Gabor Mate: Oamenii care nu simt compasiune sunt capabili să ucidă pentru putere sau pentru propriul profit

Gabor Maté este medic și autor canadian. Are experiență în terapia de familie și un interes special pentru dezvoltarea copilăriei, traumele și potențialul impact al acestora pe tot parcursul vieții asupra sănătății fizice și mentale, inclusiv boli autoimune, cancer, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), dependențe și o gamă largă de alte afecțiuni.

Extras din video, interviu acordat pentru platforma media românească „Obiceiuri de Republica”.

Citește și seria de articole dedicată doctorului Gabor Mate AICI

Rep: Ai menționat compasiunea și ai otehnică foarte frumoasă. Investigația bazată pe compasiune. Și pentru că termenul de compasiune e cumva nou, vine din budism, din alte culturi, ce este compasiunea?

Gabor Mate: Investigația poate să fie plină de compasiune sau nu. Am văzut un film cândva, era un loc în Ungaria, un lagăr de concentrare, unde erau închiși dușmanii sistemului comunist. Cei mai mulți dintre acești oameni nu erau fasciști, erau de fapt socialiști, însă comuniștii îi urau pe socialiști, fiindcă aveau o ideologie apropiată, dar aveau un punct de vedere diferit, așa că i-au suprimat. Toți acești socialiști maghiari, unguri, erau ținuți în condiții îngrozitoare și torturați și mulți dintre gardieni erau foști fasciști, pentru că sistemul comunist știa cum să-i folosească pe oamenii aceștia pentru propriile lor scopuri. Am văzut filmul, un documentar maghiar, despre acest lagăr de prizonieri înainte de căderea comunismului, când puteai deja vorbi despre aceste lucruri și era un scriitor, deținut politic și povestea „nu m-au investigat și le-am spus: dacă vreți să mărturisesc că sunt Adolf Hitler, voi mărturisi, dar nu-mi mai faceți rău”, deci acesta este un tip de investigație. Dar nu este nimic de mirare în asta. Securitatea, Stazi (in RDG), AVO în Ungaria, toți știau ce voiau, ca persoana respectivă să o spună. Nu le păsa de adevăr, nu voiau decât o declarație, prin urmare nu vorbim despre o asemenea investigație.

Rep: Deci vorbești despre adevăr?

Gabor Mate: În primul rând vorbim despre o curiozitate sinceră. Vom afla adevărul nu ca să-l folosim împotriva persoanei, ci pentru ca, prin asta persoana să se poată ajuta pe sine. Așadar curiozitatea autentică, care spune: nu știu, dar vreau să aflu. Isus a spus, vei afla adevărul și adevărul te va elibera. Deci o curiozitate care va ajuta acea persoană să se elibereze de traumă. Compasiunea vine din latină. Din două cuvinte latinești, unul este a suferi, iar celălalt este ”cu”. Prin urmare, compasiunea înseamnă să suferi cu cineva. Ceea ce nu înseamnă că suferința ta este identică, ci că apreciezi că omul acela suferă și nu vrei să sufere. Așadar ești prezent la suferința sa, îți pasă. Iar asta este o trăsătură foarte umană, majoritatea suntem capabili de asta. Unor oameni cărora li s-a făcut foarte mult rău, sociopații, președinții de țări, președinții marilor corporații, nu dețin foarte multă compasiune. Sunt capabili să ucidă un număr mare de oameni pentru putere sau pentru propriul profit. Dar majoritatea oamenilor sunt capabili de compasiune.

Rep: Compasiunea este ceva natural, uman?

Gabor Mate: Este ceva natural chiar și pentru șobolani, de fapt. Poți vedea asta într-un laborator.

Rep: Deci nu trebuie să mergem la o mânăstire în Tibet, unde să stăm 7 ani pentru a o descoperi.

Gabor Mate: Se dezvoltă de la sine la copii, de la o vârstă fragedă, dacă sunt tratați bine. Dar nu este suficient. Dacă te văd că suferi, e bine că îmi pasă de asta, dar nu este de ajuns. E al doilea nivel al compasiunii pe care îl numesc curiozitate plină de compasiune. Unde tu suferi, îmi pasă de asta, așa că trebuie să aflu de ce suferi. Să spunem că ești dependent de droguri, și tu suferi, iar mie îmi pasă de asta…dar nu este suficient. Trebuie să știu de ce suferi. Suferi pentru că ai fost traumatizat și încerci să scapi de durerea traumei. Altfel, oamenii pot să creadă că ești doar prost, sau iei o decizie proastă, sau moral și etic ai niște carențe. Dar dacă eu înțeleg că dependența ta provine din suferință, asta mă face să simt o compasiune mai profundă.

Rep: Deci nu e vorba despre a judeca, e doar curiozitate..

Gabor Mate: Există și alte niveluri ale compasiunii, dar unul important este ceea ce numesc compasiunea recunoașterii. Să spunem că lucrezi cu cineva care are o dependență, dacă ești sincer cu tine, de cele mai multe ori vei recunoaște că nu ești cu mult mai diferit. Poate că nu duci lucrurile la extrem, ca persoana aceea, poate că nu suferi atât de mult, poate că trauma ta nu este la fel de mare sau poate că ți-ai rezolvat-o, iar persoana respectivă nu, dar recunoști asta în sinea ta. Așadar când lucram cu un grup de oameni cu dependențe serioase în Vancouver și aici în  British Columbia, am putut să văd în mine tot ce vedeam in ei. Atâta doar că eu am fost mai norocos decât ei. Prin urmare, compasiunea are diferite straturi.

Rep: Un alt lucru pe care l-am descoperit în pădurea amazoniană, este că, există concepte, precum acela de vocație, de viață aliniată, ți-ai găsit vocația acolo?

Gabor Mate: Sunt medic de la 33 de ani, ceea ce a fost o vocație pentru mine. Ceva m-a chemat să merg să ajut umanitatea, voiam să ajut în domeniul medical. Dar asta nu e totul, eram și determinat, eram workaholic, munceam foarte mult, acceptam prea multe sarcini, îmi neglijam propriile nevoi. Asta au aflat oamenii din pădurea amazoniană despre mine. Uneori îmi neglijam familia de dragul muncii. Asta nu e o vocație. Este o diferență între a avea o chemare înspre ceva și a fi determinat. Poate pentru că nu simt că sunt suficient de important, așa că trebuie să muncesc tot timpul, ca să devin important. Sau poate, pe când eram foarte mic, evreu fiind, am primit mesajul  (și așa a fost) că lumea nu mă vrea. Ei bine, atunci voi munci din răsputeri, ca să mă asigur că lumea are nevoie de mine și așa voi deveni un dependent de muncă. Acestea sunt porniri din interiorul meu, atâta timp cât sunt controlat de aceste porniri, nu sunt liber. Prin urmare vocația este legitimă, însă înverșunarea e inconștientă și provocată de traumă.

Rep: Pot oamenii să ia parte la schimbarea umanității?

Gabor Mate: Cred că fiecare om poate lua această decizie pentru sine, legat de cum îți va trăi viața, ce contribuție va avea, ce fel de conversații va purta și când le va purta. Va fi curios, plin de compasiune sau va avea conversații pline de compulsivitate, furie, ură. Sunt decizii pe care cu toții le luăm pe cont propriu și eu nu pot oferi o rețetă pentru nimeni. Știu doar de ce este nevoie pentru a fi sincer cu mine însumi și cred că asta este o decizie pe care trebuie să o luăm cu toții.

Citește și primele părți ale interviului:

Gabor Mate: România e plină de munți, păduri, văi și lacuri. Duceți copiii acolo regulat!

Gabor Mate: ”Ia o pastilă și sună-mă peste două săptămâni!”. În domeniul psihiatriei nici măcar nu se vorbește despre vindecare.

Gabor Mate: Dacă în copilărie nu ți se permite să fii furios și îți înăbuși furia, o îngropi, este normal?

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media