Asociației Medicilor din America. De atunci s-au strâns multe alte dovezi că el avea dreptate. Dar doctorii tot nu înțeleg. Eu cred că nu înțeleg pentru că le este greu să o facă. Fiindcă dacă ar înțelege ar trebui să-și practice meseria cu totul altfel. Și cred că se tem de asta. În plus doctorii sunt ei înșiși oameni foarte traumatizați.

Citește și:

Doctor Gabor Mate: Stresul și trauma produc inflamații în corp, se vorbește despre asta de acum 150 de ani

Anii lor de studiu sunt foarte dificili și nimeni nu învață cum să-și rezolve propriile traume, nu li se predă nici măcar un curs despre traumă. Așa că acest subiect li se pare foarte ciudat. Științific nu este nimic ciudat, sunt lucruri deja dovedite. Însă există o prăpastie adâncă, între ceea ce știm în plan științific și ceea ce pun doctori în practică.

Și nu doar doctorii, oamenii de exemplu, cu studii superioare, licențiați..pentru care mintea și inima sunt complet separate

Gabor Mate: De aceea colecționează diplome, ca să-și dovedească lor înșiși că inima nu contează, că trăiesc doar de la gât în sus, doar prin emisfera stângă a creierului. În cazul lor, emisfera dreaptă, care este emisfera emoțiilor, care vede întreg tabloul și face legăturile, este emisfera care se dezvoltă mai întâi. În cazul în care există o copilărie sănătoasă. Iar abia după aceea apare intelectul. Dar dacă partea emoțională a creierului nu se dezvoltă bine, din cauza unor condiții stresante sau traumatizante, atunci emisfera stânga se dezvoltă de una singură, iar persoana respectivă nu are inteligență emoțională, ci doar una intelectuală. Acești oameni sunt cei care colecționează diplome. Cei care funcționează doar de la gât în sus, care trăiesc despărțiți de corpul lor.

Există o altă mare greșeală pe care o fac oamenii. Avem un creier foarte bun în cap, dar avem un creier și în inimă. Există un sistem nervos în inimă. Și avem un creier și în stomac, în viscere. Acesta a fost numit ”al doilea creier”.. De aceea vorbim despre instincte viscerale. În mod ideal, creierul visceral, cel din inimă și cel din cap, sunt conectate, sunt sincronizate. Dar în lumea occidentală, din cauza traumelor și a stresului, legătura dintre ele dispare, iar oamenii funcționează doar cu creierul din cap.

Dar aceste creiere (din inimă și organe) funcționează chiar dacă noi nu suntem conștienți de ele?

Gabor Mate: Da, desigur. Digestia noastră nu încetează dacă noi nu înțelegem cum are loc procesul. Copiii mici, de exemplu, au o legătură perfectă cu instinctele lor viscerale. Așa se nasc, dar apoi intervine ceva, de obicei o traumă, și legătura cu viscerele încetează. Rămâne doar creierul din cap care este foarte slab. Ați avut vreodată o senzație viscerală foarte puternică în legătura cu ceva și ați ignorat-o? Iar apoi v-a părut rău? De ce facem asta?

Citește și:

Gabor Mate, psiholog – Dependenţa copiilor de ecrane şi de reţelele de socializare

Să ne gândim în sălbăticie cum supraviețuiesc animalele, dacă nu-și ascultă instinctele? Nu supraviețuiesc. Deci creierul visceral e foarte important, îl ajută pe cel din cap. Dar în cazul oamenilor, se întâmplă ceva în copilărie și se taie legătura cu instinctele viscerale, pentru ca respectivul copil să rămână în legătura cu familia sa. Cu familia care îi face rău, sau nu îl acceptă. Iar copilul își spune că trebuie să renunțe la legătura cu sine, ca să poată face parte din familie. Și această situație continuă toată viața. Dacă nu sunt conectate aceste creiere, avem probleme. Iar în lumea de acum, mulți oameni au probleme. Fiindcă în ei nu există această legătură între creiere. Deșteptăciunea minții nu rezolvă problema.

(prima parte)

Citește și partea a doua aici:

Gabor Mate: Dacă nu te simți dorit, atunci o să folosești tot ce ai, ca să faci alți oameni să te dorească

Mai multe detalii în video:

Sursa: TVR1, emisiunea ”Eu pot!”, moderator Anca Mazilu

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media