CONSONANȚE PLASTICE

Această expoziție deschide poarta unui univers plastic și ne prezintă un artist în prefacerile maturizării. În ansamblul lor lucrările se constituie în refugiu prin imaginar într-o lume spectrală care mai păstrează legătură cu realitatea.
Întâlnim când vederi din perspectivă aeriană, când la suprafață sau cu focalizare, fiecare lucrare având un nivel energetic diferit, exprimat prin reuniune de culori la limita complementarității, adiacenței și clarității.
Registrul de realizare nu e cel obișnuit: el se află între o realitate de proximitate și una cu perspectiva înălțimii. Când cer, când întinderi de ape, cu toate sunt lucrări create cu sinceritate într-o direcție ce se îndreaptă spre autentic, individual și stil propriu.
Punte între un foarte îndepărtat trecut și un prezent incert fiecare lucrare are un tipar ancestral ce rezonează în spectrul cromaticii armonice. În direcția aleasă de artistă pentru evoluție, prezenta expoziție reprezintă o etapă, din parcursul ce se vrea făcut.
Fără iluminări solare, receptăm o călătorie în care unele lucrări au conștiința fragilității existențiale. Lucrările se completează una pe alta, este o lume virtuală prin care artista își caută sensul și identitatea artistică. Adăugarea de relief subacvatic prin ingrediente externe compoziției plastice tradiționale sporește noțiunea de adâncime, profunzime și legătură (chiar dacă îndepărtată) cu realitatea. Artista încearcă să iasă din clișee, folosind o lentilă proprie: regăsirea eului printre semne, suprafețe și culori în reuniune cu perspectiva de altitudine.
În înșiruirea lor, lucrările rescriu momente din cotidianul vieții prezentând ceea ce artista simte și pictează pentru a se descoperi la joncțiunea dintre culoare și metafizic.
Ideea întinderilor de apă vaste și răsfrângerea lor sensibilă în culorile pânzelor exprimă plăcerea imaginației lăsată liberă și induc ideea infinitului ce generează sublim în opoziție cu frumosul.
Pentru artistă, imaginarul își depășește condiția de lume virtuală devenind instrument de explorare și reprezentare a realului.
În ansamblul său expoziția incită și angajează un dialog interior al artistei, având la bază îndoiala creativă. Materializarea creativității lui Sarah Miulescu în lucrările expuse exprimă o viziune transpusă în vederi aeriene ale unor întinderi marine, dimpreună cu relieful și vegetația străfundurilor, amestec de adâncime și orizont în suprafețe largi, greu de mărginit în limitele ramei.
Între adânc și întindere, între aici și îndepărtat privirea modelează dorința de cunoaștere. Alegând ca modalități de exprimare mixajul dintre simțiri și sentimente, imaginile redau limbajul apelor nemărginite, iubirea întinderilor marine, farmecul ingenuu al protoistoriei… Având background verosimil fără joc de forțe latente, coexistența elementelor fizice și metafizice, obiective și subiective exprimă incertitudinea conștientă a speculației conduse intuitiv către viziuni revizuite despre misiunea și semnificația artei plastice contemporane.
În încheiere se poate afirma că pentru Sarah Miulescu parcursul artistic evoluează coerent într-o direcție la care se întrevăd sensul și consistența ideatică, existând compatibilitate între interiorul spiritual al artistei și exteriorul exprimat pe pânză în lucrări cu intervenții în tehnici mixte.


In cadrul festivalului TANGO CULTURA , pe simezele galeriei Pygmalion, situata pe strada Augustin Pacha Nr. 8 veti putea descoperii o selectie a lucrarilor recente realizate de artista Sarah Raluca Miulescu pe parcursul mai multor simpozioane de creatie. Vernisajul va avea loc in data de 26 iunie, ora 18:00.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!