Gabor Mate: Dacă nu te simți dorit, atunci o să folosești tot ce ai, ca să faci alți oameni să te dorească

Partea a doua din interviul oferit de Gabor Mate in emisiunea ”Eu pot”, moderată de Anca Mazilu la TVR1.

Prima parte se poate citi aici: Gabor Mate: Lumea este însetată de vindecare, multă vreme nu s-a vorbit despre aceste probleme

Rep: Cum ar trebui să procedeze mamele ca să crească fiice care să se prețuiască așa cum trebuie, să se respecte pe sine și să știe să pună limite?

Gabor Mate: Unele dintre aceste fete care ”se oferă” pe tavă bărbaților, probabil au fost abuzate sexual  în copilărie. Am discutat cu mulți oameni care au fost abuzați sexual, poate o să sune ciudat, așa că vreau să lămuresc bine lucrurile. Unii dintre ei spun că o parte din acea situație le-a plăcut, nu le-a plăcut să fi abuzați, dar le-a plăcut să se simtă doriți. De ce? Fiindcă nu simțeau așa ceva venind din partea părinților lor. Nu se simțeau doriți. Dacă nu te simți dorit, atunci o să folosești tot ce ai, ca să faci alți oameni să te dorească. În cazul meu, pentru că nu mă simțeam dorit, mi-am folosit inteligența, am făcut facultatea de medicină, ca să mă simt dorit. Fiindcă bolnavii te doresc mereu. Dar dacă ești o fată atrăgătoare, și crezi că nu ești dorită pentru ceea ce ești, dar ești dorită în plan sexual, îți vei folosi sexualitatea, ca mijloc de a fi dorită.

Ce le-aș spune mamelor? Să aibă grijă ca fiicele lor să se simtă dorite, și nu pentru că sunt drăguțe, au corp frumos, zâmbesc frumos, ci pentru că există pur si simplu. Dacă oamenii sunt doriți așa cum sunt, nu vor încerca să se facă doriți din motive greșite. Mai mult, să aibă grijă ca fiicele or să poată vorbi cu ele. Când discut cu femei care au fost abuzate sexual, și le întreb cu cine au discutat despre asta, știți ce spun? Cu nimeni. Și chiar înainte sî înceapă abuzul sexual, tânara, sau copilul respectiv, băiat sau fată, aveau deja sentimentul că sunt singuri. Că dacă li se întâmplă ceva rău, nu au cu cine vorbi. De aceea se întâmplă lucruri rele. Așa că le spun asta părinților, aveți grijă ca, tot timpul, copiii voștri să se simtă doriți. Și nu pentru că sunt deștepți, frumoși, cuminți. Ci pentru că există, pur si simplu și să vă asigurați că simt asta. În ziua când se nasc, copiii știu deja cum să vă vorbească: plâng. Păstrați această legătură. Asigurați-vă că știu că pot vorbi cu dumneavoastră, că se simt în siguranță să vă vorbească.

Rep: Problema apare când părinții consideră că și-au iubit copiii, că au creat un mediu bun pentru creșterea lor. Auzi des mame vorbind despre întâmplări plăcute din viața copilului, dar copilul relatând aceeași întâmplare, e îngrozit și spune că a avut o mamă cumplită. De ce aceste perspective atât de diferite?

Gabor Mate: Eu îmi iubesc copiii foarte mut. Și eu și soția mea, i-am iubit foarte mult. Dar iubirea pe care o simte părintele, nu e iubirea pe care o primește copilul. Fiindcă nu ajunge să se simtă iubit. Pentru ca un copil să se simtă  în siguranță, să simtă că aparține familiei, trebuie să fie văzut așa cum este. Trebuie să fie înțeles, ascultat, să i se înțeleagă nevoile. Chiar și în cazul adulților. Cineva iubește pe altcineva, dar nu-l înțelege, nu e curios în privința lui. Nu dă impresia că-l ascultă. Atunci acel om nu se va simți iubit. Putem iubi pe cineva foarte mult, dar fără să primească iubirea noastră. Nu ajunge dacă nu există înțelegere, curiozitate, acceptare. Așa că da, părinții simt că-și iubesc copiii. Dar îi înteleg? Îi ascultă? Îi văd așa cum sunt? Le cunosc trăirile? Probabil că nu.

Rep: Ce ar trebui să facă oamenii înainte să aibă copii? Și de ce e așa greu pentru părinți să iubească un copil așa cum e? Fără sa încerce să-l transforme într-o imitație a lor înșiși?

Gabor Mate: În primul rând pentru că părinții nu pot da decât ce au primit ei înșiși. Deseori, și asta e valabil și la animale. Mama își tratează copiii așa cum a fost tratată ea însăși. Părinții care au fost tratați bine, își tratează copiii mai bine. Cei care au fost tratați rău, își tratează copiii rău. Mulți părinți au propriile lor traume de care nu sunt conștienți și pe care le transmit copiilor lor. Apoi, în prezent, părinții sunt foarte stresați. Sunt supuși unui stres uriaș, economic, politic și social. În al treilea rând, parentingul a devenit un proces izolat de societate. A fi părinte era un proces menit să se facă în grup. Omul trăia în triburi de vânători-culegători, iar părinții stateau mult împreună, cu toți copiii, la un loc. În societatea modernă am pierdut foarte multe din elementele care ne definesc ca oameni. Așa că în prezent e foarte greu să fii părinte.

Dacă știi ce ai pierdut, poți compensa asta. Un exemplu. Copilul meu nu era menit să stea toată ziua departe de mine. La niciun animal nu se întâmpla asta. Dacă eu vin acasă seara, după muncă, și îmi dau seama că e complet nefiresc, ca toată ziua, copilul meu să fi stat departe de mine, atunci o să mă străduiesc din toate puterile să creez o legătură cu el atunci. O sa-l chem să stăm împreună, să ne simțim bine împreună, uitând de teme..,doar să fim împreună.

Sursa: TVR1, emisiunea ”Eu pot!”, moderator Anca Mazilu

Mai multe detalii în video:

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media