Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

In memoriam- CONSTANTIN TĂNASE ” NĂSĂILĂ”

Făuritor de teatru – a înființat și condus ???????? ??̆??̆???̦ -, dar și de mari vedete, CONSTANTIN TĂNASE rămâne în istorie ca o figură legendară a teatrului de revistă românesc. El s-a născut pe data de 5 iulie 1880, la Vaslui. 
Talent autentic, CONSTANTIN TĂNASE a avut privilegiul să joace încă din tinerețe alături de artiști uriași ca C.I. Nottara, Iancu Brezeanu, Aristide Demetriade.
Însă el visa un teatru popular, cu ample rezonanțe în mulțime, în care actorul să fie înălțat la demnitatea de artist-cetățean, capabil să exprime nemulțumirile și aspirațiile oamenilor simpli, optimismul și umorul lor sănătos. Din acest motiv s-a îndreptat spre revistă — gen de teatru cu necontestate virtuți satirice și cu puternice tradiții în viața noastră teatrală, care fusese slujit de actori iluștri ca: Matei Millo sau Aristizza Romanescu.
Astfel, va pune bazele ????????? ??̆??̆???̦, denumirea dându-i-o după forma sălii. Deschiderea oficială a acestuia are loc pe 2 iulie 1919, cu premiera revistei „?????? ?? ????”, în care TĂNASE interpreta cupletul „??????? ? ?? ?????̆, ??????-? ?? ????”. De aici, totul e istorie…
Presa vremii semnala că a fost de față multă lume bună la inaugurarea Grădinii “Cărăbuș”: actori, ziariști, prieteni. S-a băut atunci vin negru și s-au ciocnit cupe de șampanie. Actorul Constantin Mărculescu, de la Teatrul Național, a desfășurat ceremonios un pergament de pe care a citit versurile scrise cu acest prilej de către George Ranetti: „Se-întemeiază Templul Comediei/ Și-or pune-ntâia piatră a temeliei/ Tănase, care-i un vestit ghiduș/ Cu nasu-i lung, de-aici și pân’ la Huși/ Și Grigorescu, negru ca un tuș…/ De ce-l numiși tu Teatru “Cărăbuș”/ O, nasule-arhitect care-l făcuși?/ Eu nu pricep – da-i treaba meseriei/ Iar eu-s doar gramaticul trepăduș/ Ce-așterne azi pe luciul hârtiei/ Mai alb ca florile de corcoduș/ O slovă ce-i menită veșniciei!„. A urmat apoi ceremonialul introducerii „papirusului” într-o sticlă goală de șampanie și îngroparea acesteia la temelia scenei.
Din cauza nasului mare, primește porecla “Năsăilă”, ce va deveni faimoasă și de care se va atașa. „?? ?̂??????, ????? ?? ?????? ?? ?????? ??? ????, ????? ?-?? ?????, ?? ??????? ?????̆ ?̂????????”, declara Tănase, în 1932, în “Rampa”.
În fața publicului, l-a consacrat personajul căruia el i-a dat viaţă, acela al cetăţeanului simplu, umil si necăjit, mereu in contradicţie cu birocraţia aparatului de stat, si o voce puternicã. Personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonas, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.
De-a lungul unei cariere de succes, CONSTANTIN TĂNASE devine, grație tipului de personaj popular și repertoriului său constituit din pamflete sociale pline de vervă, un actor de o enormă popularitate.
A lansat, prin companiile ??̆??̆???̦ și ?????, genul revistei muzicale, cu montări strălucitoare, pline de fast, cu o mare priză la public. Aceste spectacole muzicale, bazate pe subiecte comice de cele mai multe ori facile, simple pretexte, îi vor oferi prilejul acestui mare actor să-și susțină cupletele sale celebre, în fapt șarje caustice la adresa oficialităților, vădind inteligența scenică dublată de conștiință civică. Prin aceste cuplete, a satirizat moravurile, abuzurile, încercând să rostească, printre opreliștile cenzurii, problemele cetățeanului.
Despre Tănase s-au afirmat multe, de-a lungul vremii. În cartea sa, „Viața de haz și de necaz a lui  Constantin Tănase”, Nicolae Carandino scria: “Înapoia aparenţelor de strălucire şi de fast, înapoia baletistelor şoldii şi a cupletelor deochiate se ascunde o viaţă temătoare de cele sfinte, un suflet generos şi iubitor de oameni. Va fi greu, desigur, să convingem pe foarte mulţi dintre admiratorii lui Tănase că marele comic este un timid, că averile pe care le-a câştigat prin muncă cinstită au luat calea bisericii şi a instituţiilor de cultură şi de binefaceri. Dovezile pe care le vom aduce însă nu vor putea decât să înfăţişeze alături de acel Tănase pe care toată lumea l-a văzut pe scenă, măscărici, un Tănase necunoscut de marele public, un Tănase demn de încrederea pe care a inspirat-o artiştilor, literaţilor, oamenilor de ispravă.
Inspirat de show-urile de cabaret pe care le vede în Franța, pune în scenă, la București, spectacole fastuoase pe scena de la ??̆??̆???̦ și, ulterior, ?????, lansează mari vedete, face turnee în străinătate lăudate de presa internațională a vremii. Iar celebrele sale cuplete vor face deliciul publicului și vor rămâne de referință pentru Revista de la noi. “??-? ??????!”, “??, ?-??, ???!”, “????? ????!”, “?̦? ?? ????, ??-?? ??̆????” sunt doar câteva dintre ele.
Cochetează și cu cinematograful, atât ca actor, cât și ca regizor, aducând în cele câteva filme care-l au drept protagonist, propriul său personaj: ”Călătoriile lui Rigadin de la Paris la București” (1924), ”Visul lui Tănase” (1932), ”Răbdare, Tănase!” (1943).Cu toate greutățile și intimidările, celebrul artist avea în continuare puterea să râdă, uneori amar, și chiar să ridice pumnul împotriva sistemului. Căci refuza să se lase călcat în picioare de regim. De altfel, se pare că din asta i s-a tras și moartea, destul de suspectă și învăluită în mister. În august 1945, soldații ruși care ocupaseră Bucureștiul obișnuiau să oprească oamenii pe stradă și să le ia bunurile pe care le aveau asupra lor. Constantin Tănase a avut curajul să denunțe de pe scenă aceste jafuri la drumuri mare. Versurile lui au rămas în istorie: “De la Nistru pân’ la Don/ Davai ceas, davai palton/, Davai ceas, davai moșie/, Harașo, tovărășie”. I s-a atras atenția să se potolească și să scoată acest cuplet din spectacole. Dar,  Tănase nu s-a lăsat intimidat. La următoarea reprezentanție, a apărut pe scenă în celebra ipostază, despre care se spune că i-a atras sfârșitul: cu mâinile acoperite de ceasuri și cu o pendulă pe piept. Vorbele pe care le-a rostit curajos au făcut senzație la acea vreme: “El tic, Eu tac/, El tic, Eu tac”. Nu peste multă vreme, pe 29 august 1945, marele actor avea să tacă definitiv, dispariția sa dând naștere unor numeroase speculații, una dintre acestea fiind aceea că ar fi fost ucis de Armata Roșie invadatoare. Teoria aceasta nu s-a confirmat niciodată.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share