Jurnal de călătorie…la pas prin Elveția

Pe cărări elvețiene…

Este sâmbătă dimineața. Te-ai trezit cu noaptea în cap, pentru că ceasul tău biologic a refuzat să se updateze la spațiul helvetic. Cafea pe balcon…taclale…îmbrăcat….și plecat…la Gruyère.

Fabrica de brânză din Gruyère…

O clădire oarecare, anostă, dar care are un tur extraordinar. După ce cumperi bilet, primești o telecomandă care îți este setată într-o limbă cerută de tine. În limba română au doar pliante.
Și începe turul. O văcuță îți povestește cum ea este bicoloră, cum cea mai bună iarbă este cea din Gruyère, că iarba are o culoare verde unică și că odată cu iarba consumă diferite plante care dau aroma specifică brânzei de Gruyère. Și ca să te convingă, în fața diferitelor panouri sunt recipiente cu esențe ale plantelor pomenite. Tu mulțumești Domnului că ți-a revenit mirosul și te poți bucura de asemenea experiență.

Apoi vezi fabrica și procesul de fabricație pe niște ecrane TV dar și live pentru că turul te conduce deasupra fabricii pe care o privești prin geamuri. Ai zice că este o imensitate, dar nu. Vezi o parte a procesului de fabricație și o vana imensă plină cu zer. Afli că elvețienii fac din el un suc unic în lume și care nu se exportă.
Fabrica îți oferă mostre de brânză maturată 6, 8 și 10 luni. Verdictul tău : cea de 8 luni îți place cel mai mult pentru că identifici în ea o parte din aromele mirosite mai devreme.
La ieșire, intri în magazinul de prezentare. Câteva suveniruri și…la drum, de ici – colea, tot în Gruyère la

… fabrica de ciocolată Cailler.

O, daaa !
La intrare ți se oferă o tabletă de ciocolată în limba engleză, adicătelea o telecomandă. O tânără drăguță te ademenește într-o călătorie în lumea ciocolatei. Intri într-un lift cu încă vreo 10 persoane. O lumină obscură, un fond sonor de scenă de film de maxim suspans și liftul coboară.

În față ți se deschide o poartă și intri în lumea mayașă. Afli că ciocolata era considerată dar de la zei, că lupta pentru supremație în lumea mayașă a avut o componentă legată de ciocolată și că odată cu venirea spaniolilor lumea mayașă s-a sfârșit.

O nouă poartă te duce la Curtea regală spaniolă. Aceasta a considerat ciocolata ca fiind diavolească și la îndemnul bisericii a interzis ciocolata, până când regina a decretat că o ceașcă – două de ciocolată nu face rău nimănui.

Următoarea cameră (sunt 8 la număr) te conduce în lumea în care până la revoluția franceză ciocolata era consumată doar de bogați fiind considerată cel mai bun afrodiziac. Mai afli că Marie-Antoinette înainte de execuție a cerut două cești de ciocolată.

Înaintând în timp ajungem la François – Louis Cailler căruia i-a venit ideea să tableze ciocolata, adică să îi dea forma binecunoscută azi. Dar pentru că avea nevoie de un lapte foarte bun a umblat în lung și-n lat până a ajuns la Gruyère. Și cum acolo este cel mai bun lapte a înființat Fabrica de ciocolată Cailler. Au mai pus umărul câțiva: Charles Amédée Kohler, Daniel Peter, dar și Henri Nestlé care în anul 1930 a pus umărul la salvarea fabricii de criza economică prin promovarea ciocolatei elvețiene în lume.

Călătoria continuă cu o cameră în care afli informații despre toate soiurile de cacao, felurile de zahăr, alune….apoi ești condus să vezi o linie de bomboane de ciocolată. Salivezi la greu, dar te consolezi gustând-le la capătul liniei unde te așteaptă o tavă cu bomboane. Urmează standul de degustare a bomboanelor Cailler.

Bucuria degustării

Raiul în cerul gurii. Uiți de calorii, de diete și guști fiecare bomboană de două ori, la altele revii pana te ia cu leșin. Apoi treci pe lângă doi ciocolatieri care fac văcuțe bicolore și alte figurine de ciocolată. Spre ieșire la atelierul fabricii poți să îți personalizezi ciocolata, dar e lume multă și renunți. Te amuzi când vezi un grup de fete vesele care au organizat o petrecere a burlăcițelor la fabrica de ciocolată.

Punctul culminant este magazinul fabricii. Ești un copil scăpat in raiul ciocolatei. Și iei 1,2,3…și abia te poți opri. Ai mai sta, dar vizita la fabrica de brânză ți-a oferit și accesul….

… la castelul Gruyère.

La prima vedere, dar și la a doua seamănă izbitor cu cetatea de la Râșnov. Vizita la castel este scurtă pentru că nunți..
Capitolul I al jurnalului tău de călătorie îl scrii cu întârziere pentru că ai ajuns acasă, nu în România, târziu și ai picat ca bolovanul…

Ceasul tău cel deștept îți arată aproape 25.000 de pași. A meritat fiecare pas pe care l-ai făcut.

#devorbăcumineînsămi
#călătorînlume
#aventuraelvețiană

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media