03/07/2020

Învățământul a fost întotdeauna Cenușăreasa societății

„Se așteaptă ca profesorii să împlinească țeluri de neatins cu instrumente neadecvate. Miracolul este că, uneori, ei reușesc să ducă până la capăt această misiune imposibilă.”  Haim G. Ginott

Nu îmi place politica și nici nu sunt vreo mare cunoscătoare. De aceea zilele trecute am salutat inițiativa administratorului unui grup de educație de a interzice postările cu iz politic în grup.
Astăzi mi-am dat seama că indiferent ce am face nu putem elimina politica. Politica este făcută de politicieni care fac și politicile. Iar aceste politici ne influențează în fiecare, oră, minut și secundă a vieții noastre.
Învățământul a fost întotdeauna Cenușăreasa societății, acel membru al familiei asupra căruia se descarcă frustrările tuturor.

De ceva timp a devenit câmpul de bătălie pentru politicienii care în mod normal nu fac nimic pentru acest sistem.
În principiu, toți declară că sunt preocupați de soarta lor, a copiilor. În realitate, nu sunt interesați decât de voturile pe care le aduc acești copii.

După ’89 am remarcat că în preajma alegerilor toți politicienii veneau la Cenușăreasa, călare pe cai albi cu tolbele în care în loc de săgeți puneau promisiuni și, uneori, măriri de salariu (prind de fiecare dată pentru că nivelul de salarizare al profesorilor nu este chiar cel mai wow). Își asigurau astfel un număr destul de mare de voturi.

În timp lucrurile s-au schimbat căci cineva le-a șoptit acestor politicieni că oricât de mulți ar fi profesorii (cu familii cu tot), sunt mult mai puțini decât părinții copiilor. Deci numărul de votanți poate fi muuuuuult mai mare, cu o investiție muuuuuult mai mică (chiar dacă alocația pentru copii zice-se că se va dubla).

Dar cum atragi părinții când ești politician?

Simplu! Îl întorci împotriva profesorilor, folosind cea mai puternică armă, copilul. A fost un proces lent, ca în jocul acela “încetul cu încetul se fabrică oțetul”. S-a început cu popularizarea la maxim a unor erori, greșeli ale câtorva profesori (un copil a căzut în toaleta din curtea școlii /grădiniței = vinovați profesorii). Nimic despre faptul că sec. XXI, ar trebui să avem grupuri sanitare în școală. A continuat cu îngrădirea drepturilor profesorilor și investirea părinților cu tot mai multe drepturi. Ba pentru efecte speciale până și elevilor li s-au dat drepturi care le întrec pe alocuri pe ale dascălilor lor.

Nimeni nu a sesizat jocul acesta periculos al tuturor politicienilor, nici măcar sindicatele. Am ajuns până într-acolo încât o profesoară înjunghiată a fost declarată ea vinovată.
De toate relele din sistem sunt vinovați profesorii, iar ei tac și rabdă de dragul copiilor, a acelor copii care îi agresează în fel și chip. Ca o paranteză..Astăzi a apărut știrea în care un student își amenință profesorul cu moartea. Și tot astăzi CCR a declarat neconstituțională legea care le acorda profesorilor statutul de funcționari publici, adică o lege care le acorda ceva mai multă protecție decât acum. De fapt acum nu sunt DELOC protejați. Din când în când ridică vocea și atunci, aoleu, aoleu…. Sunt puși la zid de către politicienii pricepuți la toate și trimiși la cursuri de formare, organizate de ONG-uri (ale cui?) ale lor, ale politicienilor.

Cred că a venit timpul ca profesorii să își apere profesia și propria persoană cu demnitate și foarte ferm, cu argumente susținute de fapte. Poate cu sutele de elevi medaliați internațional, poate cu acei copii care au o șansă la educație datorită devotamentului profesorilor. Poate copiii pe care i-au educat și îi educă, să îi susțină.

Peste două zile este Ziua învățătorului. Am să număr politicienii care își vor aminti să le spună mulțumesc celor ce le-au îndrumat pașii pe calea abecedarului, care i-au învățat să scrie și să citească „mama”. Am să număr jurnaliștii care vor ura sănătate celor care i-au învățat cum  se povestește un eveniment. Am să număr oamenii de afaceri care vor dărui o floare celor care i-au învățat adunarea și înmulțirea. Sper să am ce număra.

Probabil va fi ca în toți anii când învățătorii își urează de bine unii altora.

Eu mă înclin cu respect în fața tuturor și spun un mare MULȚUMESC!, în numele întregii societăți care nu înțelege cât de mult datorează acestor oameni tăcuți, modești, dar cu suflet cât eternitatea.

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui.” Henry Brooks Adams

Orban a decis: ”Căutăm vaccin anticovid. În toamnă se estimează revenirea epidemiei”


Profesorii întreabă…ministrul nu răspunde


Închiderea școlilor a scos la iveală neajunsuri ascunse sub preș ani de zile


Școala on-line: Ministerul s-a spălat pe mâini lăsând profesorii să se descurce!


Copilul, o minge frumoasă dar care implică responsabilitate


A fi tu însăți/însuți…


Cum să scăpăm de prejudecăți


Convingerile proprii între prejudecată și mândrie


Valoare și non-valoare în societatea românească


Distribuie acest articol Oficial Media
Share