Geo Badea a încheiat cu succes expediția siberiană. În perioada 1-12 iulie 2018, târgovișteanul -alpinist, salvator montan, speolog și unul din trekkerii consacrați prin multiplele expediții internaționale- s-a aflat în Munții Altai din Siberia. 
Singurul român din grup, Geo Badea, a atins Mont Belukha printre ghețari și pietre, pe varianta sudică, un traseu mai scurt dar mult mai dificil! Gradul înalt de periculozitate nu l-a determinat pe temerarul târgoviștean să abandoneze cățărarea.
Geo Badea: ”Expeditia a inceput din satul Tingur, situat in sudul Siberiei, de unde impreuna cu alti 8 alpinisti, am inceput urcarea pe valea raului Ak-kam. Poteca turistica, lunga de 40km, se desfasoara in cea mai mare parte printr-o padure deasa si batrana de conifere, unde din loc in loc se afla mici tabere amenajate de catre turistii ce nu reusesc sa strabata intreaga distanta pana la Cabana Visotnik.Dupa 8 ore de mers cu bagaj greu, am campat si noi intr-o astfel de ”tabara”, urmand ca restul de traseu sa-l facem a doua zi dupa alte 9 ore de mers.Cabana Visotnik, situata la aproape 2000m altitudine, reprezinta o oaza de liniste si adapost pentru cei care vin in zona montana inalta a Muntilor Altai, fara a avea in intentie sa urce pe Mt. Belukha. ”
Muntele Belukha
Muntele Belukha este considerat de asiatici un munte sacru, fiind un centru de întâlnire a spiritualiștilor budiști. Inițial numit ”Uch Sumer”, însemnând ”3 Vârfuri”, muntelui i s-au atribuit o serie de denumiri de origine kazahă sau altaiană. Actualul nume, potrivit unor descoperiri ale arheologilor, este mai mult decât probabil a fi de sorginte sumeră, echivalând pentru triburile budiste central-asiatice cu vestita ”Shambala”, unde doar inițiații pot intra.
Ceea ce este inclus în patrimoniul mondial UNESCO și în diferite forme de conservare a naturii nu sunt numai elementele naturale ale peisajului, care merg de la ghețari, păduri de conifere, pajiști alpine, diferite specii vegetale și animale, dar și vestigiile umane ale unei spiritualități ce depășește bariera timpului – morminte ale liderilor budiști din trecut, petroglife.
Precipitațiile din Altai îngreunează ascensiunea
A treia zi, a fost ceva mai scurta ca distanta, dar aprope la fel de lunga ca timp. Dupa plecarea de la Visotnik, trecem pe la pichetul de frontiera, unde predam pasapoartele ofiterilor si unde suntem intrebati de intentiile noastre. Urmeaza partea mai urata a traseului: traversarea ghetarului si urcarea la Tabara Tomski (3000m). Destul de neplacut, lung, ceata, vant si ploaie.Ziua a patra este rezervata odihnei, mai mult fortata de precipitatiile abundente.Ziua a cincea incepe destul de devreme. La 4 dimineata ne echipam sa urcam in ultima tabara situata la 3650m. Continuam in sus pe ghetar pana la baza unui perete de gheata, inalt de 400m, pe care-l urcam pe corzi fixe. Urmeaza traversarea unui platou presarat cu crevase si din nou o urcare abrupta pana la 3650m, ne informează alpinistul târgoviștean.
Geo Badea a încheiat cu succes expediția siberiană
Vineri, 6 iulie 2018, ora 6:30AM, stema municipiului Târgoviște a fluturat la 4506 m altitudine, pe varful Mont Belukha. Geo Badea reușea să atingă unul dintre varfurile -cel mai înalt- muntelui cu același nume.
Ziua a sasea, a fost ziua varfului. Incepem ascensiunea destul de devreme, 1.30AM. Evitam traseul clasic, ceva mai sigur, dar mai ocolitor si mai lipsit de zapada si ne antrenam intr-o ascensiune pe abruptul sudic al Muntelui Belukha, mai riscanta, dar mult mai spectaculosa. Ne facem loc cu emotii pe pantele abrupte printre ghetarii suspendati ai versantului sudic, reusind sa fim aproape sub varf cand mijesc zorile.Partea finala a varfului am escaladat-o tot pe corzi fixe, urmand sa atingem cota maxima la 6.30AM.Dupa foto si bucuriile de rigoare ale inaltimilor, urmeaza emotia coborarii, care ne da fiori numai gandindu-ne pe unde am urcat. Dar cu grija si rabdare, metrii au inceput sa scada, unul cate unul si ne-am vazut teferi la 3650m. De aici, lucrurile au inceput sa fie mai simple. Am impachetat si restul de echipament si am inceput coborarea spre taberele inferioare. Dupa alte 3 zile ajungem in Tingur, localitatea cea mai izolata pe care am intalnit-o vreodata si de unde a inceput aventura noastra. Multumim Primariei Municipiului Targoviste pentru sprijin, precum si sponsorilor! Geo Badea
About Post Author
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
Combaterea cancerului este una dintre prioritățile UE în politica de sănătate
Investiții de amploare în infrastructura de apă și apă uzată din județul Dâmbovița
Cum să-ți reinventezi viața? 3 idei pentru a ieși dintr-un blocaj emoțional și profesional