Școala on-line: Ministerul s-a spălat pe mâini lăsând profesorii să se descurce!

Anul de grație 2020…În vreme ce mapamondul vuia despre un virus agresiv care închidea nu numai școli, dar și granițe, autoritățile de la noi ieșeau la rampă să „demonteze” mitul virusului și să ne asigure că la noi școlile vor rămâne deschise. Era 11 martie. La numai o zi, școlile se închideau pentru 30 de zile.

Am putea nota data de 11 martie ca o dată de start pentru o serie nesfârșită de bâlbâieli confuze și contradictorii ale ministerului.

În numai câteva zile a apărut ideea școlii de acasă, devenită în timp școală on-line. O situație nouă, care a luat prin surprindere întreaga comunitate școlară, nu numai de la noi ci și din întreaga lume. A apărut ca ciupercile după ploaie o avalanșă de platforme educaționale, unele mai bune altele mai puțin bune. Ministerul s-a spălat pe mâini lăsând profesorii să se descurce. Au urmat zile de căutări, încercări, testări, probe, multe greșeli pe care părinții le-au sancționat cu duritate. Profesorii erau nepregătiți, incapabili să se adapteze unor mijloace noi, habar nu aveau de IT, în timp ce elevii se simțeau ca peștii în apă având liber să stea pe device-uri și gadget-uri fără restricții.

Ministerul intervine și cere ca activitatea on-line să se concentreze pe recapitulare. Tot mai mulți profesori încep „să se priceapă” și începe școala de acasă sau on-line. Dar odată cu trecerea timpului apar punctele tari și cele slabe, problemele, frustrările, opiniile pro și contra.

Ce spun profesorii?

Școala on-line nu oferă egalitate de șanse tuturor elevilor. Avem încă multe comunități cu toalete în fundul curții și fără apă curentă, fără curent, deci internet, tablete sau laptopuri doar în visele copiilor.
Platformele gratuite au opțiuni limitate, care îngreunează procesul educațional.
Nu toți elevii participă la ore pentru că ministerul (ce să vezi?) nu obligă elevii să participe. Obligativitatea este doar pentru profesori.
Învățarea on-line încalcă dreptul profesorului la imaginea proprie pentru că el își expune casa și familia riscurilor inerente ale mediului virtual.
Pentru o învățare eficientă este nevoie de relaționare face-to-face cu elevii.
În învățarea on-line, elevii care nu au interes sau au un interes scăzut pentru studiu se pierd prin neparticipare. În clasă, mai există o șansă să le trezești interesul pentru că relaționezi și poți acționa în timp util.
La nivel primar și, mai ales, preșcolar învățarea on-line are neapaărată nevoie de prezența unui părinte. Dar dacă aceștia lucrează și copiii sunt în grija bunicilor sau a unor bone?
Copiii sunt mult prea mult timp expuși la efectele negative ale ecranului.
Materia va trebui recuperată în septembrie la reluarea cursurilor pentru ca TOȚI elevii, adică și cei care nu au avut acces la educație în acest timp, să pornească în noul an școlar de pe picior de egalitate. Problema care se pune este ce vor face în acest timp copiii aceleiași clase care au particicpat la cursurile on-line.

Ca un plus spun profesorii este faptul că elevii nu s-au rupt de școală și învățarea și studiul i-a ajutat să treacă mai ușor peste frustrările născute din izolare.

Ce spun părinții?

Nu toți copiii au acces la educația on-line.
Profesorii dau prea multe teste și teme.
Copii stau prea mult timp în fața ecranului.
Lecțiile nu sunt atractive și interactive.
Profesorii nu sunt pregătiți, din punct de vedere profesional, să predea on-line.
Profesorii nu ar trebui plătiți pentru orele on-line pentru că nu le țin cum trebuie.
Învățarea în mediul școlar tradițional este mai eficientă.

Ca un plus spun părinții spun că prin învățarea on-line elevii nu s-au rupt de școală și învățarea și studiul i-a ajutat să treacă mai ușor peste frustrările născute din izolare.

Ce spun elevii?

Nu toți elevii au acces la educația on-line.
Profesorii dau prea multe teste și teme.
Copii stau prea mult timp în fața ecranului.
Lecțiile nu sunt atractive și interactive.
Nu toți elevii sunt interesați să învețe.
Învățarea on-line le oferă posibilitatea de a trișa cu prezența.
Învățarea on-line nu le permite să relaționeze cu colegii și cu profesorii.
Prezența părinților îi deranjează.

Ca un plus, elevii spun că prin învățarea on-line nu s-au rupt de școală și învățarea și studiul i-a ajutat să treacă mai ușor peste frustrările născute din izolare.

În tot acest timp ministerul s-a jucat de-a „alba/neagra”. Deciziile s-au schimbat de la o zi la alta. Hotărârile și ordinele de ministru au fost neclare, pline de ambiguități.

Mesajul unui profesor despre HAOSUL din educație: Tabletele mult promise sunt bune pentru video call!

De la recomandările pentru evaluări prietenoase, s-a trecut la negocierea notelor cu elevii și părinții, deciziile privind organizarea pregătirii pentru examen a claselor a VII-a și a XII-a au fost în contradicție cu recomandările Ministerului Sănătății, pentru ca în final toată responsabilitatea să fie aruncată în ograda directorilor de școli.

Tot directorilor li s-a pasat și sarcina de a solicita profesorilor justificarea activității on-line. Cum? Cerând directorilor raportări despre această activitate concomitent cu declarații în care se afirma că profesorii nu trebuie să dea nicio raportare.

Pentru că lipsa egalității de șanse la educația a determinat luarea hotărârii ca un număr semnificativ de elevi să primească tablete începând din septembrie. Cât de utile vor fi ele? Greu de spus. Cei mai mulți din acei copii ar avea nevoie de condiții de trai decente înainte de a avea o tabletă de pe care să învețe on-line.

De fapt școala on-line, la distanță, de acasă, asistată de tehnologie (nu știam că profesorii sunt tehnologie) pentru a fi eficientă are nevoie, în primul rând de „legalizare”. Trebuie elaborată urgent o lege care să definească exact ce este această învățare, cum și în ce condiții poate fi desfășurată. O lege clară despre obligațiile și drepturile celor implicați în acest tip de educație. Statutul cadrului didactic TREBUIE să cuprindă și un capitol despre această învățare, fișa postului actualizată cu precizări concrete despre obligațiile profesorului, dar și despre drepturile lui. Nu este permis ca după două luni să nu avem măcar o schiță sau măcar să vedem o intenție de dialog pentru elaborarea acestor legi care devin absolut necesare și obligatorii în viitor.

Trebuie urgent realizată o platformă națională,

care să țină cont de specificitatea națională, de particularitățile școlii românești. Nu putem copia la nesfârșit modele. Avem experiența acestor luni. Dacă se va face o analiză obiectivă și amănunțită a minusurilor și plusurilor constatate de cei trei factori implicați se pot trage niște concluzii. Personal, aș chestiona absolut toți profesorii sub protecția anonimatului (sunt încă mulți care nu au curaj să vorbească), părinții și elevii. Datele centralizate să fie puse la dispoziția unui colectiv format din experți adevărați și până în toamnă putem avea o lege a educației …cum s-o numi ea. Este ocazia perfectă ca TOȚI, de la părinți și profesori până la factorii decizionali, să dovedească că le pasă și sunt responsabili.

Să nu uitam că distribuirea de tablete nu va rezolva problemele comunităților din care provin acești copii. Sincer, cred că multe din tablete vor deveni la câteva zile după ce vor ajunge la copii marfă de schimb pentru țigări sau alcool. Pare șocant? Sunt convinsă că mulți știu asta, chiar și autoritățile, dar preferă să tacă. In plus nu cred că numai 250.000 de copii au nevoie de ele. Eu zic că sunt mai mulți. Să nu uităm că mulți copii trebuie învățați să folosească platformele. Pentru că a folosi o platformă educațională nu este identic cu a folosi Facebook sau Instagram.

Și încă ceva. Foarte important. Și profesorii au nevoie de susținere. Și ei au nevoie de laptopuri, de licențe pentru diferite programe și aplicații, de tablete grafice, au nevoie de pregătire. Pentru că, la fel ca în cazul copiilor, platforma educațională nu este Facebook sau WhatsApp. Profesorii trebuie să știe ce au voie și ce nu au voie să facă, clar, punctual, riguros științific. Nu mai merge cu jumătăți de măsură.

Aproape toate măsurile și hotărârile ministerului încep cu „vom lua măsuri să..”, „vom avea în vedere…”, „ vom face….”. Nu mai avem timp. Trebuie acționat urgent și ferm. Poate ministrul își va lua inima în dinți și va trece la măsuri concrete și ferme.

Pentru că un lucru este cert. In formula actuală școala on-line are mult mai multe minusuri decât plusuri.

Rodica Nina Secelean

Dr. Răzvan Constantinescu spune că sunt mai mulți doctori decât pacienți. ”Unii se maimuțăresc în costume de scafandri spațiali”

2 thoughts on “Școala on-line: Ministerul s-a spălat pe mâini lăsând profesorii să se descurce!”

Profesorii nu sunt chiar asa de prosti pe
cum ii cred alții sa nu fie instare sa folosească un calculator sau un simplu
telefon!
Mult mai incapabili sunt cei care gestioneaza situația!

Tare mi-e teamă că profesorilor li se pregătește ieșirea din scenă. Sper să nu am dreptate.

Ce spun profesorii?

Ce spun părinții?

Ce spun elevii?

Trebuie urgent realizată o platformă națională,

Citește și:

2 thoughts on “Școala on-line: Ministerul s-a spălat pe mâini lăsând profesorii să se descurce!”

Lasă un răspuns

Te ajutam sa faci bagajul!

URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE

AUTORII OFICIAL MEDIA

De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore

Ce mai poti citi

In atentia ta

Welcome to Oficial Media News