CARTE DE CAPATAI – AMPRENTA DIVINA

Dana Staicu – AMPRENTA DIVINĂ a Mariei Tacino

CARTE DE CAPATAI

Privind „Amprenta Divină”, scriere a Mariei Tacino, am aflat încă înainte de a intra în posesia acestui alt soi de „manual teologic” despre paralela între Divinitate și matematică pe care autoarea o face spre a demonstra existența lui Dumnezeu folosind principiile matematicii.

Am fost descumpănită să aflu, pentru că -om de litere fiind în mod preponderent- aveam într-o oarecare măsură fobia matematicii și clar mi-am spus încă de la început că nu voi reuși să înțeleg raționamentele doveditoare de DIVIN prin matematică în opera ce se dovedește a fi demnă de parcurs și în mod necesar; mai mult, nu în galop, în ritm alert, pe fugă, ci disecând răbdător, analizând, mergând pe firul logicii expuse de autoare.

Dintru-nceput însă am avut o revelație: aceea că știu destulă matematică încât să ajung la sensurile, la esențele, în miezurile pe care laborios Maria Tacino, prietena fiecăruia dintre noi, cei care dorim să vedem, să înțelegem, să știm, ni le oferă cu relevanță și generozitate. Pentru că este -până la urmă- o matematică a bunului simț; matematica pentru toți.
Deasemenea caracterul adânc filozofic al lucrării deși îmbie la a fi parcursă cantitativ, semantica densă (care nu are voie să scape decât -cine știe?!- privitor la amănunt sau detaliu) nu permite „goana printre vorbe” pentru că, mai înainte de toate, cuvântul are prețul lui unic și rangul de „CUVÂNT”.
Într-un crescendo fluent dar intensiv, Maria Tacino ne supune atenției ca pe o „Știință a Adevărului”, Matematica. Aceeași materie cifrică, același limbaj în aparență arid dar cu atât de multe conotații către înălțimi abisale, către siderale genuni. Paradoxal poate părea. Nu e!

Știința despre Dumnezeu, teologia, primește prin „algebra” Mariei Tacino avans pedagogic, ținută -nu în ultimul rând- deși nu aspectul spune și nici primează, cât mai ales bogăția de idei faptic, concret aplicabilă în viața de zi cu zi. A omului de rând cât și a aceluia… rar.
Am să închei pledoaria mea pentru această CARTE DE CĂPĂTÂI recomandabilă fiecăruia în parte, tuturora dintr-un condei, alegând un citat sugestiv:
„Dacă cineva consideră „seacă” matematica, doresc să precizez că este cea mai frumoasă, profundă și metaforică poezie, atunci când o simți.” (p. 42- Cap. „Matematică” din „Esența perfecțiunii”).
…și un altul:
„Matematica atinge deopotrivă obiectivitatea adevărului, echilibrul înțelepciunii și lumina creației.” (p. 43).
Avem de-a face cu o înțelegere superioară a fenomenului absolut. Eu, cititorul recunoscător, mulțumesc Mariei Tacino că pot vedea cu o treaptă mai departe și cu o secundă mai ager pot pătrunde miezul esențelor.
Vă invit, asadar, la lectură!

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media